23,058 matches
-
caldă... Și lovitura aceea în moalele capului cu inelul cu ametist. Fugise de la Paris, voia să-și afle liniștea, să scape de fantasme. De aceea își luase casa de la Bucura, de aceea muncea acolo de dimineață până seara, să-și umple timpul, să cadă secerat, să doarmă fără vise, să uite, să uite, să uite! Trebuia să-și umple cu ceva ziua, ca să nu-i mai rămână timp de cai verzi pe pereți. Ieși în oraș și se duse la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
liniștea, să scape de fantasme. De aceea își luase casa de la Bucura, de aceea muncea acolo de dimineață până seara, să-și umple timpul, să cadă secerat, să doarmă fără vise, să uite, să uite, să uite! Trebuia să-și umple cu ceva ziua, ca să nu-i mai rămână timp de cai verzi pe pereți. Ieși în oraș și se duse la o agenție imobiliară, pentru a vedea cum poate rezolva cu închirierea casei de la Bușteni. Dădu un anunț la ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu tinerețea și trecutul, nu tocmai plăcute, fiind vorba de două femei "seduse și abandonate", fiecare cu of-ul ei. După ce în familia mea am pus, la toate capitolele, lucrurile la punct, m-am gândit și eu, pentru a-mi umple timpul, să fac ceva concret, în afara sarcinilor de dădacă, șef de protocol, impresar... Așa că, urmând exemplul tău, am început să mă interesez de artă, respectiv de bijuteria de artă. Mai întâi am studiat și călătorit mult, atrăgându-mă nu kitsch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
plin cu tot felul de bunătăți și cu un coș cu pâine. Domnule Petre, bine ați venit. Nu-mi mai amintesc dacă atunci când mi-ați dat comanda am băut aldămașul, dacă nu, o facem acu', de două ori nu strică. Umplu paharele și un parfum de pădure năvăli în cameră. Noroc și numai bine, domnule Petre! Noroc să ne dea Dumnezeu! După țuica de foc a babei Floarea, Petre duse precaut paharul la gură. Ei, da, era altceva! Era o afinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
gata de plecare. "Copiii" mai că dădeau în plâns, Camelia, încerca să-și stăpânească emoțiile, deși și ea căuta să-și îndrepte privirea în altă parte. Până și Toni trăia trist momentul despărțirii. "Amiralul" mergea până la București și Petre le umpluse portbagajul cu de toate, "să aibă până la Înălțare"! Când să plece, în poartă apăru părintele Haralambie cu un băiat de la biserică ce ducea ditamai papornița. Am aflat, domnu' Petre, că familia rămâne doar trei zile și m-am gândit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
inaugurarea "Cooperativei". Cu lăzile prețioase plasate prin sat, așteptau acum răspunsul de la Bruxelles. Rămâneau în vigoare cele avute în vedere pentru viitorii specialiști, iar pentru femei, pregătirea "rețetarelor" de sucuri și dulcețuri. Primăvara își intrase în drepturi și, ca să-și umple timpul, Petre se gândi să-și cultive grădina din spatele casei. Teren era destul și de bună calitate, făcu straturi și de la târgul din Văleni aduse răsaduri de roșii și ardei, arpagic, usturoi, semințe de dovleac, fasole... Pe lângă gard semănă ici-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
rachiu, cu capac din două părți, cu balamale la mijloc, așa că atunci când mă bântuiau poftele împingeam ușor capacul podelei, trăgeam cu o sfoară de capacul budanei, cufundam un ulcior cu gura largă, tot legat cu o sfoară, așteptam să se umple, îl trăgeam ușor să nu se verse, dădeam drumul capacului de la budană, împingeam la loc capacul podelei și... Petre și Ana începură să râdă de ingeniozitatea babei. Deci el avusese ghinionul să calce din neatenție și neștiință exact pe... capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
recoltat și că la sfârșit de săptămână va veni cu Ana la București, că urmează să se deschidă școala. Ana își luă rămas bun de la trandafiri, de la nuc, de la băncuță, îl puse pe Pic cel mic într-un coșuleț, Petre umplu portbagajul cu roșii, castraveți, ardei, cu primele pere și mere coapte și porniră spre București. Se întâlnise de dimineață cu "echipa de conducere", totul era în ordine. Lăsă lui badea Ion cheile de la casă și rugămintea pentru Carmen să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sponsori nu lipsea, din nou, "Hotelul Irbis"! Mihai alesese o piesă de mare virtuozitate și audiție Imperialul lui Beethoven. A cântat magistral, la final chiar și Președintele