4,112 matches
-
la istorisit, chiar dacă pana mi-ar da pe deplin ascultare, tot n-aș fi în stare să descriu ce poate cineva să simtă când, după săptămâni de traversare istovitoare a deșertului, cu ochii zgâriați de furtunile de nisip, cu gura umflată de o apă sălcie și caldă, cu trupul încins, murdar, strâmbat de deșelare, vede ivindu-se în sfârșt zidurile orașului Tombuctu. Firește, la capătul unei călătorii prin deșert, toate orașele sunt frumoase, toate oazele seamănă cu grădina Raiului. Dar nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înmiresmase odinioară, și pândind ritmurile muzicanților negri care, nu mă îndoiam, aveau curând să-și facă auzite instrumentele pe stradă. Atunci aveam să mă întorc spre mijlocul încăperii și aveam să revăd umbra dragei mele Hiba dănțuind. Un vânt puternic umflă draperia, care porni să fâlfâie și să se răsucească grațios. Afară, zgomote de pași, strigăte care se apropiau. Muzicanții din amintirile mele, poate? Dar de ce erau aduși cu un asemenea tărăboi? Uimirea mea a fost, vai! de scurtă durată; spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pornească o mare construcție și că avea să adune toți măgarii din Cairo spre a-i pune să care var și piatră. Pe dată, animalul se lăsă să cadă la pământ, se întoarse pe spate cu picioarele în aer, își umflă burta și închise ochii. Omul începu atunci să se jeluiască în fața oamenilor adunați, zicând că-i murise măgarul, și făcu chetă ca să-și cumpere altul. După ce adună câteva zeci de monezi, zise: — Să nu credeți că măgarul meu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aveam să-mi părăsesc odaia decât spre sfârșitul acelui an. La început a fost cât pe ce să mor de pneumonie și, abia refăcut, a fost rândul piciorului să-mi dea bătaie de cap. Era atât de amorțit și de umflat, încât m-am temut din nou că mi-l vor amputa. De furie, de disperare, lucram și iar lucram, zi și noapte. Am putut astfel isprăvi traducerile arabe și ebraice pe care i le făgăduisem tipografului saxon. Am mai putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au repezit cu asprime: lupta era în toi pe zidurile orașului, mai cu seamă spre Borgo, iar împușcăturile nu fuseseră niciodată mai dese; strigăte de luptă, de suferință și de teamă se înălțau din oraș; nu era momentul să te umfli în pene cu fantasmagorii. Cu toate astea, înainte de sfârșitul zilei și, trebuie s-o recunosc, spre marea mea surpriză, vestea se confirmă: conetabilul de Bourbon fusese într-adevăr ucis în vecinătatea porții Tritonna. Când un cardinal veni să ne dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tăcere, iar aerul, plin de miresme, se va așterne încet, ca ora somnului. În curând vor zbura furnicile înaripate, iar șopârlele se vor îngrășa mâncând zecile de insecte ce se înmulțesc. Apa va deveni mâloasă și lină. Ușile se vor umfla și va fi imposibil să fie închise odată ce au fost deschise sau deschise odată ce au fost închise. Sporii și mucegaiul se vor întide cu voluptate, iar armatele de ciuperci se vor strânge în dulapul de sub chiuvetă. Încercând să o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ca să-și arate, urâcioase, nemulțumirea, și să-l batjocorească. Fără să fie deranjat de maimuțăreala lor și, chiar bucuros de o nouă distracție, Sampath le întoarse jocul murdar, chiuind și urlând. — Huuuu, huuu, strigă, rostogolindu-și ochii în cap și umflându-și obrajii într-un mod care părea să producă satisfacție ambelor tabere, căci maimuțărelile continuară și, în scurt timp, maimuțele se traseră mai aproape, întinzând palmele murdare și zbârcite, și înghiontindu-l pe Sampath, la început delicat, ca să vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
est. În centru, bărbia îmi trepidează, smucită în sus de fălcile pe care nu le mai controlez. Cât despre creier, unde se află administrația, acolo e Harlem-ul întreg, cuprins de flăcările tot mai fierbinți din cuptorul verii. Fierbe și se umflă. Va exploda într-o zi... Memoria e o chestie ciudată, nu-i așa? Ești de acord? Nici eu nu sunt de acord? Memoria nu m-a amuzat niciodată prea mult și îi găsesc șmecheriile tot mai agasante pe măsură ce îmbătrânesc. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
