7,855 matches
-
frunze arămii”, poeta-și strigă oful și cu vocea blândă-i spune..., ”te-aștept, iubire!”. Nu numai noi chemăm și așteptăm iubirea, știm bine că și ea ne cheamă: Chemarea iubirii ne-nvăluie-n noapte, Ne-nalță spre ceruri, ne duce-n uitare, Cu freamăt de buze, în râuri de șoapte, Ne leagănă-n scântei de mărgăritare”. Daniela Tiger, nu așteaptă orice fel de iubire, ci ”Iubirea supremă”. Într-”un auriu în asfințit”, în ”abisul mării”, ”la pieptul tău”, ”în valsul stelelor”, ”în
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
tăcerile care le mai am , Cănd traversez deșertul că un astru Cu gândul meu dincolo de geam . Iubirea ascunsă între amintiri a încremenit , Cu legături secrete doar în trecut ne-a zidit ... Că doi străini în timp ne-am pironit Când uitarea și resemnarea au revenit . Rămân la marginea drumului Ca martor al trecerii tale , Cu mâinile cazute-n aerul gândului Ai devenit străinul închis în temple de cristale . Fug de tine plutind cât mai departe Acolo unde-mi mai zboară gândul
UNDE SA UIT TOT CE MI-AI ZIS de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382463_a_383792]
-
senin , Să cuprind cerul cu privirea Când înecata mi-e speranța cu venin... Vreau în vârtejul clipei să amețesc... Să alerg cu gândul și să urlu în ploaie , Iar în pleoapele ce iar clipesc Cerul să nu se scurgă în uitare... Vreau să mă ascund de tine în florile... Ce inundă câmpiile orizontului , Să simt vântul uscat din deșert Rătăcind prin briză sărată a oceanului ... Vreau să ascult dintre valuri ... Ritmul apei în nemișcarea clipei , Să -ți uit tăcerea de pe maluri
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
curat, e cel mai cel!” Apar ca mieii din furtună norii de un alb imaculat, zâmbind. Ehei, și-au răcorit în tării obrăjorii fredonând tremolat un colind! Vine apoi o sângerie seară peste atelierul-casă crezând că ne poate trimite-n uitare printre cai și oameni visând. Visul apoi s-ar transforma în coșmar salvat de prietenoasele culori psihedelice, poate ar trebui să aprind un amnar să văd mai bine semnele angelice! Mi-e teamă să nu le pierd printr-un cuvânt
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
faptă, abordaj de iubire puțintel mai coaptă. 11. Reperaj: revedere deșartă pe betonate câmpii cotidiene, unde poate exista artă cu și fără vocații virgine. 12. Reperaj: scormonirea zilei din noapte fără a avea așteptări, găsirea iernii în fructele coapte, aducerea-aminte-n uitări. 13. Reperaj: așteptare fără așteptări, încununare fără cunună, urcuș de trepte fără scări de la pământ la lună. 14. Reperaj: oboseala după efortul creației și istovirea lăuntrică, biruitoare, este obolul dat nației, înveșmântată în aur cernit de dureri și așteptare. 15
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
cu durerea, a iernii haină. Când tu nu vii mă locuiește pustiul Cu buruieni mirosind a blestem Mă rog să înflorească-n mine Raiul Î n veri târzii noi doi să ne revedem. Când tu nu vii îmi reproșez (ne)uitarea Că am lăsat amintiri pe un țărm de cuvânt Au venit valuri hapsâne și mi-au dus iubirea, Dar nu-i nimic pierdut, cât timp știu cine sunt. 2 8.03.2015 Lavinia Elena Niculicea Referință Bibliografică: Când tu nu
CÂND TU NU VII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382586_a_383915]
-
care ajung în parlament și nu mai știu că nu sunt acolo pentru ei însăși. Pentru ei și pentru mulți alții care îi copie ar exista știință și cuvintele sfinte ce îndeamnă la cumpătare, pentru noi toti de fapt, căci uitarea ne paste la fel. Dragostea fiind blândețea întruchipata nu are cum să nu te învețe și să te instruiască ea singură dacă dorești s-o urmezi în sensul cuvintelor biblice. Astfel, dacă ai practicat ascultarea activă, prin acest spirit al
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului Se-scunde lumina prin desișuri de ceață zăpada scrâșnește sub un zâmbet livid, se strâng primăveri pe sub iriși de gheață și pașii îți
SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382623_a_383952]
-
scobesc pe sub pielea-ți de nucă strângându-ți la piept alinări de copil. Ce joc prins în oase e amarnica viață! dispari și apari,azi bătrân,mâine prunc, nu-i cale să-ntorci veșnicia din ceață scrisoare pe lespezi de uitări care plâng. Autor Doina Bezea Acest poem este dedicat tuturor celor care au ca și mine un părinte bolnav,și pe care viața l-a prins sub pânzele ireversibile ale fantasmelor! Zi minunată oameni dragi cu lin și putere în
SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382623_a_383952]
-
este dedicat tuturor celor care au ca și mine un părinte bolnav,și pe care viața l-a prins sub pânzele ireversibile ale fantasmelor! Zi minunată oameni dragi cu lin și putere în suflet! Referință Bibliografică: SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1955, Anul VI, 08 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382623_a_383952]
-
trezire, sfâșiat c-albinuța lui își luase zborul și că el ce se face?! La cine se-ntoarce dup-o băută? Uitase bietul că trăia singur! Sandu și Gabi, nelămuriți, prelungiseră efectul destăinuirii lui Anghel tăcând. Fiecare se dovedise înfricoșat. Uitarea scurtă a camaradului era o amnezie momentană după consum nepotrivit de alcool ori se profila vreo demență, Doamne ferește?! -Ce spui tu? se-arătă vag preocupat de astă dată Gabi. -Băi Anghele, te-ai cam... interveni și Sandu. Ar fi zis
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Ce-i pasă timpului de noi, Ce leac mai are nepăsarea? Ne-ascundem rănile în ploi Cerșind luminii vindecarea. Ce-i pasă clipei de-amintiri, Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviri Și ne-nvelim cu resemnarea. Ce-i pasă omului de cer, Ce leac mai are necredința? Ne-ascundem dorul efemer Plângând în taină neputința. Ce-i pasă omului de timp, Ce leac mai are neștiința
CE-I PASĂ TIMPULUI DE NOI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383849_a_385178]
-
clipele plăcerii, Iar de rănești,tu nu-ți pierzi firea. Trandafirul de vei atinge, Pe loc miresma el și-o pierde. Ești răul ce nu poți respinge, Căci răutatea nu se vede. Se scurge timpul implacabil. Așterne-n calea sa uitarea. Nimic în viață nu e stabil. Doar Dumnezeu ne dă-mpăcarea. Gabreila Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: SINGURĂTATEA MĂ APASĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Zidaru : Toate
SINGURĂTATEA MĂ APASĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383852_a_385181]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > FĂ-MĂ DOAMNE! Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Fă-mă Doamne! Fă-mă Doamne, o cărare Versului să-i dai credință, Nu mă alunga-n uitare Sufletului, pocăință. Fă-mă Doamne vârf de munte, Apa lină din izvoare, Să o trec peste o punte Fără gânduri curgătoare. Lasă-mi sufletul să curgă Printre ape răcoroase, Ochii mei să nu mai plângă Muntele-n cărări umbroase. Fă
FĂ-MĂ DOAMNE! de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383897_a_385226]
-
cuc când simt că-mi bate inima de dor se sparge clipă ce drum să apuc. Oriunde urc e-același cer termină-ți oceanul de băut cumpăra o zeița pe un sărut nu ai cum să mă pierzi altădată acum uitarea începe să doară. Referință Bibliografica: Nu acum / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1881, Anul VI, 24 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana Bălan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NU ACUM de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383925_a_385254]
-
profunzimea versului, Dumitru Marian Tomoiagă îi dă semnificații remarcabile. Versul îi este mângâiere și tainic zbor spre absolut, leagăn de alinare, dar și refugiu. În versul său se împletește speranța cu iubirea nemărginită, iubire prin care poate atinge înălțimi nebănuite. Uitarea nu-și găsește loc în legile firii, căci dorul nu poate fi mărginit de timp sau distanță. Dorul este expresia unei amintiri vii care strălucește în ochii eternității și pe care doar cuvântul nerostit și nescris o poate pecetlui, căci
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
de timp sau distanță. Dorul este expresia unei amintiri vii care strălucește în ochii eternității și pe care doar cuvântul nerostit și nescris o poate pecetlui, căci a scrie cu dor înseamnă a scrie cu lacrimi: “Între noi nu există uitare/ Nici timp, nici distanță, doar dor/ Nectar din cireșe amare/ Și aripi prea frânte de zbor./ Între noi nu există pretenții/ Nici limite, nici restricții, doar vis/ Sătui de absurde convenții/ Cuvânt nerostit și nescris...”( Doar noi...) Regăsirea este o
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
