3,608 matches
-
dacă nu ar fi fost valoroase pentru turiști. Nu au fost salvate în acest fel doar casele impunătoare și castelele. Beamish Museum, lângă Newcastle, este un muzeu în aer liber care cuprinde un mare număr de clădiri cu un aspect umil, cum ar fi colibele minerilor și magazine datând de la începutul secolului XX. Aceste au fost salvate de la demolare datorită valorii lor de atracție turistică. În întreaga lume mediul înconjurător a beneficiat de pe urma turismului în variate moduri. Câteva țări din Africa
TURISMUL ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Pop Aurica () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_923]
-
exemplare decât în scrisul lui Al. Vlahuță, B. Delavrancea, I. Al. Brătescu-Voinești, Mihail Sadoveanu, D. D. Patrașcanu, I. A. Bassarabescu, Ion Agârbiceanu. Mai mult decât aceștia, cu excepția ultimului, prozatorul din Calea sufletului își privește fără duioșie afișată mica lume de umili funcționari, militari cu grade inferioare, pensionari și alți bătrâni, narează în general fără efuziuni lirice, fără descripții ample de natură, fără nostalgia timpurilor defuncte, fără aureolarea „bătrânilor”, ca în povestirile lui Emil Gârleanu. El nu duce obiectivitatea până la impersonalitatea naratorului
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
muților. Cu toate acestea, cartea rămâne în siajul Galeriei cu viță sălbatică mai ales prin perpetuarea relației erou-martor, ipostaziată aici prin binomul Mega(clide) Pavelescu - Rânzei, iar titlul romanului se explică prin prezența revelatoare a ultimului, în aparență un stenograf umil și modest, în realitate gestionar, dacă nu chiar creator al memoriei colective. „Însoțitorii” se multiplică în Obligado (1984), pentru a scoate în relief destinul lui Bartolomeu Boldei, care încearcă să se vindece de moartea Klarei, soția sa, prin plimbările cu
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
idei originale, cum sunt Pornografie și naturalism, Artiștii cetățeni sau Teatrul modern. A lăsat versuri epigonice, de evident timbru eminescian, strânse postum în volumul Proză și versuri (1899), epigrame, unele cam obscene (Fin de siècle, 1892), instantanee din viața celor umili (Spectacole în stradă, Cronici triste, Mizerie, Nebunul). Un roman, După natură. Artiștii, i-a apărut în 1890, altul, Măritată, neîncheiat, s-a tipărit fragmentar în „Săptămâna ilustrată”. Scrierile lui V. pot interesa ca document social și psihologic. În 1891 era
VAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290406_a_291735]
-
reîntoarceri”, al legăturii afective dintre oameni. În Aproape destin (1987) semnele trecerii sunt mai intense. Sentimentul timpului este pus în legătură cu durata existenței, dar și cu actul creator. În același timp, imaginea poemului care își devorează creatorul stârnește angoasă: „Și acest umil poem/ Devenind carnivor/ se va hrăni zilnic cu imaginea / Ta” (Neînțeles). Comentatorii au relevat capacitatea lui V. de a oferi versuri de o oarecare frumusețe, relativa autenticitate a structurii elegiace și sentimentale, a expresiei învăluite de „o melodie simplă” (Virgil
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
din pasteluri, fie peisaje, fie tablouri ale obiceiurilor câmpenești (Maria Baiulescu, Sânziene, Maria Cunțan, Pastel, De la sat, Sergiu Cujbă, Serenadă), prevestind patriarhalismul sămănătorist, își are modelul în Coșbuc. Țăranul e și în atenția lui J. B. Hétrat, poet al existențelor umile, surprinse în alegorii morale. Sentimentalismul posteminescian, comun în epocă, trece în versurile elegiace ale lui George Murnu, la Elisabeta M. Z. Ionescu sau în lamentațiile lui H. G. Lecca. În schimb, o încercare de ieșire din această atmosferă de jale confecționată
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
