130,170 matches
-
Pun prinsoare că după ce vă veți întoarce acolo, în frumoasa dumneavoastră Franță, veți spune tot răul posibil despre America și despre americani... Așa sînt toți francezii... Și veți povesti că New York-ul e plin de gangsteri... Ha! Ha!... Dar veți uita să spuneți că majoritatea au venit din Europa... Și izbucni într-un rîs plin de răutate, arătînd cu degetul spre pieptul lui Maigret. - Și veți omite să adăugați că la Paris sînt tot atîția gangsteri ca aici... Numai că ai
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Numai că ai voștri sînt gangsteri burghezi... Au nevastă și copii... Și, uneori, sînt decorați... Ha! Ha!... Încă un rînd, Bob!... Un brandy pentru domnul Megret, căruia nu-i place whisky-ul. Dar, vorba e, vă întoarceți în Europa? Se uita la însoțitorii săi cu un aer șiret, mîndru nevoie mare că îi trîntise comisarului drept în față această frază. - Aud? Sînteți sigur că vă mai întoarceți?
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
s-a opus atât cât i-ar fi stat în puteri la înaintarea României spre un alt fel de societate. Controlul asupra serviciilor secrete, asupra sistemului bancar și asupra justiției i-ar fi îngăduit abuzuri încă mai colosale. Să nu uităm că minerii încă-l așteaptă pe Miron Cozma (momentan la răcoare) și prea mulți români au brațele încremenite întru eternă cerșetorie. Că, ajutați de alde Năstase, ne vom bloca undeva între socialismul rahitic al ceaușismului (cu puseurile dictatoriale cu tot
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
Eu! și-atunci mi-am intitulat prima carte... Anahata! așa au urmat și celelalte: Nsoromma, Mercurul filosofal, Doimea materiei, Zeița de turcoaz și Spica. mesajul lor este același! timpul poate fi Înduplecat doar prin iubire! la mijlocul vieții mele, când mă uit În ochii copilului meu... trăiesc bucuria, recunosc minunea! e și el copilul Domnului, are sufletul plin de iubire... ochii noștri sunt plini de Lumină!!! 13 august 2008, 14:36 ȘTIU SĂ MOR! Își simt lipsa. sunt rece, ca o frontieră
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]
-
face un drum pe care nu-l alege nimeni, desi țipatul uimirii se joacă simplu... spulberând păpădii! Îți simt lipsa. ești strălucirea soarelui prin ceață... și doar Sfântă Vineri mă poate alină! m-am Îmbrățișat mereu cu speranță... și-am uitat că motanii nu trăiesc În colivii! și mirarea mea, de papagal verde, se pierde printre gratii... Într-o călătorie de vis, Într-un ochi de poveste care se scrie singură, fără să mai plângă! leganându-se cu amintirile, jucându-se cu
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]
-
Glasurile răsunau în încăperea scundă. Nici vorbă să poți învăța în asemenea harababură, nici măcar visa. Înghețat pînă în măduva oaselor, Anton știa că avea de așteptat cîteva ceasuri pentru că, atunci cînd se ducea pe la prieteni sau la biserică, tatăl său uita cu desăvîrșire de el. Cu mîinile băgate în mîneci, cu degetele de la picioare chircite în cizme, copilul se gîndea la notele proaste pe care le va lua a doua zi la școală și se simțea copleșit de tristețe și de
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
se simte peste tot atît de mult, încît nici nu-mi vine să-mi cred ochilor. Șaizeci de mii de locuitori nu fac decît să mănînce, să bea, să se reproducă, fără nici un alt scop în viață. Oriunde te-ai uita, doar ouă, vin de Santorini și copii de țîță. Nici un ziar, nici o carte. Nu întîlnești nici patrioți, nici oameni de afaceri, nici poeți, nici măcar un brutar cumsecade." Într-adevăr, Taganrogul, pe coasta de nord-est a Mării de Azov, era pe
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
spart de pe hol. - Da, da, s-a urmărit să-mi găuresc piciorul, știu! Puteam să m-aleg cu o gaură, cel puțin până-n carne, da! Scotocesc un pic sub cartonul din talpă, înăuntru și-i arăt triumfător măruntaiele troașei. - Ia uite! Cuiul a ieșit pe partea cealaltă! Ei? Dar Mirovna deja se încuiase la ea-n cameră. Nu m-aș miră să fi fost tocmai haimanaua de fiu-so care a semănat cuie pe pragul ușii mele cu intenții asasine. Cum nu
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
