2,115 matches
-
eucaliptul, și nu motanul. Să nu pierdem firul poveștii. Acesta, eucaliptul, este personajul titular. Altfel s-ar fi chemat Strada Ivan. Dar prin partea locului nu se întâlnise până atunci nici un eucalipt (motani au mai fost, chiar dacă nu atât de uriași). Arborele de eucalipt putem spune că era extraordinar. Era atât de frumos încât vecinii trăgeau cu ochii la el cu mare respect și nu s-ar fi mirat dacă l-ar fi auzit chiar glăsuind. Devenise o emblemă a cartierului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
copii care au supraviețuit războiului și necazurilor? Că nu le-am spus în viața mea pe nume? Pot spune că, odată cu trecerea timpului, de la intrarea lor în Lumina Spiritelor, a Spiritelor Bune, devin în sufletul și în inima mea din ce în ce mai uriași. Icoana lor îmi vine întâmpinare în toate gândurile mele acum, la asfințitul vieții. Ce poți să spui despre niște oameni care au căzut pe „altarul” familiei. Datorită faptului că 3 din cei 8 copii au murit de mici au încercat
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
fost tăiați de la rădăcina vieții. Aminteam de perioada romantică a învățământului academic din România, de „gloria” marelui zoolog Ioan Borcea. Gândind retrospectiv, profesorul Ioan Borcea, a cărui operă științifică am amănunțit-o în existența mea, mi se pare cu adevărat uriaș prin tot ce a făcut. Profesorii mei cu bucurie și cu emfază se declarau fiii (urmașii) profesorului Ioan Borcea. Mergând pe aceeași linie cei din generația mea ne putem declara nepoții săi. Acceptăm o astfel de metaforă, pentru a îngroșa
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
la bunici. Casa bunicilor e aproape de pădure. Copiii sunt mândri de bunicul lor care e pădurar , pentru că are grijă de pădure. - Ce mai fac puieții pe care i-am plantat astă- toamnă, în poieniță? întreabă Vlăduț. - Au crescut cât niște uriași, răspunde bunicul. Mergeți cu mine să-i vedeți? Copiii nu așteaptă să fie invitați de două ori. O zbughesc la fugă. Aleargă râzând pe potecile pădurii. Într-un târziu, ajung în poieniță. - Unde sunt uriașii? De ce ne-ai mințit , bunicule
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
Vlăduț. - Au crescut cât niște uriași, răspunde bunicul. Mergeți cu mine să-i vedeți? Copiii nu așteaptă să fie invitați de două ori. O zbughesc la fugă. Aleargă râzând pe potecile pădurii. Într-un târziu, ajung în poieniță. - Unde sunt uriașii? De ce ne-ai mințit , bunicule? întreabă Teodora, privind copăceii care sunt la fel de înalți ca în toamna trecută, doar că acum au haine de frunze verzi. - Bată-vă norocul! râde amuzat bunicul. Chiar ați crezut ? Cum să crească în
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
Teodora, privind copăceii care sunt la fel de înalți ca în toamna trecută, doar că acum au haine de frunze verzi. - Bată-vă norocul! râde amuzat bunicul. Chiar ați crezut ? Cum să crească în căteva luni, niște copăcei cât niște uriași? Voi cât ați crescut în timpul acesta? - Noi suntem copii, nu copăcei, spune Vlăduț. - Și copăceii sunt copii, copii de copaci. Trebuie să avem grijă de ei și răbdare În câțiva ani vor crește mari și frumoși, așa cum veți crește și
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
aer curat, frumusețe , sănătate și viață. Oamenii trebuie să planteze cât mai mulți copaci, nu să-i distrugă pe cei plantați de alții. - Te rugăm să ai grijă de copăceii noștri, bunicule! Să-i ajuți să crească mari, ca niște uriași. Noi vom scrie un afiș și-i vom atenționa pe cei care trec prin aceste locuri să nu facă nici un rău, nici copăceilor noștri, nici altor copaci din pădure. EXERCIȚII APLICATIVE: 1) Întrebări: * De ce sunt bucuroși Vlăduț și Teodora? * De ce
