1,952 matches
-
de 20 septembrie 1908 în satul Erdeiș, lângă Chișineu-Criș. A studiat mai întâi la Gimnaziul Ordinului Piarist din Timișoara. A absolvit studiile de filozofie și teologie la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma ca alumn al Colegiului "Germanicum et Hungaricum de Urbe", obținând titlul de doctor în filozofie și teologie. A fost hirotonit întru preot la Roma în data de 30 octombrie 1932. Reîntors în România, începând din anul 1934, a activat la Seminarul Teologic Romano-Catolic din Timișoara în calitate de profesor de filozofie
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
și care în Evul Mediu a fost numită „Taurina porta s. Laurentii” (Taurina poarte sf. Laurențiu). Aceeași cronică indică martiriul său la 115, avându-i însoțitori pe „Eventius, prezbiter et Theodolus, diaconus”; înmormântați pe „via Numentana, ubi decollatus est, ab urbe Roma non longe, millario VII, nonas maii” (pe via Nomentana, la cca 7 km distanță de orașul Roma, unde a fost decapitat, pe 3 mai). Martirologiul Ieronomian, la aceeași dată consemnează: „Romae, via Nomentana, millario VII, natale sanctorum Eventi, Alexandri
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
donează Școlii primare “Costache Morțun” Nr. 2 din satul Drăgești, suma de 500 de lei pentru unele reparații și dotări. Din anul următor, 1928, Viorica Agarici se va dărui cu pasiune și cu toată energia activităților sociale și caritative din urbea Roman, preluând de la înaintașa sa, Cornelia Morțun președinția Filialei Societății Naționale de Cruce Roșie. Activitatea Vioricăi Agarici în sprijinul celor defavorizați a fost mult mai amplă. A început prin a face parte din Comitetul de sprijin al Orfelinatului din Roman
Viorica Agarici () [Corola-website/Science/304144_a_305473]
-
spre Călărași i-au luat exemplul, prinzând curaj să ofere tot sprijinul sărmanilor călători. După această eroică și dreptcreștinească faptă, Viorica Agarici a primit emoționante manifestări de recunoștință dar și reproșuri, gesturi reprobabile, mai puțin cavalerești din partea unor cetățeni ai urbei Roman. Cu amărăciune în suflet, începând cu anul 1943 renunță la șefia filialei Roman a Societății Naționale de Cruce Roșie, slujire pe care a onorat-o timp de 15 ani și se mută la București, la fiul ei Gheorghe. O dată cu
Viorica Agarici () [Corola-website/Science/304144_a_305473]
-
determinat un centru clar, iar competiția dintre fostele orașe Barmen și Elberfeld îngreunează formarea unui centru omogen, iar actuala tendință de a se forma în centrul Elberfeld-ului zona comercială nu este îndestulătoare. Poziția sa pe valea Wupper-ului creează impresia unei urbe de dimensiuni mari, iar spațiile verzi care se găsesc paralel cu direcția de curgere a râului, care permit ajungerea la pădurile înconjurătoare după doar câteva sute de metri. În secolul al XIX-lea au luat ființă aici numeroase cartiere foarte
Wuppertal () [Corola-website/Science/304230_a_305559]
-
îngustă nu este posibilă. La începutul secolului al XX-lea concernul Bayern trebuia să părăsească orașul în care a luat ființă datorită imposibilității de expansiune, mutându-și sediile la Leverkusen. Rezultă deci un oraș slăbit, mult mai afectat față de o urbe cu centru radial, iar suburbanizarea care încă are loc nu poate decât să contribuie la această decădere. Cauzele pentru care orașul are forma unei benzi coincid cu cele care-i frânează dezvoltarea: topografia pur și simplu nu permite mărirea spațiilor
Wuppertal () [Corola-website/Science/304230_a_305559]
-
