2,785 matches
-
focul războiului. De-abia când s-a întors roata norocului a aflat că sunt sănătoși și-l așteaptă să vie acasă. Au trecut însă pe rând săptămânile, și de întors acasă nici pomeneală. S-a rugat pe la toți, s-a umilit, s-a ploconit... În zadar. Ba că e zona frontului, ba că românii sunt suspecți, ba așa, ba altfel... În sfârșit a cerut voie să-și aducă barem și familia acolo, lângă Dobrițin, până ce va îngădui Dumnezeu să se liniștească
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
într-un rânjet. M-a insultat și m-a disprețuit, căpitane, auzi? M-a scuipat!... Acuma vezi bine că trebuie să plec numaidecât... că nu mai am nici un minut... că deseară... O, cât îl iubeam și el cum m-a umilit! Klapka se uită la dânsul, înțelese că dorește un răspuns sau barem un cuvânt, dar îi fu frică să vorbească. Bologa aștepta cu ochii împlîntați în tăcerea căpitanului, apoi șopti: ― Adio!... Ordonanța lui Klapka aduse calul și Apostol încălecă și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
azi nu-i mai era frică de nimica în lume, nici de singurătate și nici de mulțumire, doar pretutindeni sufletul lui găsea pe Dumnezeu viu, în toate minunile și în toate mărunțișurile vieții. Poftea mereu din adâncimile inimii să se umilească și să ceară iertare oricui a greșit vreodată cu gândul ori cu fapta. În fiece minut descoperea prilejuri noi de bucurie și iubire, ca un copilaș, în fața căruia lumea și viața de-abia încep a-și dezvălui tainele. Stătea de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îngroașă lucrurile de au început să suspende concediile, zise Apostol, liniștit și încrezător, către maică-sa, comunicîndu-i știrea. ― Ba mare minune dacă aici n-o fi mâna "buzatului"! strigă doamna Bologa revoltată, mai ales gîndindu-se că Apostol s-a și umilit înaintea blestematului. De mult simțea Apostol că mai are o datorie de împlinit, dar mereu i-a lipsit curajul. Acuma își dădu seama că a trecut vremea șovăirii. După-amiază bătu la poarta avocatului Domșa, găsi pe Marta acasă, îi sărută
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
porțile, nimeni nu-mi răspunde!... Cred, cred, părinte! Toate fibrele inimii mele numai credință râvnesc, chiar când mă sfâșie îndoielile și întrebările!... M-am războit cu ispitirile urii și le-am izgonit din sufletul meu... Sunt în stare să mă umilesc, să mă înjosesc și să-mi presar cenușă pe cap, numai să dobândesc un strop de credință neclintită... Tăcu o clipă și apoi continuă cu o voce nouă: ― Mă plimb veșnic între două prăpăstii, Constantine!.. Veșnic, veșnic!... Prăpastie afară, prăpastie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
seamă nasturii hainei, își potrivi casca, își puse mănușile căptușite și, fără să vrea, se uita numai la Bologa. Se gândea că trebuie să-i facă o imputare măcar sau să-i arunce un cuvânt de dispreț, care să-l umilească. Și-i zise deodată cu glas moale: ― Vezi, Bologa?... Îți aduci aminte când te-am prevenit în tren și pe urmă și... Rău îmi pare că... Eu mi-am făcut datoria... numai datoria, precum trebuie să și-o facă orice
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
e totul pierdut. L-aș fi implorat să asculte răsunetul coardelor sufletului meu trist, împătimit de suferințe, cu aripile fanteziei frậnte. Nu reușisem să mă dăruiesc celui drag la momentul potrivit, uitậnd că uneori chiar și divinul trebuie să se umilească și să-și împartă nemurirea cu muritorii. Mă lăsasem intimidată de o femeie stinsă, în loc să sfidez eu însămi moartea, iubindu-l pe Yon. Mă obsedau mereu cuvintele lui: - Dacă nu acuma, cậnd? I-aș fi răspuns: acum, Yoane, acum! Era
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
face ca „ameliorarea” speciei umane să fie împinsă până la dispariție. Arta este tot mai încifrată. Pentru că nici vremurile nu sunt altfel. Purtăm fiecare, ca pe niște cocoașe, dezechilibrele epocii noastre. Progresul este elementul prin intermediul căruia o epocă încearcă să-și umilească înaintașii. În curând, la naștere, nou născuții vor primi numere, în loc de nume. E mai simplu și mai eficient. Uneori guvernanții acționează ca niște haiduci cu reflexe inverse : iau de la săraci și dau la bogați. Nu putem acuza pe nimeni. Suntem
