2,073 matches
-
imense de pâslă În picioare și Îmbrăcate cu niște pufoaice matlasate, lungi, oribile, fără nici o formă, din care ieșea vatelina În porțiunile sfâșiate ale materialului negru grosolan; când a trecut pe lângă mine, Polenka, Învinețită sub ochi și cu o buză umflată (oare o bătea bărbatul sâmbăta?) a remarcat pe un ton melancolic și melodios, fără a se adresa cuiva În mod special: „A barciuk-to menia ne priznal (Ia uită-te, conașul nu mă cunoaște)“ - și atunci a fost singura dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de la această sticlă! Ei, și? gândești tot tu, trecând de partea cealaltă, a dopului. De ce n-aș avea și eu, dopul, împotrivirea mea? Îi dai dreptate și-ți zici: Chiar, de ce nu i-ar plăcea mai mult să stea așa, umflat, în voia lui, decât silit să se ghemuiască în gâtul unei sticle? De ce să vrea să fie din nou dop când, astfel, slobod, rămâne doar o bucată de plută pe care nimic altceva n-o strivește, decât acest Univers care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care pare că eu li-l dau, dar nu de la mine vine îmi dă această tărie de acum. Simt cum vasul meu se umple cu apă curată, limpede, poate chiar tămăduitoare. Întâlnit în stație iar cu Nela. Tot mai buhăită, umflată, nervoasă. Spune că iese la pensie, anticipat, nu mai rezistă. Noii lor patroni (niște franțuji) se poartă mizerabil. Îi tratează ca pe sclavii din colonii. Directorul lor spune că chiar a fost în Mozambic, a condus o firmă acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și tu ai alergat întruna după vremelnicie. Poate literar sună pretențios, emfatic, poate chiar parodic. Puțin îmi pasă. Întâlnire iar cu Nela în stația de la Cișmigiu. Râdem amar: „De parcă ne-am fixa să ne întâlnim în locu’ ăsta!“. Și mai umflată, respiră greu, broboane de sudoare pe fața pământie. Încerc să schimb obișnuitele vorbe în răspăr. O viață de când ne cunoaștem (din liceu). Nu are chef. Îmi spune că e din ce în ce mai rău. Insuficiență respiratorie. Îi vine de la poliglobulie. Sângele îngroșat. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vile de pe Brezoianu, profesorul de fizică, mutat dintr-o parte în alta pentru că refuzase să se întoarcă în Basarabia, atâția și atâția alții. Între ei era și Madam Butuc, care condusese un bordel pe Schitu Măgureanu, o grăsană, cu picioarele umflate enorm, legate în cârpe colorate, abia târându-și pașii. Plângea când începea să-mi povestească de domnișoarele ei. Ținuse stabilimentul până în 1963. Atunci, spunea, a lucrat-o „tovarășul țigan Lambrache de la raion“, au arestat-o, au ținut-o doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vestește necazuri. Îmi plac acești tineri cuminți, tăcuți. Trec pe lângă o fată și privesc peste umărul ei. Un fel de atlas, cu poze strident colorate. Un fel de ape roșii, verzi, galbene, vișinii care se suprapun, întretăiate de linii ciudate, umflate, borțoase, cu spirale și puncte în burta lor. Nu reușesc să descifrez titlul lung, pe două rânduri. Deslușesc un „histology“ și apoi ceva în apă. Fata citește concentrată, zâmbește din când în când. Ce-ar putea-o amuza din desenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
careva din asistență că le fasonez, putea să se lase cu reclamațiune și... Doamne ferește! Da’ mi-ajungea și de la deputați. Casa de pe Semicercului cu ce am făcut-o? Da’ am pierdut-o la naționalizare.“ WANDA. O doamnă grasă, cu picioarele umflate, roșii, cu șosete trei sferturi. Îmbrăcată țipător, cu rochii pline de volănașe, cu pălărioare de pai cu multe panglici și dantele, cu eșarfe lungi, vișinii sau roșii, spânzurându-i pe umeri. Fardată gros, tencuită, cu buze intens rujate în tonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lumina difuză care pătrundea prin fisurile din pereții de stîncă, se așeză În fotoliul lui, Își aprinse pipa și Începu să aștepte cu ochii ațintiți Niña Carmen, care stătea pe pat, mută și impasibilă, cu mîinile suav așezate pe pîntecele umflat. În cele din urmă, după o liniște grea care ajunsese aproape apăsătoare, ea arăta spre tavan și Întrebă: — Cine sînt? — Englezi... Un vas de război englezesc. În ultima vreme sînt peste tot... — Mulți? — Cred că vreo sută... Dar n-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