determinat un centru clar, iar competiția dintre fostele orașe Barmen și Elberfeld îngreunează formarea unui centru omogen, iar actuala tendință de a se forma în centrul Elberfeld-ului zona comercială nu este îndestulătoare. Poziția sa pe valea Wupper-ului creează impresia unei urbe de dimensiuni mari, iar spațiile verzi care se găsesc paralel cu direcția de curgere a râului, care permit ajungerea la pădurile înconjurătoare după doar câteva sute de metri. În secolul al XIX-lea au luat ființă aici numeroase cartiere foarte
Wuppertal () [Corola-website/Science/304372_a_305701]
-
îngustă nu este posibilă. La începutul secolului al XX-lea concernul Bayern trebuia să părăsească orașul în care a luat ființă datorită imposibilității de expansiune, mutându-și sediile la Leverkusen. Rezultă deci un oraș slăbit, mult mai afectat față de o urbe cu centru radial, iar suburbanizarea care încă are loc nu poate decât să contribuie la această decădere. Cauzele pentru care orașul are forma unei benzi coincid cu cele care-i frânează dezvoltarea: topografia pur și simplu nu permite mărirea spațiilor
Wuppertal () [Corola-website/Science/304372_a_305701]
-
Ministerul de Interne anulează hotărârea Consiliului Local și concesionează lucrările companiei „S.A. Oradea Mare”. Această hotărâre a iscat multe discuții aprinse, dar a rămas irevocabilă. Vara anului 1899 a trecut în așteptarea acordului de la Ministerul Comerțului din Budapesta. Ziarul din urbea de pe malurile Crișului Repede, „"Nagyvárad"” (magh. „Oradea Mare”) din 14 septembrie, menționa într-un scurt articol, cu amărăciune, că Oradea este un oraș al permanentelor amânări, unde deviza Primăriei e „lasă pe mâine ce poți face azi”, dar că, în
Tramvaiul din Oradea () [Corola-website/Science/312721_a_314050]
-
se menționează și mai sus, la 11 iulie 1905, pe strada Clujului s-a dat prima lovitură de târnăcop, care a marcat începrea lucrărilor de construcție a liniei ferate electrice. Totuși acest lucru nu a adus pace și liniște în urbea orădeană. Au apărut discuții în privința muncitorilor, dacă trebuiu angajați muncitori orădeni sau nu, și astfel s-a iscat un scandal, rezolvat pe cale amiabilă. La sfârșitul lunii, se lucra de zor, cu toate forțele de muncă posibile. La începutul lunii august
Tramvaiul din Oradea () [Corola-website/Science/312721_a_314050]
-
consens. În seara zilei de 1 martie 1906, pe la ora 20, pe traseul dintre actualele străzi Primăriei și Independenței, primul tramvai a efectuat prima cursă de probă. Vagoanele au fost însoțite de orădeni aflați pe străzi, totul vegheat de polițiștii urbei. La 3 martie 1906 a fost dat publicității "Regulamentul de funcționare a liniei electrice", elaborat de căpitanul-șef al poliției orașului și aprobat de Consiliul municipal. Probele au continuat în timpul nopții, culminând pe 6 martie cu o apariție diurnă a
Tramvaiul din Oradea () [Corola-website/Science/312721_a_314050]
-
În prima zi de funcționare, s-au vândut peste 5.100 de bilete. Peste o săptămână, toată lumea era de acord că tramvaiul orădean este un succes. Micile accidente din primele zile nu au eclipsat acest mare eveniment prin care trecea urbea orădeană. Incidentele au apărut din cauza neglijenței vizitiilor, neinstruiți suficient pentru traficul alături de tramvaie, sau din cauza îmbulzelii. Rețeaua de tramvaie din Oradea are o lungime totală de 19,21 km. Totuși, lungimea traseelor însumează 42,34 km. Pe întreg parcursul rețelei
Tramvaiul din Oradea () [Corola-website/Science/312721_a_314050]
-
denumit astfel de Irod Antipa Tetrarhul, si conducător al iudeilor sub protecția Romei, pentru a câștiga favoarea Împăratului Român Tiberiu.. După distrugerea Ierusalimului de către români, în anul 70 d.Hr., Tverya (Tiberias) a avansat la rangul de centru rabinic. În urbe se întrunea Sinedriul, cea mai importantă adunare a învățaților evrei. În preajma anului 400, aici a fost elaborată versiunea din Ierusalim a Talmudului, cu cele două părți ale sale, "Mișna" și "Ghemara". "Talmudul" rămâne și astăzi, alături de Vechiul Testament (Tanah), cartea sfântă