se ridică în picioare și aplaudă, iar sala era în extaz. Scena se umplu de coșuri și buchete de flori. Bis și iarăși bis. Mihai mai execută o piesă de Enescu și, în pauză, a fost invitat în loja oficială pentru a fi prezentat Președintelui. Acesta îl felicită pentru concert și pentru bunele oficii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe care îl așezau la iertăciune și unul la cununie la biserică). Încărcată în care, zestrea se îndrepta spre casa viitorilor socri, însoțită de strigăturile și chiuiturile femeilor: „Nici n-am tors, nici nam țesut, Dar carul mi l-am umplut De țoale și de lăicere Cum îi place soacrei mele.” Sau : „Ieși afară soacră mare Că-ți aduc cheptănătoare C-o mână te-a cheptăna, Cu alta te-a scărmăna Și cu-n părișor de fag Poca, poca, peste cap
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
o tăietură verticală de la gât spre piept, cu mâneci lungi. Se coase cu ață roșie și neagră „puișori” simpli. După ce este îmbrăcat, mortul este așezat în sicriu pe o bucată de pânză de buci (material pentru saci), iar perna este umplută cu talaș (rezultat de la geluirea scândurilor pentru sicriu). Picioarele sunt legate cu o ață groasă sau panglică numită și „piedica mortului” care se dezleagă când se dă în groapă. Această „piedică” este păzită foarte bine deoarece sunt femei care le
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
de tare, încât ne era imposibil să stingem focul astfel. Am auzit voci în vale. — Incendiu! Arde vila! Ne-am trezit imediat cu patru-cinci gospodari sărind în ajutor. Au doborât gardul ca să ajungă mai ușor la gura de irigație, au umplut găleți cu apă, una după alta, și le-au dat din mână-n mână. Au reușit să stingă focul în câteva minute. Dacă mai ardea puțin, prindea și acoperișul băii. „Ce bine că s-a terminat!“ am zis în gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
aici. Poți pleca dacă vrei. Am alergat spre el și i-am întins cartea. Am vrut să-i mulțumesc, însă nu-mi găseam cuvintele. I-am privit chipul în tăcere. Când privirile ni s-au întâlnit, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Și ochii lui se umeziseră. Ne-am despărțit fără nici un cuvânt, pur și simplu. Tânărul ofițer n-a mai apărut acolo unde lucram eu. A fost singura zi în care mi-am tras și eu sufletul. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
întrebat, calmă. Am sărit în sus de bucurie și am dat fuga la ea. — Dormeam. Mă întrebam ce faci. Ai dormit cam mult... Era binedispusă. Mama mă fermeca. Eram extrem de bucuroasă că e în viață și ochii mi s-au umplut de lacrimi de recunoștință. — Ce dorește doamna mea să mănânce astă seară? am întrebat-o, ștrengărește. — Nu-ți bate capul cu mine. Nu vreau nimic. Astăzi iar a urcat febra la 39 de grade. De la fericire, brusc, la neagră disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mamei ca să vorbesc cu el. Nu mai e nici o speranță? Ce-a spus? Naoji zâmbi crispat. — Îngrozitor. Se pare că s-a agravat boala. Doctorul a spus să ne așteptăm la sfârșit... într-o zi sau două. Ochii i se umplură de lacrimi. N-ar fi cazul să trimitem telegrame? am întrebat. Eram surprinzător de calmă. — Am discutat și cu unchiul Wada, însă el a spus că, în situația în care ne aflăm acum, nu ne permitem să chemăm prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ar trebui să vorbești astfel. La urma urmei, ne întreține pe toți. Ce contează! Mai bine cerșesc. Tu, draga mea soră, n-ai decât să apelezi la serviciile lui în continuare. — Eu... trebuie... vreau să plec undeva. Mi s-au umplut ochii de lacrimi. — Vreo partidă? S-a aranjat? — Nu. — Doar nu vrei să-ți câștigi singură existența! Femeia muncitoare! Nu mă face să râd! — Nu, nu-i asta. Vreau să mă fac revoluționară. — Ceeeeee? Naoji mă privea ciudat. Tocmai atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ai adunării și-au văzut mai departe de cheful lor zgomotos, aparent nesinchisindu-se de mine, cu toate că s-au mai strâns puțin ca să-mi facă loc în dreapta domnului Uehara. M-am așezat fără să scot o vorbă. Uehara mi-a umplut paharul cu saké. Apoi l-a umplut pe-al lui și-a zis răgușit: — Noroc! Paharele noastre s-au atins ușor, cu un clinchet trist. — Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac! strigă cineva. Chiuitura a fost preluată de altul: — Ghilotină, ghilotină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de cheful lor zgomotos, aparent nesinchisindu-se de mine, cu toate că s-au mai strâns puțin ca să-mi facă loc în dreapta domnului Uehara. M-am așezat fără să scot o vorbă. Uehara mi-a umplut paharul cu saké. Apoi l-a umplut pe-al lui și-a zis răgușit: — Noroc! Paharele noastre s-au atins ușor, cu un clinchet trist. — Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac! strigă cineva. Chiuitura a fost preluată de altul: — Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac! Și-au ciocnit paharele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