citit de-acum de vreo sută de ori, din Odiseea. Ca și cum ar fi simțit că e privit, Oberlus ridică privirea și se uită la ea. Rămaseră așa multă vreme, În tăcere, pînă cînd el arătă din cap spre pîntecele ei umflat: — Se mai mișcă? Întrebă. — Uneori. - CÎnd o să se nască? - Nu știu. Pe insula asta și În peștera asta se pierde pînă și noțiunea timpului... Poate că mai sînt două luni. Făcu o pauză - . Nici nu prea am chef să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apoi peștelui ca să-ți tragă o mamă de bătaie... Așa ești tu, conchise. Mai ușor Îmi va fi mie să-mi schimb mutra, decît o să-ți fie ție să-ți schimbi firea. Niña Carmen se mîngîie cu tandrețe pe burta umflată, care părea gata să pocnească. - Fiul meu o să mă facă să mă schimb, Îl asigură ea. O să fie un copil frumos, căruia va trebui să-mi dedic Întreaga viață... CÎnd o femeie are un copil, Își uită visele. El o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
magazin era însuși tinerelul cel ferchezuit. Când a deschis ușile duble, am observat silueta suplă a lui Chipstead, cu unduirea mult mai puțin pronunțată odată ce ieșise din împrejurimile micului său regat. Părea și mai mic în haina lui cenușie cea umflată și mai puțin sigur pe el. Se opri pe treaptă, privi în jur, își scoase din buzunar o pereche de mănuși mici din lână și le puse atent, verificând degetele unul câte unul, ca să se potrivească, apoi își trase atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mi-am dat seama. Da’ nu se-nghesuie lumea să muncească la SavaMart, înțelegeți, deci știam c-am o șansă și n-arătam prea rău pe vremea aia și era iarnă, așa c-aveam pe mine haina mea groasă și umflată. Nu-s proastă, să știți. Nu-ți dai seama care-i umflătură și care-s io în haina aia, atâta vreme cât o țin închisă până sus și-mi vâr picioarele sub ea. Era al dracu’ de cald în birou - asta țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
început la fundul lui. Nu conta: costumele și cămășile strivite se puteau rezolva destul de ușor. Când am închis cufărul pregătit să îl duc jos, am aruncat o privire către soția mea, așezată încă pe marginea patului cu fața înroșită și umflată întoarsă către mine, cu nasul curgându-i. Oamenii striviți însă, m-am gândit eu abstract, sunt o cu totul altă problemă. Crystal Ooaauuu!! Îmi cer iertare c-a trecut așa mult, Stacey scumpo, cred că-s așa ocupată cu „noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Nu prea-s sigură de ideea ta cu nunta. Atuncea te blochezi, nu? Și nu-mi zice mie că te desparți și te-alegi c-o grămadă de bani după divorț, că-i avocat și ghici cine rămâne cu buza umflată???!! Să știi, am io planuri cu el cât e-n limbă după mine. Nu-s proastă, Crystal. O să vorbesc cu mama să-mi schimb planurile de locuință, cum se zice. Poate ne vedem de Partea Cealaltă mai repede decât credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
anonime de hârtie pe care să le semnez când fusese necesar. Îmi lăsasem în urmă la recepția hotelului astfel de bucăți și bucățele, alături de permisul de conducere și așa mai departe, ca să-i asigur că nu-i las cu buza umflată și le-am spus c-aveam să lămuresc situația în timpul zilei și că aveam să revin să-mi iau lucrurile și să plătesc în drum spre casă. Cam pe la ora unsprezece aveam liber mai bine de o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Degetele înghețate rămaseră rigide și femeia se ridică greu sprijinindu-se de zid. ― Nici o mișcare! țipă Nucu Scarlat aruncîndu-i o privire sălbatică. Semăna cu o fiară rănită. Obrazul desfigurat arăta oribil, iar peste unul din ochi pleoapa cădea vânătă și umflată. Ținea arma în mâna stângă, cealaltă, opărită, atârna inertă pe lângă coapsă. Florence Miga își mușcă buzele gata să plângă. Se simțea la capătul puterilor. Arătă cu bărbia spre Melania Lupu. ― Trebuie s-o scoatem de-acolo. Poate că... Nucu Scarlat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de bandiți, indivizi machiavelici! Nici măcar nu se cunosc între ei... Își trimit mesaje, au instalat probabil microfoane. Altfel cum naiba știu ce se întîmplă cu ăștia de aici?" Scarlat mototoli spasmodic hârtia. ― De ce n-o fi dat telefon? Avea limba umflată, încleiată, abia rostea cuvintele. Ochii îi căzură pe aparat. Receptorul stătea strâmb. ― Mda... O fi încercat. Firește, suna ocupat! Pune-l ca lumea. Cârnul apucă receptorul cu două degete și îl așeză în