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de dinți poate genera indiferență față de toate cataclismele mapamondului. Entuziasmul este o boală de care nu mai suferă decât fanaticii. Artiștii de duzină sunt ca licuricii. Strălucirea le semnalizează prezența, dar nu le poate lumina drumul. Unii își murdăresc victoria umilindu-și adversarul. Disperarea vine când nici un "acasă" nu te mai curtează. Cartea are erate, autorul cazier. Unele visuri au tot conturul peșterii de altădată. In materie de lectură, au existat hedoniștii, frigizii și acum, absenteiștii. De regulă, după extaz curg
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și vidul de dincolo. Moartea stopează foamea de timp. Până și moartea este o ieșire. Dar din viață. Viața este chinul de care ne vine îngrozitor de greu să ne despărțim. Răstignirea a evoluat spre sinucidere. Plăcerea morții e să-și umilească prada. Ne agităm degeaba. Relațiile noastre cu moartea sunt de o limpezime de cristal. În fața morții toți am vrut să fim cuprinși de complexul Penelopei. Singura barieră inexpugnabilă este moartea. Și, din păcate, toate drumurile duc spre ea. Principalul aliat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
e nimic în sufletul meu, Mintea mea o ia razna complet, Simt cum fiecare celulă din corpul meu moare, Nu mai vrea nicio formă de viață, Sunt ca și un bolnav așteptând să închidă ochii, Tremur cumplit. Mă simt izgonită, Umilită în mii și mii de lucruri zgomotoase, Ciopârțită în mii și mii de bucățele, Parcă ceva mă arde. Parcă ceva mă sfâșie, E un urlet care se aude în mineă. Tare, tot mai tare, tot mai tare până la infinit, Asurzesc
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
care l-am pierdut; 5 Pas de roman pe țerină să-mi calce În veci să-l simt pe suflet apăsând; Numai o veșnicie de durere, Dispreț, călcare sub picioare Poate ca să plătească crima ce am comis-o 10 Să umilească cruda mea mândrie. O vierme mândru inima ce-o rozi, Unde ești tu ca să te scot cu totul, Unde ești [tu] ca să te calc, te sfarăm... O! am ajuns... Unde am ajuns: la plâns. 15 Eu ce n-am plâns
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sau ca un ovreu - arată-i de departe prospectul și plănuiește-n infinit. [34] E un "bold nefericit în om care-l revoltă contra superiorității altora. Tămâiază mai bine pe un Apis de[z]gustător, fără spirit, nedemn, spre a umili pe-un Apoll, care merită tămâie. Merit și calități sunt pentru lume o provocare la duel. [35] Pasiunea are cazuistica ei proprie. [36] Un om în nevoie care-și ușurează inima cătră un amic poate fără multă osteneală să lungească
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pe de rost. De altfel așa au și intrat în vorbă cu mine, cum se face că, european fiind, comand fără listă și bașca mai și întreb dacă tika masalla e de pui sau de miel. l-am ajutat și umilit în același timp cu cunoștințe mele despre bucătăria indiană, le-am povestit cum am aterizat în India din greșeală, că am înlocuit un coleg care se îmbolnăvise deși am venit de la Paris pentru o săptămână, uite că stăteam de mai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
astfel și Papa Francisc s-a oprit asupra diferenței dintre „a păcătui” și „a scandaliza”. Diferența, a spus el, constă în faptul că „cine păcătuiește și se căiește cere iertare, se simte slab, se simte fiu al lui Dumnezeu, se umilește și cere mântuirea lui Isus. Dar cine scandalizează nu se căiește și continuă să păcătuiască și să simuleze că este creștin”. E ca și cum ar conduce „o viață dublă” și, a adăugat, „viața dublă a unui creștin face mult rău”. De
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
averile să-și rotunjească, La amărâți nu mai au timp să se gândească. Dezastru fotbalistic (2-5 cu Danemarca la București) Microbiștii așteptau să vadă un regal, În confruntarea cu un adversar egal. Abordând partida în stil dâmbovițean, Naționala a fost umilită pe propriul maidan. Cerere aberantă Etnicii maghiari „uită” un lucru crucial, Că România-i Stat Unitar și Național. Cererea lor de a crea o zonă etnico-economică, Este o pretenție absurdă și diabolică. Înainte și după război Când războiul din Irak
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
adulat sau demonizat. Un nume propriu, cum o arată o expresie ca moarte lu' Steaua... Celălalt termen semnifică, în sfera sexuală, o practică pretins înjositoare (felatio). A da muie înseamnă, fără-ndoială, în imaginația primitivă a junilor din galerii, a umili femeia, a o pune la locul ei, a te reasigura că "toate sânt tîrfe", că "femeia nu e om", adică a-ți exercita, sadic, puterea asupra ei. Acest raport de putere și umilire e transferat și în zona confruntării sportive