reprezintă o breșă în rușinoasa mea existență socială de funcționar mărunt. Dar am avut o presimțire rea - intensă, adolescentină. M-am dus la closet în vârful picioarelor. Pantofii mă strângeau de-mi venea rău: pesemne că picioarele îmi erau încă umflate de atâta stat în avion. Am tras fermoarul și mi-am făcut treaba. Pișatul părea îngrozitor de decolorat în comparație cu granulele de naftalină îmbibate în vitamina B din vasul curbat. M-am întors. Am văzut o oglindă. Las-o baltă. Tot n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îi pasă că arăta tot timpul ca un mort. Am continuat să mă uit pe ferestrele fantomatice, poluate, pătate cu nicotină ale casei mele, la alergătorii în echipamentul lor de copii. Duceți-vă acasă, am spus. Duceți-vă acasă și umflați-vă cu cartofi. Ieri mi-am luat-o de trei ori la labă. Și de fiecare dată mi-a fost grea. Sunt cazuri când trebuie să te pui serios pe treabă, așa cum procedezi în cazul tuturor celorlalte exerciții. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
legat de nenorocita de Nuntă Regală. Aproape o oră am înjurat, blocat în tunelul de sub Westway. Fiasco-ul se supraîncălzise. Eu mă supraîncălzisem. Toate mașinile gemeau de străini și bețivani care rânjeau cu gura până la urechi. Gâtlejul tunelului s-a umflat ca un emfizem din cauza țigărilor și a fumului și a gurilor murdare. Apoi ne-am ivit și noi în noaptea albastră a hărții stelare. Ne-am amestecat cu celelalte puncte... Londra e ostenită de drum. Londra e în stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eu înăuntru. Toți sunt nebuni după mine. Gardienii sunt nebuni după mine. Directorul adjunct e nebun după mine. Până și directorul principal coboară în celula mea să mai tăifăsuim împreună. — Mâncarea cum e? — Groaznică. Totul e numai cu soia. Te umflă cât se poate de bine, dar te și dă gata. Întotdeauna am bănuit că ne pun bromură în cafea. Dar n-au nevoie de așa ceva. Nu ne pun nimic în cafea. Nici cel puțin cafea nu pun în cafea. Butch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trase rochia neagră pe ea. Știi tu de ce. De fapt, nu prea știam ce motiv are Ne războiserăm de curând din cauza banilor, dar putea fi și din cauza feței mele. Nu reușesc să arăt așa cum trebuie și fața mea s-a umflat iar, pe mâna stângă. Dintele ăla e iar pe jeratic. Mi-am cărat nefericita-mi gură la Martha McGilchrist, care, exasperată, mi-a curățat-o din nou. Orice gagicuță care are pretenția că e o feministă ar trebui să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
erau cât se poate de entuziasmați de aventură și erau convinși că avem un viitor mare în industria filmului. Apoi am mâncat mâncăruri japoneze și ei s-au dus cu Autocarul pe la cluburile de noapte, dar eu eram atât de umflat și rămas fără grai din cauza orezului și a vinului, încât... La Zelda. Braserie și salon de dans. Înăuntru era mesajul, cu scrisul aplecat înainte, tremurat, asemănător cu al meu; pe când eram eu elev, aici, în America, lecțiile de caligrafie începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
grămezi. Refamiliarizați cu propriile trupuri, încălziți, gresați, îngrijiți, au cu toții o culoare senzuală: i se spune sănătate de taur. Așadar, această revărsare, această nevinovată catastrofă evoluționistă - ei, eu, și Holly sau Golly sau Lolly, vioaia mea amică cu rochia ei umflată de vânt - am pășit prin căldura turbată, îndreptându-ne spre fabrica de zgomot care stătea încordată pe buci, forțându-și constipația cu un urlet de coșmar. Am urcat scara care ducea la ușa ca o trapă, cu tranzistoare și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
părăsi. Încetează, am vrut eu să-mi spun. N-o lua așa de repede. Fii calm. Așteaptă... Impacientată doamna McGilchrist mi-a curățat din nou măseaua. Mi-a spus că măseaua e oricum terminată și, cât de curând, se va umfla iar. O oră mai târziu, mă aflam într-o altă sală de așteptare - Soho, Carburton & Linex. Am fumat și mi-am ros unghiile. Cred că toate închisorile sunt niște săli de așteptare. Toate închisorile - toate camerele. Toate camerele sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-se de mână. Întâlnești în forfota străzii cele mai ciudate perechi, de toate culorile și vârstele, de toate sexele, dame și juveți, valeți și decari, trefle și carouri, ghinde și tobe, plimbându-se mână-n mână. Vezi o fată posomorâtă, umflată din cauza băuturii sau a vreunei glande, de care se sprijină mai vârstnicul ei însoțitor, un bărbat cu picioarele în X ca un compas frânt. Nici o legătură. Vezi o