Dar atitudinile pe care le afișează nu sunt agresiv trufașe, provocator orgolioase, ofensive. „Îngerul vagabond” nu sfidează „soarta nendurată”, nu se proclamă, cu aroganță, „puternic împărat”, nu se visează mergând spre „cetățile albe” ca emir, ci își asumă condiția singurătății umile: „Am rămas în orașul meu singur/ ca o pasăre ucisă de săgeți”, se simte „atât de singur în lume/ Ca un Dumnezeu fără cer,/ Fără oameni și fără dragoste”, își „aude rădăcinile/ Cum se întorc în pământ,/ În pământ și
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
un Dumnezeu fără cer,/ Fără oameni și fără dragoste”, își „aude rădăcinile/ Cum se întorc în pământ,/ În pământ și-n moarte”. Departe de a-și dori, ca autorul Rondelurilor, „castele în Spania”, boemul stelelor își alină suferința cu speranța umilă de a avea cândva „pâine, pâine/ Și-un kilogram de ismă pe masă”. Neezitând să își etaleze, ca Macedonski, mizeria materială, și-a creat însă un stil al sincerității diferit de cel macedonskian, ca și de cel, mult mai rafinat
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
textele dramatice, în timp ce versurile au o pojghiță de anecdotic și de „reprezentabil”, în pofida filonului liric profund. S. are aptitudinea aparte de a pune degetul pe rănile perene ale poeziei. El trece în revistă aspectele grave și totodată pe cele banale, umile ale existenței. Candoarea genuină afișată este o capcană pentru neavizați. Asupra fiecărei aserțiuni emise planează tensiuni neliniștitoare, sub fiecare vers se deschide câte o trapă a interogațiilor demistificante. E o poezie intonată în registru dublu: se comentează simultan realul și
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
ale dinților, nas în șea, prognatism, malformații ale membrelor, ale feței și capului, imaturitatea organelor genitale etc.; - stigmate psihice: oprirea în dezvoltarea psiho-intelectuală, imaturitate afectivă, nedezvoltarea limbajului, instabilitate, impulsivitate, dificultăți de adaptare-integrare socială, amoralitate, conduite agresive etc.; d) atitudinile bolnavului: umilă, neliniștită, agresivă, orgolioasă, rezervat sau agitat etc.; e) ținută și igienă personală: neglijentă, îngrijită, excentrică, lipsă de igienă personală etc.; f) comunicare: bolnavul este reținut, vorbește puțin, rar și șoptit sau refuză să vorbească. Dimpotrivă, este comunicativ, deschis, vorbăreț. Agresiv
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a pătrunde, a răspândi rapid, a se învârti” ș.a. Așa a luat ființă publicația Currere: Toward Reconceptualization. William Pinar a publicat, împreună cu Madeleine Grumet, în 1975, și un volum: Toward a Poor Curriculum. S-a cristalizat astfel ideea de „curriculum umil și solitar” (poor curriculum): viața fiecăruia ca „tur de forță”, „cursa cu obstacole a vieții” etc. Pinar și Grumet (1975) au propus o metodă de explorare existențială, fenomenologică și psihanalitică bazată pe studiul biografiilor și autobigrafiilor cu dublu scop: a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
chemau preotul acasă. Dar nimeni, fie el activist sau securist, nu renunța la botezul copiilor. Iată și un caz tragicomic: „Un activist de partid, foarte zelos, nu călcase niciodată pe la biserică, în timp ce doamna venea slujbă de slujbă... O prezență discretă, umilă. Soțul a lăsat cu limbă de moarte, față de copii, că nu vrea înmormântare cu preot. Soția, afectată de această decizie, a venit la noi și ne-a rugat să găsim o soluție. El fusese botezat și trebuia înmormântat creștinește. Am
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să vin cu găleata de lapte să le împart gustarea de dimineață, pe motiv că „nu terminase la timp procesul educativ”. La aceasta se adăuga și faptul că nu mă înregimentasem să iau din porția copiilor și să-i duc umilă ceea ce personalul de la bucătărie fura pentru a-i câștiga benevolența. Altele urmăreau cu interes de ce vin cu geantă de piele, și nu cu portofelul în mână la serviciu. Dar toți erau curioși dacă particip la muncile cele mai de jos