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
timp ajunge la destinație. Coboară și o zbughește rapid spre trotuar, pe partea carosabilă a străzii, chiar prin fața troleibuzului. Un scârțâit de frâne și o bufnitură puternică îi opresc elanul. În ultima fracțiune de secundă vede autovehicolul care, asemeni unui uriaș, cu niște roți gigantice se apropie amenințător. Simte o durere puternică și... atât. După un timp deschide ochii. În jur totul este alb și lângă el e mama obosită și plânsă. Dar unde-i cireșul? Ce s-a întâmplat cu
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
lui Barac are farmec (bineînțeles, nu e originală ci prelucrată după Argirus Historiaja a ungurului Albert Gergey) și o certă coloare. În drum spre Neagra-Cetate, Arghir dă de un soi de Polifem monocular, care-i oferă o cină gigantică: Acest uriaș îndată Cu o cină se arată, În frigare vrând să tragă O căprioară întreagă. Face cină boierească, Ca pre Arghir să-l cinstească, Masa lângă foc o pune, La lumina de tăciune: Și șed toți pe lângă vatră Pe câte un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să-l cinstească, Masa lângă foc o pune, La lumina de tăciune: Și șed toți pe lângă vatră Pe câte un sghiab de piatră. Arghir până să îmbuce O ploscă de vin aduce Dintr-ale sale merinde, Care foarte bine prinde. Uriașul, dacă-l gustă, Cu stomac ca de lăcustă, Iar fi plăcut ca să tragă Pe gîtu-și o bute-ntreagă. Grădina cea plină de fragranță a Ilenei în care adoarme Arghir este evocată floare cu floare, după metoda pictorilor primitivi. Tema aceasta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Eminescu, și Sărmanul Dionis, Comedia sa divină. Paradisul nu este exteritorial, ci pământul cu miezul lui vital, stăpânit de factorul inconsciu și de colosalul geologic. Omul picat în acest mediu leșină de parfumul cel lunatic, devine strigoi. Aci coniferii uriași au "scorburi" de tămâie, umbra se adună în prunduri, cireșii, formând păduri, aruncă atâta floare încît omul e troienit, vegetația și fauna sunt euforice, își țipă bucuria de a se înmulți, florile "cîntă", greierii răgușesc de voluptatea scârțâitului. Cezara cuprinde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Juga, și Gangur, și Gotcă, și Mihai spătarul, și Ilea Huru comisul, și Dajbog pârcălabul, și Oană, și Gherman, și fiara paloșului... Boldur?... Pămînt!... Și pe oasele lor s-a așezat și stă tot pământul Moldovei ca pe umerii unor uriași!..." Viforul ne înfățișează un epigon al marelui Ștefan, pe Ștefăniță, blazat, apăsat de memoria moșului, invidios de slava lui postumă. Ideea pare luată de la Eminescu. Eroul principal se pierde într-o învălmășire de personagii șterse, din care se salvează doar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
foarte multă jurnalistică este enormă și numai la îndemîna specialiștilor. Aceștia obișnuiesc încă de mult să tăgăduiască valoarea științifică a istoricului sub cuvânt de erori, neglijențe. Totuși, sub raport "științific", obiecția e nedreaptă. Erorile lui Iorga (1871-1940) sunt neînsemnate față de uriașul material adunat și de soliditatea globală a monografiilor lui. Nu este ramură a istoriei în care N. Iorga să nu fi alcătuit sinteze capitale. El ține piept ca specialist total unei sumedenii de specialiști unilaterali. Se schimbă chestiunea când e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
timpului cu precizie, cuvîntul înseamnînd ceata de în-geri, sau neamul zămislit din îngeri(polei: îngeri, ființe cerești din basmele românești + stina: stână, locul unde se adună oile și ciobanii). Are această realitate istorică vreo legătură cu născocirea ivriților privind originea uriașilor, îi întreb pe ei așa, poate le mai iese din cap vreo vedenie să ne lumineze? Ivriții, cînd s-au pus pe născocit povestioarele lor pline de furtișaguri, trăsnăi și minciuni puhoi, numite Tora și Talmud, au preluat o parte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