punkistă de șaptesprezece ani, care seamănă cu un papagal nebun cu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să mă trezesc în toiul nopții, să verific closetul. Momentul zilnic de maximă oboseală își face apariția exact când are el chef, adesea imediat după cafeaua de dimineață. Când mă așez la masă să mănânc, sunt fie hămesit, cu fălcile umflate de salivă - sau groaznic de îndopat, fără nici un motiv. Mă trezesc curățindu-mi dinții cu firul de mătase chiar în mijlocul zilei. Chiar și aceste labe imaginare pe care mi le fac se dovedesc a fi niște bazaconii, ca orgasmele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am sculat la unsprezece și, îmbrăcat cu blugi și cu teniși în picioare, am combătut prin jogging băutorul din mine. M-am îndopat cu haleală de cârciumă: cârnați, fasole gătită cu ghimber, un lighean cu musaca de cartofi. M-am umflat și cu băuturi specifice locului. Tradiționala bere la halbă, vinuri foarte fine și cele mai grozave tării. Am lăsat nouă lire jumătate la automatul cu fructe și șaptezeci și cinci de sterline la agenția de pariuri hipice din imediata apropiere. Am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-și comande salata. A ieșit la iveală, după multe bâlbâieli și corecturi, că bietul copil nu prea știe să citească. Era cât pe ce să leșin de jenă și duioșie și am mai remarcat cu ce mișcări adorabile i se umflă, se adună și ard mușchii gâtului. Acum, când secretarul sau telefonistul îmi spune: „Spunk Davis la telefon“, mă pierd și mă toropesc, de parcă pe fir ar fi cine știe ce tipă trăsnet. O dată m-am îndrăgostit nebunește de fetița de nouă ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
datorii, taxele de înmormântare. — Totuși, am continuat eu pe bâjbâite anul ăsta n-ai pierdut încă pe nimeni. — Ba da, Pe Ossie - pentru totdeauna. — A, da. Și tu, la ce te gândești tot timpul? Am simțit cum obrajii mi se umflă cu un aer prostesc, apoi am ridicat din umeri și am spus: — La bani. Sau la ei, sau la frică și rușine. Asta e tot ce pot să folosesc împotriva oamenilor care mă urăsc. — Sărmanul de tine, îmi spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ștefan Avădanei Ca o pisică neagră trecînd lin prin ușa-ntredeschisă; ca un nor alb pe-un cer senin de-nalt august netulburat de vînt; ca o cunună-n flăcări sub cetate arzîndu-și frunze, flori și spini; ca un șuvoi umflat în primăvară tăind făgaș în lut uscat de vînturi; ca mahmureala după gin sau turț, cînd ziua e mai neagră decît noaptea; ca țipătul temut de cucuvea în seara satului pitit sub dealuri; ca o cădere de lumină frîntă de
Treisprezece feluri de-a o privi. In: La aniversară - Ștefan Avădanei by Doina Cmeciu, Ioan Dănilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/348_a_617]
-
da, spuse Virgil. La mine trecut demult. Liniștea coborî din nou. Apoi Virgil spuse: — Odinioară. Atunci. înainte. Spaima țâțelor, știi? Vultur-în-Zbor întrebă: — Ai fost căsătorit? — O, da! răspunse Virgil. în cele din urmă. Zbuciumat. Temporar. Bătea vântul. Pânza rudimentară se umfla. Se deplasau dinspre oriunde spre nicăieri, traversând marea infinită. — Spre infinitate, spuse Virgil Jones. Acolo unde toate paradoxurile sunt rezolvate. — Virgil, întrebă Vultur-în-Zbor, acum mi-e mai bine? — Mai bine? — Febra Dimensiunii, spuse Vultur-în-Zbor. în momentul de față totul pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cert, era o doamnă de înaltă clasă. Trăsăturile sale erau la fel de grecești ca și numele și chiar dacă sânii îi erau un pic prea plini, încetase de foarte mult timp să-și mai facă probleme din cauza asta. Arătau destul de bine așa, umflându-se prin cămașa de noapte din dantelă albă, lungă până-n pământ, și luminați de lumânarea pe care o ducea în mână în timp ce făcea turul clădirii. îi plăcea să se îmbrace astfel. O făcea să se simtă curată. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
doar căutam niște camere, mă-nțelegi. Așa că scuză-mă... Bubuitul din pieptul lui Flann O’Toole a început ușor și a crescut treptat, până a ajuns un zgomot sălbatic, cutremurător. Ochii i s-au făcut roșii și i s-au umflat în cap. A stat așa un moment, tunând și înroșindu-se, apoi mâinile i s-au întins după Virgil Jones. înainte ca Virgil să se poată mișca, a fost înfășcat de gât într-o strânsoare ucigătoare. Gâfâi după aer. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]