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Ninge de Paști în paradis (1996), Patimi în Labirint (1997; Premiul Național „Mihai Eminescu”), Infernul albastru (1999), precum și proza scurtă din Noaptea păsării de aur (2001) au ca numitor comun încercarea de a reconstitui suferințele unor personaje de condiție socială umilă, de obicei aparținând mahalalei, sau ale unor conștiințe dislocate din normal. Motivele, circumstanțele sunt diferite, dar, în general, ele se explică prin particularități psihice, întâmplări nefericite, factori ostili din mediul familial sau social, toate supuse de personaje unei priviri insuficient
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
literatură el abuzează, din necesități comerciale, de elementul senzațional ieftin. Apreciind, inițial, calitatea, noutatea umorului, verva și ușurința de a povesti și imagina, folosirea cu oarecare succes a „logicii absurdului”, înțelegerea și duioșia cu care P. se apropie de cei umili și nefericiți, capacitatea de a pătrunde și reconstitui psihologia copiilor sau dramatismul conflictelor pasionale, unii comentatori au recunoscut că ar avea „ceva de spus”. Mult mai numeroase și mai persistente au fost criticile care i s-au adus, a căror
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
în care logica se frânge și se reformulează după legi străine ei - legi familiare însă poeziei. În ceea ce privește sursele, o referință elocventă și rezonabilă pare a fi Marin Sorescu, prin ciclul La lilieci. Aceeași dependență a vocabularului poetic de un nivel „umil” al limbajului, aparent nepoetic, același tip de valorificare a structurilor/ șabloanelor limbii vorbite, cu toate detaliile și curiozitățile ei. P. a adaptat pentru scena Teatrului Odeon din București ... au pus cătușe florilor de Fernando Arrabal și La țigănci de Mircea
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
cuvintelor, mult comentate ca regenerare lirică, prezintă încă perspectiva socialistă asupra vieții, cu biografii luminoase de oameni simpli, hrăniți de speranțe și idealuri, dar survin acum o „melancolie optimistă” (Paul Georgescu) și o „litanie”, în manieră minoră, a domesticității feminine „umile”, panicată de semnele alterării tinereții. După „deschiderea” politică din 1965, scriind Întoarcerea din Cythera, P. abandonează „lirismul ideologic” și, potrivit unui loc comun din critica vremii, „își regăsește vocea proprie”, abordând acum versul liber. În realitate, îndatorată formulei lirice baconskiene
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
vehicule, care îl poartă prin tot orașul, suportând înghesuiala și îmbrâncelile inevitabile, parând întrebări indiscrete și jigniri, vorbind în gând, cu jale, pruncului defunct, ascultând certuri și comentarii sarcastice în doi peri privitoare, prin subînțelesuri, la „El”, la „Cel mai...”, umilul cetățean retrăiește situații caracteristice climatului social-istoric general și își amintește acte personale de revoltă, planuri infantile de suprimare a tiranului. În mintea lui resuscită textul unei scrisori către regina Marii Britanii, în care cerea majestății sale să îi retragă impostorului distincțiile
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
social inferior la rangul de subiect al unei prezentări problematic-existențiale [...], încadrarea personajelor comune și a faptelor în fluxul general al istoriei contemporane”. O asemenea optică determină amestecul de stiluri, utilizarea concomitentă a tuturor stilurilor, de la cel „sublim” la cel mai „umil”. În literatura română apar elemente de r. în Țiganiada de Ion Budai-Deleanu, în Povestea vorbii, O șezătoare la țară și în alte scrieri ale lui Anton Pann, în proza lui C. Negruzzi, a lui G. Sion, a lui Grigore H.