furcă. ― Ei, ce-i zic lui Ionescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnii de la poliție acest fel de operație ― cu greu ar putea demonstra că tu ești autoarea biletului, dar nu strică să-ți iei toate măsurile de precauție." Se uită întîmplător la Florence și se înspăimîntă. Ochii înguști dispăruseră sub pleoapele umflate, părul alb răvășit și obrajii congestionați o făceau să semene cu o bătrână alcoolică. Îi amintea o gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste masă. În spate se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în gol, ignorîndu-i pe ceilalți. Șerbănică îi atinse mâneca. ― De ce-ai luat blana? Dacă n-o menajezi... ― Așa am avut chef! M-am săturat s-o țin în dulap și să umblu în gioarse! Își fixă mai bine poșeta umflată sub braț. Melania Lupu încruntă sprâncenele. "Cu ce Dumnezeu o fi umplut-o, draga mea? E grozav de ciudată azi Florence, orice-ai spune. Cred totuși că știi ce se întîmplă cu ea, dar ți-ai închipuit că de la o anumită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
viață a lor, aparte, ca în tablourile unui pictor pe care-l iubea și unde vibrau doar chipuri și mâini, trupurile ghicindu-se greu sub pasta întunecată. Maiorul își încîrligă brusc degetele și pe birou rămaseră doi pumni cu venele umflate gata să spargă pielea subțire și transparentă. ― M-am gândit... M-am gândit mult... Glasul uscat îl făcu pe Azimioară să se foiască în scaun. Totul e drăcesc! Combinația, îndrăzneala, siguranța cu care se consumă etapă de etapă. O singură
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
eu la treaba asta. Vom lua mașina ta și Fiatul amicilor... Până se întorc ei din Iran... Ioniță Dragu scutură umărul lui Miga. ― Hai, Șerbănică, plecăm Bătrânul deschise ochii speriat. ― Unde? Florence se ridică anevoie. Își simțea picioarele grele și umflate, gura coclită. N-avea curaj să se privească în oglindă. Își trecu degetele mecanic prin păr și se înfășură strâns în blană. Urmărea absentă manevrele Melaniei Lupu care conjura motanul să intre în geantă. ― Hai dragul meu, fii înțelegător și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga mea? Ce-i alarma asta? E firesc ca Sandu să fie nervos..." Cârnul scoase un chiot lung, apoi își potrivi masca. ― Eu n-o pun, îngînă căruntul... Aș leșina. Inginerul îi examină chipul umflat și râse blând. ― Nici n-ai încăpea. De altfel, se brodește bine. I-o dăm pilotului. ― Hai, Mirciulică, suflă Melania la urechea cotoiului. Mi se pare că o să tragem un pui de somn. Alexandru, albit de groază, îi privea fără
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la 40. Și pe urmă, cum să fi strecurat biletul în antreu? Nu s-a clintit! Nici ea, nici eu, nimeni. ― Florence are dreptate! Cum? Doamna Miga sugeră sarcastică: ― O fi Mirciulică poștașul, mai știi? Începu să-și frece gleznele umflate și se întoarse spre Șerbănică: închide ușa la bucătărie, trage! Cristescu încercă un sentiment nedeslușit ca și cum o șoaptă i-ar fi trecut pe lângă ureche fără să-i prindă sensul. ― Și totuși ce s-a întîmplat cu biletul? Oamenii noștri au
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
n-a vizat niciodată aspectele competiționale. Hai să-i arătăm lui cutare că sânt mai deștept decât el! Nu, nu, departe de asta. Azimioară își ridică sprâncenele. " Atunci?" Maiorul surâse chinuit vrând să atenueze cuvintele care ar fi putut părea umflate. ― Se pune problema condiției profesionale. Nu mai am încredere, n-o să mai am niciodată încredere în posibilitățile mele. Ceea ce voi face de aici încolo va fi o simplă înșiruire de acte birocratice. În sensul ăsta, pot lucra la fel de bine într-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scurtă, conspirativă. Mitiță, slab, sec și bățos, se interesase cu maxilarele încleștate: "Ai auzit ceva? Tocmai aseară n-am ascultat. A avut Colette sindrofie de cucoane". Colocviul durase două ore, întrerupt de exclamații de uluire, priviri holbate, respirații șuierătoare. Șerbănică, umflat, trăise momente glorioase. Repeta de câte două-trei ori un amănunt, exagera, amplifica și nu uita să precizeze că ceea ce povestește reprezintă un simplu rezumat, formulând o invitație pentru aceeași seară la o relatare detaliată. Ceilalți doi, sufocați, zdrobiți de senzațional
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]