tot atât de limpede pe cât de rău arată arpacașul din cratiță. Mă instalez la masă și expun vederii tuturor amploarea dezastrului: talpa străpunsă dintr-o parte în alta de cuiul care iese pe dincolo. Plozii s-au oprit din alergat și rânjesc uitându-se la laba piciorului meu pe dalele stricate. Anna a luat troașa pe care o răsucește între degetele ei atât de fine, încât o fac să arate ca un condur. - E o întâmplare, Fiodor Vasilievici, concluzionează ea în cele din
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
că le-am adunat din piață, când se moderniza metroul. Pesemne ca să repar piciorul mesei care e șchioapă. Haine într-un sac. Sunt jerpelite și mult prea strâmte acum. Ar trebui aruncate. Bucăți de material pe care răposata le-a uitat când a plecat. Aș putea să fac puișori de pernă și să le umplu cu haine vechi. Volodia mi le-ar lua și mi-ar da în schimb câteva kilograme de barabule. O cutie cu cuie vechi, strâmbe și ruginite
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
să fac puișori de pernă și să le umplu cu haine vechi. Volodia mi le-ar lua și mi-ar da în schimb câteva kilograme de barabule. O cutie cu cuie vechi, strâmbe și ruginite total lipsite de interes. Ah, uite ciocanul! Am întins brațul cât am putut de sus și am început să bat în măciulia cuiului. La cea de-a treia lovitură bătăi furioase în ușă. -Fiodor Vasilievici, dacă nu încetați imediat tărăboiul ăsta, chem respnsabilul de la JEK! Vocea
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
ăsta care iese chiar în mijloc. Nu am remarcat niciodată cât de gol era peretele înainte. A fost suficient un cui ca să scoată în evidență niște aureole ample, soioase, de umezeală. Începe să miroasă a ars. Precis e arpacașul Annei uitat pe foc. Oare n-oi avea eu nimic să agăț aici, de cuiul ăsta? Bătaie în ușă. Nastia. Lumina ochilor mei. - Unchiule Fedia! Am venit să vă citesc! A înșfăcat numărul vechi din Muncitorii invers, și-a pus o jumătate
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
și mie foarte bine Kusok. Eu sunt fără picioare, așa cum este el lipsit de auz: un om incomplet. Măcar dacă nu m-ar mai furnica și nu m-ar mai zgândări acolo, înăuntru. Câteodată piciorul mi se contractă singur, mă uit la el, mi se pare că este altcineva. Eu care aveam așa o dexteritate la dat cu bidineaua, înainte, din trei arcuiri de braț văruiam un tavan întreg și iată-mă acum silit să mă uit la peretele ăsta scârbos
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
se contractă singur, mă uit la el, mi se pare că este altcineva. Eu care aveam așa o dexteritate la dat cu bidineaua, înainte, din trei arcuiri de braț văruiam un tavan întreg și iată-mă acum silit să mă uit la peretele ăsta scârbos, ros de grăsimi și de umezeală! Nu, uite, totuși, acum e tabloul aici. Ridicându-mi ochii de pe picior mi-am dat seama că nici nu mă uitasem bine la el. Tabloul cu agățătoarea lui, era pomană
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
altcineva. Eu care aveam așa o dexteritate la dat cu bidineaua, înainte, din trei arcuiri de braț văruiam un tavan întreg și iată-mă acum silit să mă uit la peretele ăsta scârbos, ros de grăsimi și de umezeală! Nu, uite, totuși, acum e tabloul aici. Ridicându-mi ochii de pe picior mi-am dat seama că nici nu mă uitasem bine la el. Tabloul cu agățătoarea lui, era pomană curată pentru cui. Se poate spune că am o zi bună. În
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
tavan întreg și iată-mă acum silit să mă uit la peretele ăsta scârbos, ros de grăsimi și de umezeală! Nu, uite, totuși, acum e tabloul aici. Ridicându-mi ochii de pe picior mi-am dat seama că nici nu mă uitasem bine la el. Tabloul cu agățătoarea lui, era pomană curată pentru cui. Se poate spune că am o zi bună. În afară poate de pantof. Cine o să mi-l repare? N-o să pot umbla prin ploaie cu așa o gaură
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
Emil Pintea; Mircea Popa e menționat la referințe, în general, mult prea puțin față de multitudinea contribuțiilor sale de istorie literară. S-ar putea trage concluzia că bibliografii bucureșteni nu prea (re)cunosc contribuțiile ardelenilor, fie că le neglijează sau le uită, fie că nu le consideră ...esențiale. Dar salvarea dintr-o astfel de interpretare regionalistă vine din alte lacune: la I. D. Sîrbu, lipsesc toate cărțile consacrate scriitorului (de Nicolae Oprea, Sorina Sorescu, Lelia Nicolescu, Elvira Sorohan, Antonio Patraș); la Marin Sorescu
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