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
O femeie devine amanta unui fost profesor al ei, refuzat atunci, întâlnit pe stradă, întâmplător (Invitație la viață). O studentă deșteaptă, dar extrem de săracă, adorată de o colegă din societatea înaltă, preferă fratelui acesteia, excepțional de bine situat, pe un umil funcționar, cu pleoape fără gene, sașiu (Jocurile mele). O minoră cu înfățișare angelică se dovedește a fi o perversă (Logodnica iubirii). Două nuvele, Fetița se pregătește să moară și O picătură de sânge, descriu agonii. Romanele din perioada socialistă evocă
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
complementarităților spre care se aspiră („Râs și lacrimi, în adânc bolțile se-mpreună”). În teritoriul poeziei însă, nu s-au pierdut ireversibil sevele, lumina, care mai rar, dar cu accent notabil, ies la iveală, pe chipul ei, spălat de ,,fard”. Umil în aparență, „darul”/ „tâlcul” își revelează prețul: pierderea și privirea sceptică adaugă, paradoxal, în profunzime, conferind textului, reflecției, ținută austeră, ca într-un amplu ciclu din ultima antologie publicată: „Epictet și Marc Aureliu - lumina ce-o poartă/ octombrie, împăcatul” (Chiparosul
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
pământ și țărani (1943), reportaje în maniera lui Geo Bogza, însumând experiența sociologică a echipelor studențești inițiate de D. Gusti. Prima carte de poezie, Cântice țigănești, îi apare în 1941 și revelează un lirism singular prin rafinarea unei materii lirice umile și reabilitarea ingenios-stângace a cântecului de lume și a unui bogat limbaj argotic. Volumele următoare - Cântarea României (1951), Laude (1953), Declarația patetică (1960), Versul liber (1965), Tristele (1968) - marchează efortul poetului de a găsi formula unui lirism direct, dezbrăcat de
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
este complicată. Poezia e când eterică și rafinată, când pedestră, polemică, urâtă chiar; se avântă într-o metaforă cvasiobscură, ca o iluminare bruscă, ori relatează un fapt banal, jurnalier, familiar; mângâie sau înfierează, cântă ori țipă. Este colocvială, orgolioasă uneori, umilă altă dată, fantastă sau naturalistă. O atare „artă poetică” urmărește în fond o democratizare absolută a universului poetic: la nivelul limbajului propriu-zis, al temelor, al atitudinii față de ele. Vizate sunt aici în primul rând sentimentalismul minor, purismul, intimismul. Stilul adresativ
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
fără a numitului Stan. Prin destinul personajului titular prozatorul intenționa să ilustreze, pe de o parte, aviditatea lumii contemporane, goana după înavuțire și poziții înalte, iar pe de altă parte, eșecul lamentabil al anonimilor ce nu își pot depăși condiția umilă. Stan, modest slujbaș, trăiește drama dedublării: aspiră să urce pe scara socială și politică, dar eforturile lui, imaginare, sunt zadarnice, aruncându-l iar în mizerie și mediocritate. Romanul încerca să fie o satiră a parvenitismului, situațiile strident alegorice proiectându-l
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
suferinței resemnate. Nucleul narațiunii îl constituie drama unei familii, proiectată simbolic pe drama comunității. Bătrâna Leia își vede familia distrusă de necazurile și năpastele aduse de un destin implacabil. Un fiu, Paul, epileptic, nefericit în căsnicie, își sfârșește viața ca umil plasator de mărunțișuri, Moriț pleacă în America, stăpânit de mirajul unui trai mai bun, iar Rubin, cartofor și afemeiat, lucrează la un atelier de perii, dar încearcă să se chivernisească prin deschiderea unui salon de dans, apoi moare în război
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]