3,106 matches
-
face un titlu de glorie aniversând În curând 100 de ani de la inventarea și producerea secerătorii. Se face azi mare caz de extinderea tractorului, dar secerătoarea a contribuit mai mult decât orice altă mașină la extinderea suprafețelor agricole și la ușurarea muncilor. Răspândirea tractorului Farmall În agricultură se datorează tot I.H.C., adoptat apoi și fabricat și de alte case. Nu e tractor greu, complicat. E un tractor de 12 cai putere, pentru arătură, cu o cormană mare cu un grindei scurt
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
prin străzile sale animate, prin clădirile, instituțiile și monumentele sale. E centru comercial și industrial. Vizităm Ministerul de Agricultură. Clădirea e somptuoasă, cu săli mari moderne, cu plăci de marmură, cu birouri care au tot ce tehnica poate dispune pentru ușurarea muncii. Pe culoare nici un om străin de minister, nici un ușier, 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 83 nici o așteptare de audiențe. Pentru 600.000 populație agricolă, un astfel de minister și o facultate de agronomie la Fargo
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
câștigaserăm decât niște primă‑ rii în ’92. Unde câștigasem primării, trebuie spus cu tristețe că, mai ales la București, corupția era deja mare - corupția sub administrația Convenției. Ciorbea, când a venit, era un om cinstit. A fost pentru noi o ușurare, pentru că el trebuia să îl înlocuiască pe predecesorul lui, care fusese corupt și care fusese tot al Convenției. sfârșit, eram mult mai curați decât ceilalți, pentru că nu avuseserăm ocaziile lor. Asta e cert. V.A. : Ciorbea a fost marele succes
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
barbar de populații și ne-a izolat Încă o dată de valorile europene, mințind și manipulând cu propriile noastre valori istorice -, am fost furați de ceea ce este poate În primul rând emblema omului: demnitatea! Bucuria libertății de exprimare, nemaipomenita bucurie și „ușurare” de a-mi putea, În sfârșit, publica textele, fără amenințarea acelei fantome aproape vizibile ce mi se apleca peste umăr la fiecare frază, afirmație sau metaforă, acel musafir obraznic și nepoftit care a fost cenzura În viața noastră, a creatorilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trei avocați și șase contabili până ce toate nodurile financiare au fost dizolvate. În final m-am ales cu două ceasuri de mână Patek Phillippe și un set de costume Armani mult prea mari, ca de altfel și cu o imensă ușurare că se curățase. (Mama și surorile mele - nimic.) Autopsia a relevat faptul că suferise un atac de inimă masiv la 2.40 a.m., deși legistul era intrigat de anumite neregularități. Însă nimănui altcuiva nu i-a păsat de aceste neregularități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să iau un Xanax și să cobor în birou să termin, poate, ce mai rămăsese din gramul de coca, să mai beau o margarita și să mă relaxez de unul singur. Ăsta era planul. Eram inundat de un sentiment de ușurare și am continuat să râd de mine - la modul în care combinația dintre coca și pasăre declanșaseră ceva oribil în mine, iar sentimental acela s-a disipat complet când m-am aplecat și am ridicat păpușa. Am întors-o și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pace în casa asta. Am încercat să par calm și rațional, în locul celeilalte alternative: să leșin, îndurerat și înfrânt. - Poftim? Încă mai aștepta răspunsul meu. - Nu, dar astăzi sunt programat la Dr. Kim. Mi-am imaginat că un sentiment de ușurare va năvăli în bucătărie ca un imens val oceanic. Voiam din tot sufletul ca micul dejun să se sfârșească - am închis ochii dorindu-mi asta - ca toți cei din casă să dispară pe tăcute. Apoi chiar au dispărut. 4 r
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
înțelept să-mi iau tălpășița, dar n-aveam de ales. I-am observat ambivalența și insatisfacția și am pornit-o spre casa noastră cufundată în întuneric, cu excepția bostanilor sculptați ale căror fețe începeau deja să se surpe. Încă mai simțeam ușurarea resimțită de Robby atunci când începusem să mă îndepărtez, împleticindu-mă. În biroul meu mi-am turnat un pahar mare de votcă și am ieșit pe veranda care dădea spre piscina iluminată, spre curtea din spate, mărginită de câmpul imens care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atenția, că aș fi dorit ca toată povestea asta să nu existe, și îmi spuse cu blândețe: - Domnule Ellis, înțelegeți ce vreau să spun... - Sunt unul