idee,/ Nălucă ce bate cu raze în geamuri,/ Iluzie rece-n parfum de femeie.../ Visare abstractă ce-mi bântuie dorul/ Ciudată dorință de valuri sărate,/ O aripă frântă ce spintecă zborul,/ O dulce tăcere și singurătate.../ Icoană pierdută în colbul uitarii,/ Zvâcnind în crâmpeie de dulci amăgiri,/ Răspunsul de-a pururi nedat întrebării,/ Tăgada frivol-a pierdutei iubiri.”( Nesentimente ) Iată cum se cunună elementele naturii într-o viziune adâncă care întruchipează frumosul și iubirea sculptate cu dor. “Prin plete să-ți
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
și, așezat pe pragul amintirilor, simte doar alinarea fulgilor de zăpadă care s-au așternut în larga imensitate cerșind nemurirea. “Se-adună norii peste frunte,/ Ca amintirea să mi-o șteargă,/ Fulgii zăpezilor cărunte,/ Plâng în imensitatea largă.../ Curând mă-nvăluie uitarea/ Și ceasul bate tot mai rar,/ M-am împăcat și cu iertarea,/ Ura meschină e-n zadar./ Răsună dangătul de clopot,/ Printre decepții și ruine,/ Sub al aplauzelor ropot,/ Cade cortina peste mine.” ( Clopotele ) În memoria marelui poet Adrian Păunescu
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
sugrume frumusețile universale: “De milenii se luptă ziua cu noaptea,/ Astăzi fuge de ieri și-l așteaptă pe mâine,/ Orologii separă viața și moartea/ De foame se teme preazilnica pâine./ Generații ilustre zămislesc cimitire/ Calicii își roagă plângând viețuirea.../ Ghilotina uitării cânt-a lor pomenire/ Peste veacuri, eternă, e totuși iubirea...” ( Echinocțiale ) Cu ființa umană timpul nu are niciodată timp. Cu eternul inamic al ființei umane, timpul, autorul duce un nesfârșit război și , totuși, în aplauze surde se va auzi mereu
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
surde se va auzi mereu libertatea sa care va scrie veșnicie. “Nisipul clepsidrei se scurge apatic,/ Cu orice secundă murim câte-un pic,/ La ceas de vecernii sub cerul tomnatic,/ Ne batem cu timpul, etern inamic./ Mă tem de cortina uitării absurde,/ De scena pe care-s un jalnic actor,/ Îmi sună pe tâmple aplauze surde,/ Mereu voi fi liber și nemuritor...” ( Atentat la uitare ) O sumă de contradicții și îmbinarea unor elemente simbolice conturează descrierea lăuntrică a autorului. Sunt puse
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
ceas de vecernii sub cerul tomnatic,/ Ne batem cu timpul, etern inamic./ Mă tem de cortina uitării absurde,/ De scena pe care-s un jalnic actor,/ Îmi sună pe tâmple aplauze surde,/ Mereu voi fi liber și nemuritor...” ( Atentat la uitare ) O sumă de contradicții și îmbinarea unor elemente simbolice conturează descrierea lăuntrică a autorului. Sunt puse în evidență aspecte și trăsături definitorii ale sale ca, în final, să rezulte o caracterizare profundă . Un om care trăiește prin iubire, foc, apă
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
și durere.../ Sunt și miere și pelin/ Ursitoare și destin/ Am fost ieri și fi-voi mâine/ Sunt otravă și sunt pâine./ Sunt și boală, sunt și leac/ Sunt secundă și sunt veac/ Sunt și grabă și răbdare/ Amintire și uitare./ Sunt izvor și sunt un munte/ Sunt și talpă, sunt și frunte/ Sunt și beznă și lumină/ Iertare și ghilotină.../ Sunt și bici și mângâiere/ Neputință și putere/ Liber și legat în lanț/ La tribună și în șanț.../ Sunt tânăr
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
au scris! Și încă mai ninge cu fulgi de tăcere, Flori de gheață plâng în suflet la noi, Chiar și amintirea că un abur piere Mâine vom uita că eram doar doi! Și uite așa s-a sfârșit povestea; Zăpadă uitării un vis ne-a furat. Vine primăvară zilele acestea, Va-ncalzi din nou ce este înghețat? Dorina Omota 9.02.2016 Referință Bibliografica: Sfârșit de poveste... / Dorina Omota : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016
SFÂRȘIT DE POVESTE... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384046_a_385375]
-
deasupra poveștilor El culege prin prisma de nisip gândurile oamenilor anină clopotele de firele de argint simplă suflare și totul se rostogolește în alt anotimp fără nume cântecul munților de întrebări îi caută glasul mereu treaz mereu viu risipit în uitare omul ridică palmele pe chipul uimit strânge trupul din toate hărțile false adoarme într-un genunchi privind cerul celălalt genunchi prăbușește iluziile într-o piatră ridic altă fundație în care inima privită ca o pasăre redevine dragon alb în miezul
ROSTOGOLIRE PE VĂILE CUVÂNTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384120_a_385449]