castronașe cu tăieței. M-am așezat lângă Chie. Mi-am încălzit mâinile la sobă — Așază-te mai bine. Aici, pe pernă. Ce frig s-a făcut! Nu bei nimic? Stăpâna și-a turnat niște saké dintr-o sticlă și a umplut și paharele noastre. Am băut toate trei în tăcere. — Văd că toată lumea rezistă la băutură, zise patroana cu un ton ciudat de amabil. Când s-a deschis ușa de la intrare, s-au auzit niște proteste. — Domnule Uehara, i-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
întărește capacitatea de a suporta incomensurabilul"23. Și unul dintre mijloacele de a suporta incomensurabilul este micronarațiunea legitimatoare oferită de brand. Povestea pe care o spune un brand se convertește într-un tip de sistem de legitimare a individului. Brandul umple spațiul golit de semnificație universală cu enciclopedia de sensuri din care alegem "ceva convenabil, ca dintr-un ma-gazin de gadget-uri"24. Brandurile spun fiecare mici povești despre lume în acord cu spiritul timpului, cu modelele culturale sau/și cu
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
punct sensibil, mai ales din perspectiva comunicării interne, este transmiterea mesajelor de la angajați la management. De multe ori, sloganul potrivit căruia o companie încurajează feedback-ul este considerat derizoiu, o formă fără fond. Cum să ne asigurăm atunci că am umplut acest fond? Sunt câteva direcții simple: proiectarea unor sisteme de comunicare care să faciliteze angajaților oferirea feedback-ului, contactul constant direct, onest al liderilor de echipe cu angajații, transmiterea mesajelor pozitive, dar și a celor negative (de fapt, o comunicare
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
zac? Prin ce Siberii oare? Discul lunii cum li se năzare? Lor acest adio îl trimit... Martie, 1940 INTRODUCERE Când a fost? Când zâmbea numai iadul Spre-ale morții cumplite splendori, Cînd netrebnic zăcea Leningradul Lângă multele lui închisori, Și-osândiții umpluseră firea De nagaică mânați și ocări Și cântau ne-ntrerupt despărțirea Ca un bocet sirenele-n gări. Ne gonea steaua morții prin hrube Și sărmana Rusie gemea Pângărită de negrele dube Și ciobota cu sânge pe ea... I Te-au luat
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
arată bine și nu ezită să-și etaleze silueta așa că a postat o imagine incediară pe Facebook Mădălina Pamfile a postat o imagine în care apare la plajă, în bikini. Imaginea strâns peste 840 de like-uri, iar prietenii virtuali au umplut-o de complimente.
Cum arată Mădăline Pamfile în costum de baie - Imagine incendiară by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72005_a_73330]
-
coajă de ou neștiind unul de celălalt / că sunt una de fapt dar crezîndu-se doi / unul împotriva celuilalt și niciodată de aceeași parte a limitei / Ťcine suferă de claustrofobie nu poate fi prunc / în punga cu bănuți de aur ce umplu cerul de amniosť) / urcușul la muzică atunci cînd ni se scot căștile / de pe urechi și intrăm cu mintea noastră în lume / ca într-o orchestră simfonică dirijată de doi" (și intrăm cu mintea noastră în lume, ca într-o orchestră
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
la Plevna, atestă eroismul acestora. Ofițeri brăileni, precum Mihail Drăghicescu, căpitanul Virgiliu Hepites, locotenent Ștefan C. Hepites, Mina Minovici, care s-a înrolat la 19 ani voluntar pe front, au luptat la Plevna, la Vidin, la Smârdan și s-au umplut de glorie. în orașul Brăila luaseră ființă nenumărate societăți comerciale, fabrici, spitale, unități de învățămînt, se dezvoltase portul, unul din cele mai mari din țară, apăruseră bănci, societăți culturale, teatre etc. Se spune că Șaliapin nu prea vroia să cânte
Trecutul unui oraș by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/7204_a_8529]