dintre suspecți? am întrebat brusc. Kimball păru surprins. - Nu, nu sunteți. Un moment de ușurare care se spulberă rapid. - De unde știți că nu sunt? - În noaptea de întâi iunie erați internat în clinica de dezintoxicare. Iar în noaptea asasinării lui Sandy Wu citeați la facultate... Kimball își consultă notele... despre rolul Găștii Golanilor în literatura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și căzu în cioc înainte de a se răsturna într-o parte, ochii lui stranii fixați asupra mea. Lângă el se găsea un șoricel care fusese spintecat. Dar nu mai era nimeni altcineva în cameră și aproape că am leșinat de ușurare. Am înghițit din greu, dar când am auzit scrâșnetul roților pe asfalt, am sărit la fereastra deschisă. Afară, pe Elsinore Lane, un 450 SL de culoare crem dispărea după colț, pe Bedford Street. Am coborât anevoie treptele, la ușa din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cele din urmă lacrimile vor înceta, dar cum puteam s-o întreb în acel moment cum ajunsese chestia aia din camera lui Robby în brațele ei în tot acel timp? - Mami! exclamă Sarah, cu vocea tremurându-i de teamă și ușurare. - Sunt aici, răspunse Jayne, stăpânindu-se. Sunt aici, iubito. Eram pe punctual de a o urma pe Jayne în cameră, dar ea îmi închise ușa în nas. Am așteptat acolo. Faptul că nu credea nimic din ce îi spusesem și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dovedească. Am încercat s-o liniștesc pretinzând că înțeleg. - Deci Ashton le trimetea băieților mesaje în Neverland, corect? - Corect. Își stăpânii un nou hohot de plâns. Băieții pierduți. Ochii ei mă implorau, iar expresia feței se transformă într-una de ușurare, cineva o credea acum. - Nadine, i-ai spus asta și lui Mitchell? Am întrebat asta pe un ton împăciuitor dar de-acum eram atât de surescitat, încât vocea mea a sunat pițigăiat și alarmant. N-ai contactat poliția să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe câine spunând: „Ești degeaba. Ești un degeaba de căcat.“ Mi-am dat seama că toată lumea se uita la mine, așteptând ceva. Prezența câinelui părea să răspundă la întrebare, iar acest lucru era urmat de - o simțeam - stare colectivă de ușurare. - Ascultați, chestia aia n-a fost un labrador crem, bine? Câinele era afară lătrând. Nici măcar nu era în casă. Și câinele ăsta nu-i în stare să smulgă ușile din balamale. Din nou tăcere. După care ofițerul Clarke spuse: - Domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ceea ce fusese o experiență înfricoșătoare va deveni un joc, o emblemă a mândriei, o poveste care îi va impresiona și fascina pe prieteni. Coșmarul devenise o aventură. Erau zdruncinați dar în același timp tari și rezistenți. (Era singura undă de ușurare pe care am resimțit-o vizavi de noaptea aceea.) Sarah și Robby fuseseră plictisiți și obosiți după drumul până la hotel, continuând să cască în ascensor și nu va trece mult și se vor trezi și vor comanda micul dejun de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tăiat răsuflarea în timp ce am tras în dreptul casei - a fost că își recâștigase culoarea alb-liliachie, înlocuind stucatura roz care îi infectase exteriorul. Îmi amintesc parcând Range Rover-ul și apropiindu-mă de casă înmărmurit, strângând în mână cheile, și pura senzație de ușurare care mă încerca făcea ca trupul meu să se simtă diferit. Sentimentul de regret care mă învăluise de la o vreme se spulberă, am devenit cu totul altă persoană. M-am îndreptat spre spatele casei - acum de același alb absolut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ale orașului, apoi pedestru, câteva cvartale, până la stadion. Călăuza noastră de la comitetul organizatoric local îmi spune pe drum că mișcarea proletară din bazinul Ruhr s-a mai potolit. Acum sindicatele sunt cuminți, pentru că nivelul de viață a crescut. Oftez cu ușurare: Yours words really enjoyed me. Omul - un ins robust, în costum sportiv - nu știe cum să o ia și-mi zâmbește din reflex, ușor stingherit. Baza de antrenament a Borussiei Dortmund reprezintă o salbă de terenuri excelent întreținute, încondeiate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a putut stăpâni replica: „Poate că e așa cum spuneți, dar vă lipsește ceva esențial: libertatea”. „Libertatea?... Care libertate?”, s-a mirat cucoana, înfruntând privirea consternată a colegului nostru. „Ce să facem cu ea?” VASILE GÂRNEȚ: Plecăm cu un sentiment de ușurare din Kaliningrad. Chiar și acei care se arătau cumva excedați de „ospitalitatea” rușilor - tarafuri, vodcă, matrioște etc. - conchid acum că a fost ca o „escală în timp”. Studenții ne ajută la bagaje, peronul gării e invadat din nou de rafale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cea mai mică idee ce caut, la urma-urmelor, acolo. Poate unora le va veni greu să creadă, dar așa s-a întâmplat... Ziua hoinăream cu Maria prin oraș, iar seara luam masa la casa de oaspeți, unde, spre bucuria și ușurarea mea, am întâlnit o bună cunoștință, coleg cu mine în Biroul U. Scriitorilor: tov. George Macovescu, ilegalist și prim-adjunct al ministrului de Externe, de fapt, „omul tehnic” și adevăratul negociator al multor contracte și întâlniri internaționale, Corneliu Mănescu slujind
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
stagiului militar, stând în gheretele lor cu geamuri blindate, cu comenzile electronice la umăr. Unele drăguțe, ușor machiate și chiar o, ce surpriză! zâmbitoare. Fantasme erotice posibile, poate chiar li se sugerează să le provoace (capcană? Șiretlic turistic?) Dar ce ușurare: în sfârșit, acasă. În această parte a lumii, acest spațiu de sensibilitate în care celălalt sex merge alături sau în față, și nu în spate, și cu chipul descoperit! Occident, îți mulțumesc că exiști! 6. Exaltarea drumului (rubrica mediologică). Vezi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
multă laudă, iubit mult de supușii săi, pentru că este îndurător și drept, veșnic treaz și darnic, arată bine la trup pentru vârsta sa dacă această meteahnă nu l-ar fi chinuit, dar sper cu ajutorul lui Dumnezeu, să-i aduc o ușurare.” Cum în Moldova și în împrejurimi nu se găseau medicamentele dorite de Matteo, acesta l-a trimis pe un anume Demetrius să cumpere leacuri la Veneția. Deoarece până la Veneția călătoria dura patru luni, Matteo a murit înainte să se întoarcă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
universitar Ioan Totu era instalat ministru al afacerilor externe. Era o persoană pentru care aveam cel mai mare respect încă din timpul studenției, când ne fusese lector, conferențiar de Economie Politică. Această schimbare a adus în minister un suflu de ușurare, o speranță în viitorul ministru, care era o persoană cu cultură, cu audiență în mediile diplomatice și, de ce nu?, în forurile de partid. Pentru mine, deși eram convins că nu mă mai știe, s-a dovedit poate singurul ministru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ea (adică Maica Domnuluiă se uită la tine cu atâta duioșie de parcă Îți spune ceva tainic, ceva... o mângâiere parcă Îți dă. O transformare, o liniște sufletească Îți dă, Îți ia greutatea pe care o ai În suflet. Simți o ușurare, o trăire aparte ce nu se poate explica În cuvinte. Una este să auzi și alta este să vorbești, să trăiești mai bine zis. Ceea ce trăiești nu uiți niciodată și de câte ori Îți aduci aminte retrăiești acele momente binefăcătoare. Nici nu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
fiecare o casetă video. Și cu sentimente Între vis și realitate, Între Cer și pământ vibrăm de emoții. Parcă Îl avem pe Dumnezeu În noi. Așa este. Da, mergeți să vedeți că nu mint! Poate veți simți acea transformare, acea ușurare pe care și eu am simțit-o și trăit-o. Și sunt sigură că veți fi alții, totul Înspre bine. Pentru că trăind Între oameni buni și locuri sfinte te transformi. Devii altul, mai bun, mai mulțumit cu tine Însuți. Cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
veacurilor. Aici vezi, se unește Cerul și pământul, ne cheamă tainic la cer, la sfințenie. Bine ar fi să doriți să mergeți În acest munte. Să vă Învăluie tainic norul și să trăiți acele momente de binefacere, de sfințenie, de ușurare, de fericire, 67 mai plini de Duh Sfânt. Cu siguranță ați fi mai buni, mai milostivi și mai Înțelepți. O, ce momente ați trăi! Nu le-ați uita niciodată. Ce se trăiește nu se uită, dragii mei frați și surori
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
fenomenală. Marfa e o ecuație celulară care ne Învață lucruri general valabile. Am Învățat o grămadă folosind-o. Am văzut viața măsurată În pipete cu soluție de morfină. Am trăit senzația agonizantă de privare din starea de sevraj și plăcerea ușurării, atunci cînd celulele Însetate de marfă beau din ac. Poate că orice plăcere e ușurare. Am Învățat stoicismul celular pe care marfa i-l predă consumatorului. Am văzut o celulă plină de junkeri sevrați, tăcuți și imobili În nenorocirea izolată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]