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a dezis sau nu Eliade de trecutul lui legionar?), oricât de importante ar fi acestea. Dar problema manualelor alternative este literalmente vitală în acest moment, când, la televiziune și în presă, în fața națiunii, cei mai străluciți cărturari români au fost umiliți de o persoană urcată mult mai sus decât îi este locul și folosită ca o rangă de metal rece pentru demolarea unor edificii culturale ridicate cu trudă și inteligență. Pentru că în acest moment nu există în România o putere capabilă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îndrăznea să-l tulbure pe Auta, totuși nu se putu stăpâni să nu rostească pentru sine: - Am știut că sunt zei: nici nu vorbesc, cîntă! Lui Auta îi veni în minte tot timpul trecut, când era nevoit să se târască umilit la picioarele tuturor preoților și celorlalți stăpâni din Ta Kemet, apoi din Atlantida. Un sfredel dureros îi intră în inimă. Ce putea să facă? Să plece în munții aceștia, cu Mai-Baka, să se îmbrace cu frunze și să se hrănească
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unde Bladesey e și el un pic mato00000000000 mănâncă000000000and o plăcintă cu friptură și mă Înfig pe bună dreptate În ticălo0000mănâncă Gazda Mea000000 Bladesey se uită la 0000 mănâncă pentru prietenul tău n, amintindu-i În amănunt de cum a fost umilit Eu. Mănâncă 0000000000000000000000000 — Nu cred asta0000000000000000000 mănâncă 0000000frică și Încordare.— Ba s-o crezi, spun eu laconic 000000000000000 mănâncă 000000000și rahatu’ de clopoțel ș-al meu e o halbă și o 00000000000000000000000 da 000000000000 Confratele Clifford Bl00000000000000000000000 da 000000000000e deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tău, sigur. Mi s-a spus că-i cel mai tare. Maisie știe că ar putea fi nevoită să facă afaceri cu băieții noi În ascensiune din poliție, așa ca Ray Lennox, așa că nu-i folosește la nimic să-l umilească. Trece de la particular la general, Într-o Încercare evidentă să nu-l mai facă pe Lennox să se Înroșească. — Să-ți zic ceva Bruce, spune Maisie cu un aer confidențial, dacai putea măsura toți centimetri de pulă pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Bridge. Vestea asta mă aduce În culmea fericrii. Chiar și mai emoționant decât Încercarea de sinucidere a lui Clell e gândul că probabil a fost atât de nenorocit să Încerce așa ceva și dând greș n-a reușit decât să se umilească, iar suferința Încă-i acolo. Cum te-a făcut să te simți? Încerc să mă adun, să-mi preschimb sentimentele Într-o stare Îngrozită de șoc, dar nu-mi pot ascunde bucuria și nici nu trebuie să mă chinuiesc prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
poate exista un motiv foarte Întemeiat pentru care Cliff... Nu! Nu-i lua apărarea! țipă ea. — Nu-i iau apărarea. Spun doar că trebuie să ne calmăm puțin, mă grăbesc eu să spun. Dacă Cliff e vinovat și ne-a umilit pe amândoi, atunci, crede-mă, nici o forță, nici o forță Împuțită de pe lumea asta n-o să mă Împiedice să-l sfâșâi În bucăți cu mâinile goale. Crede-mă, spun eu, holbându-mă la ea cu hotărâre și aproape părându-mi rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mai bun la toate. Este mai sociabil, are mai multă personalitate, toată lumea spune, decât băiatul tăcut, melancolic, decât celălalt puști. Așa se refereau cei din sat la voi doi: micuțul Stevie Robertson și Celălalt Puști. Tu ești furios că te umileau așa. Încă una Încă un memento al faptului că până și aici, când sunteți singuri, departe de privirile furioase ale adulților și ale celorlați copii, el e tot Micuțul Stevie iar tu ești tot Celălalt Puști 0000000000000000000000000000 Du-te-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Thatcher. Dar impulsurile sunt totuși În tine. Impulsul să rănești și să controlezi, pentru a Încerca să umpli golul dinăuntrul tău. Te gândești la bărbatul care te-a zămislit. Îl respingi și ești mândru. Imboldul de a răni, de a umili și de a controla este puternic În tine. Să te răzbuni pe ei Într-un fel sau altul. Consideri politica o carieră. Cât de minunat ar fi să declanșezi un război. Să trimți mii de oameni la moarte. O idolatrizezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]