evenimentelor a dovedit că teama era cu totul și cu totul nejustificată, că originea ei se afla mai curând în conștiința tulbure a călăilor decât în vreo declarație vindicativă a victimelor. Acea spaimă trăită atunci n-au putut s-o uite foștii lideri comuniști și foștii lucrători ai poliției politice. Acel Nürnberg virtual a constituit coșmarul care i-a urmărit pe parcursul a cincisprezece ani - și îi mai urmărește și azi - , făcându-i să se mobilizeze pentru a distruge un partid care
O campanie "inutilă" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12215_a_13540]
-
-se prea mult de cărți, autoprovocându-se a pătrunde cât mai bine esențele ei, fascinat de dicțiunea ideilor (e un mare amator de sintagme, concepte, teorii), Bogdan Ghiu se instalează practic în Celălalt, abandonând deliberat obiectivitatea, pendulând mai mereu între extreme, uitând să relativizeze prin alternarea perspectivelor, în ciuda mobilității sale referențiale și asociative. Bogdan Ghiu rămâne fidel principiului postmodernist "nu există decât celălalt", eseurile lui fiind microdiscursurile unui îndrăgostit în parcul literaturii. Dat fiind și geneza lor, textele sunt însă dezechilibrate. Intuițiile
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
siguranța de sine afișată înainte de primul tur și după închiderea urnelor la primul tur. Asta chiar dacă el a știut să scoată tot ce se putea din avantajul de a face promisiuni electorale în calitatea de premier al României. Să nu uităm că în turul doi el nu va mai avea sprijinul direct al președintelui Iliescu. Acesta nu va mai putea face campanie electorală pentru Năstase, fiindcă o asemenea încălcare a Constituției s-ar putea întoarce împotriva celor doi. Fără Ion Iliescu
Cursa cu obstacole invizibile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12248_a_13573]
-
prezentatori inculți. Acum, majoritatea acestora, singuri, modești și nesiliți de nimeni, își dau de gol profesionalismul spunând: mi-am făcut treaba bine la televiziune și mă simt mulțumit(ă). -Mie-mi zâci ? completează prietenul meu. Așa că, fără să vrei, exclami: bravo!, uite că se poate să-și facă unii treaba la televiziune, apoi o și spun cu seninătate și satisfacție pentru fericirea națională. ...Cândva am mai remarcat: cel mai adesea tinerii sunt încântători în sinceritatea lor, doar televiziunile ar trebui să fie
Alegeri, hărmalaie și Florin Călinescu... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12247_a_13572]
-
Marius Chivu "Binecuvântați cei care uită, căci ei se aleg cu ce-i mai bun chiar și din propriile greșeli!" Nietzsche red că nu văzusem nici jumătate din Eternal sunshine of the spotless mind (tradus la noi Strălucirea eternă a unei minți neprihănite) când mi-am
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
spuse până acum nu trebuie să se înțeleagă însă că dramatismul ar fi cu desăvârșire absent. Începutul și finalul cărții sunt fără doar și poate spații rezervate aspectelor sumbre, contemplării tragicului destin al oamenilor, tristeții, durerii, disperării (e greu de uitat, de pildă, figura spectrală a lui Hurbinek, copilul infirm, născut la Auschwitz și care nu văzuse în viața lui un copac). Ceea ce lipsește însă de pretutindeni este patetismul. Chiar și acolo unde mulți autori (dintre cei "profesioniști") ar fi tentați
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
ar dori să scrie o dizertație sau o teză de doctorat despre arta portretului. Ca să nu mai spunem că la un seminar pe aceeași temă ar reprezenta materialul didactic ideal. Sunt multe portrete memorabile în Armstițiul. E greu să-l uiți de pildă pe negustorul din Tesalonic, Grecul, cum este supranumit, despre care ni se spune că semăna cu o pasăre de noapte, speriată de lumină sau cu un pește de pradă scos din mediul său natural. Portretul acestui personaj ieșit
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
cele mai bune sentimente față de ei, privindu-i ca pe niște salvatori), lasă să se întrevadă ceea ce este de proveniență iudaică în propriul său scris (în primul rând instinctul sigur al ironiei, al nuanței și paradoxului). Cu greu poate fi uitat portretul tinerilor ruși care însoțesc garnitura de repatriați de la Starîe Doroghi spre Italia. Mixaj neobișnuit de ingenuitate, barbarie și delăsare, lipsiți de simțul datoriei și de o minimă responsabilitate, aceste personaje pun în lumină cel mai bine absurdul întregii situații
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]