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
cimitirul Parohiei Grădini. Acesta este cel mai mare cimitir din orașul Fălticeni, având 3000 de metri pătrați și aproape 4.000 de locuri de veci. Aici au fost înmormântate mai multe personalități care au viețuit sau au avut legături cu urbea de pe Șomuz. Printre personalitățile înmormântate aici sunt de menționat următorii: Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a murit în închisoarea Jilava în 1960; trupul ei a fost aruncat într-o groapă comună din care a fost adus la Fălticeni, îndată după 1990. Eugen Lovinescu
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
Golful Sf.Eufemia) și Scillentinico (golful Squillace), actualul istm din Catanzaro, era condus de regele Italo de la care derivă numele poporului său. Un prim embrion de unire socio-politică concretă se înregistreză în epoca romană, în secolul III î.Hr, când Urbe duce la bun final cucerirea peninsulei. Teritoriul italic (care până-n 45 î.Hr, excludea Galia Cisalpină, în timp ce cele trei mari insule deveneau parte a Italiei, în 262 d.Hr, în timpul lui Dioclețian) a fost organizat într-o "comunitate militară italică
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
împătimit și veritabil pictor al Timișoarei. A realizat nenumărate peisaje urbane, tablouri inspirate de străzile, piețele, parcurile, clădirile emblematice ale orașului de pe Bega. O serie de portrete finalizate de cunoscutul și apreciatul pictor au imortalizat trăsăturile unor personalități ilustre ale urbei: Constantin Lahovary, poetul Endre Karoly, avocatul și politicianul Kaspar Muth, anticarul Eugen Keppich. În multe colecții publice și particulare din Timișoara se regăsesc tablouri semnate Oscar Szuhanek. Oscar Szuhanek era poliglot: în afară limbii lui materne, maghiara, stăpânea germana, româna
Oscar Szuhanek () [Corola-website/Science/310247_a_311576]
-
avea 14 ani, la Viena, pentru a se face actriță. A absolvit Gymnasiul German din Lugoj în anul 1943, apoi a obținut diploma de bacalaureat la Liceul Piarist din Timișoara. Pentru că trasnaile hiperkineticului vlăstar alintat Buju ajunseseră de pomină în urbe, părintele l-a canalizat spre sport. Așa se face că, elev la Liceul Piarist din Timișoara, Ternovits a făcut schi, înot, tenis, rugby și atletism, ajungând, de mai multe ori, campion național în proba de viteză. Cu titlul în buzunar
Alexander Ternovits () [Corola-website/Science/310261_a_311590]
-
părerea unor cercetători. Unii dintre ei susțin - părere care apare ca o ipoteză și în Dicționarul geografic al județului Prahova (1897) - ca numele orașului vine de la ploaie, „căci odată fiind înconjurat de păduri mari ce mergeau din partea de nord-vest a urbei și se continuau până la Carpați, cantitatea de ploaie a fost și este mare”. Clima orașului nu confirmă însă, cel puțin pentru ultimul veac, această ipoteză, regimul precipitațiilor nedepășind aici media pe țară. Leonida S. Georgescu, în lucrarea „Orașul Ploiești sau
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
noii clădiri din Valle Giulia în prezența lui Nicolae Titulescu, mai târziu în 1932, instituția s-a mutat în nouă clădire, care a fost inaugurată oficial la 10 ianuarie 1933. Pe frontispiciul clădirii era înscris: "Populus daco-romanus hanc ședem în Urbe Aeterna litteris et artibus faciendam curavit"<br>(Poporul daco-roman a construit acest lăcaș în Cetatea Eternă în folosul literelor și artelor) La etaj, pe placă intitulată „donatori” este înscris un singur nume: Benito Mussolini, conducătorul fascist al Italiei între 1922
Accademia di Romania () [Corola-website/Science/309258_a_310587]
-
din secolul al XIX-lea. Bunicul său, boier cu moșii la Hârtop, a ajuns deputat în Divanul ad-hoc. Copiii boierului Țâțos, Davidel, Iacob, Gabriel, Jenică și Zinca au jucat un rol important în viață orașului Fălticeni, numărându-se printre personalitățile urbei. Familia Țâțos se înrudește cu o altă familie vestită, familia Millo. Dr. Gabriel Țâțos (1878-1927), licențiat al Facultății de Medicină din Iași, chirurg cu studii de specializare la Paris, un om de o aleasă cultură are, incepand cu 1938, un
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
depășit granițele Olteniei, se pomenește de timpuri demult apuse dar care vor rămîne întipărite pentru totdeauna în memoria orașului. Craiova a fost lovită într-o perioadă relativ scurtă de timp, de o serie de evenimente care au perturbat serios viața urbei. Iancu Jianu reușește să strîngă o adevărată armată, de vreo 2-3000 de haiduci. Unele surse susțin că haiducii ar fi fost ajutați, în taină, cu arme, de ruși sau chiar de către marii boieri din Craiova. În urma campaniei haiducilor, sînt incendiate
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
o clădire care adăpostea, în Evul Mediu, celebra Monetărie . Aici se transforma, în lingouri și monede, aurul extras din exploatările miniere aflate in bazinul băimărean. Din această pricină, orașul a putut avea fortificații, locuitorilor li s-au acordat privilegii și urbea a prosperat din punct de vedere economic, social și cultural. În prezent, în acest spațiu, își are sediul , exponatele ilustrând evoluția unor așezări umane în zonă, încă din zorii preistoriei. Dovezile unor necropole tumulare permit o percepție vizuală asupra modului
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș () [Corola-website/Science/314133_a_315462]
-
filmului se specifică următoarele: "„La mai puțin de șapte secole de la întemeierea cetății ei, Roma devine centrul lumii antice și se pregătește să devină cel mai mare imperiu al tuturor timpurilor. În anul 70 înaintea erei noastre, adică 683 ab urbe condita, expansiunea mondială a Romei se apropie la sud de Dunăre de unde se întindeau bogatele pământuri ale geto-dacilor uniți acum într-un mare și puternic regat sub sceptrul viteazului și enigmaticului rege Burebista. De-acum înainte, în fața ambițiosului Iuliu Cezar
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
râului Prut, la 175 km de capitala republicii - Chișinău. Altitudinea medie față de nivelul Mării Negre este de 119 m. Suprafața totală a orașului Cahul este de 3415 ha, dintre care circa 2000 ha constituie terenurile cu destinație agricolă; suprafața netă a urbei este de 1417 ha. În majoritatea lor solurile sunt reprezentate de ciornoziomuri, nota medie de bonitate a terenurilor este de 59 puncte. Pământul arabil constituie cea mai mare parte din terenurile agricole. Spațiile verzi ocupă 432 ha., din care 381
Cahul () [Corola-website/Science/297402_a_298731]
-
care 70% sunt acoperite cu vegetație forestieră, iar restul se completează anual. Conform datelor pentru anul 2001 pădurile ocupă 22 ha, iar arbuștii - 8 ha. Din resursele minerale orașul dispune de zăcăminte de piatră și argilă. De asemenea pe teritoriul urbei sunt terenuri ocupate cu cariere deschise, cu pietriș, bolăvăniș, terenuri cu exces permanent de umiditate, sărăturate, erodate, cu alunecări de teren și ravene. Stema orașului Orhei a fost aprobată la 5 decembrie 1997 de către Consiliul orășenesc cu următoarea descriere: Fiecărui
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]