tău sau mustrarea îmi pecetluiește soarta de pe urmă". Eleanora and Juga / Eleanora și Juga (iunie, 1769; singurul poem de Rowley publicat antum, prin acceptul lui Alexander Hamilton, în Town and Country Magazine) - "turnuri ruinate"; "ziduri pustii"; "chilii prăbușindu-se"; Frica, uriaș spelb"; "Oroare țipînd"; "bezna groaznică a nopții"; "bufnițe de rău augur"; "corbi funerari croncăne"*; "dumbrăvi bîntuite"**; "calea cea mai singuratică"; "duhuri ce nu au odihnă, tovarăși ai caznei mele"; "luna cea palidă"; "noaptea mohorîtă"; "zîne fantastice"; "furtuna mugitoare"; "săgeata cea
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
vlăstarele celor doi le râd în nas și le ignoră înțelepciunea, că în vreme ce el își permite să stea la masă cu cei mai puternici ai lumii, noi mâncăm pâine neagră și veche, că atunci când el se vrea singurul adversar al uriașului de la Răsărit, este de fapt primul profitor al unei stări de fapt, fără de care ar fi lipit pingele ori ar fi înfundat vreo celulă de deținut de drept comun, și lăsați-ne să ne strigăm disperarea măcar prin intermediul dvs., care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cunoștință de cauză. Generalul ordonă un popas și toată trupa ia un răgaz de odihnă., iar el, împreună numai cu Nicolae Petrașcu, în mijlocul pădurii și-au spus unul altuia marea dragoste pentru neamul românesc, care îi face pe cei doi uriași ai Istoriei să se înfrățească în lupta pentru apărarea patriei. încrederea reciprocă creștea cu fiecare clipă petrecută împreună acolo în taina codrului, departe de lumea învolburată de patimi și de trădări. Află din gura generalului că, șeful Statului Major al
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
suferința celor, care îl urmaseră și care îi erau dragi. Ii treceau prin fața ochilor închiși figuri de oameni integrii pe care nu reușise regimul să-i încovoie și sufereau în tăcere și demnitate inegalabilă: Primul, care îi apare, asemeni unui uriaș neputincios cu brațele tăiate, dar cu ochii scânteind de lumină și credință, este poetul eternei tinereți legionare, Radu Gyr, îmbătrânit de boli (hemofilie, prolaps cu sângerări permanente, TBC pulmonar cu caverne, grave tulburări hepatice, renale și câte altele) de greul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
statura aia uriașă, era extrem de rapid în gesturi. — După ce termini de băut, fă-i o mică demonstrație, i se adresă Pitic. Ne mai distrăm și noi un pic, mă anunță el brusc. M-am întors și l-am văzut pe uriaș dând pe gât toată Cola dintr-odată. După ce a întors cutia cu gura-n jos ca să se asigure că n-a mai rămas în ea nici o picătură, a apucat-o între palme și-a strivit-o fără efort. Nici un mușchi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
parte dintr-un grup independent și vânați și voi partea voastră... vârându-vă în treburile altora. Poate mai mult în ale celor de la Fabrică. Am dreptate? — Vezi? Nu ți-am zis eu? E deștept individul! îi spuse Pitic lui Matahală. Uriașul încuviință. — Mult prea multă minte pentru un individ care locuiește într-un asemenea apartament! Și pe care l-a părăsit nevasta... adăugă Pitic. Nu m-a mai lăudat nimeni așa de foarte multă vreme. M-am înroșit tot. — Îmi plac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dureau ochii atât de tare. Am depășit deci prima etapă, pentru a putea urca la suprafață fără probleme. Nu mai exista pericolul să mă prindă Întunegrii și să mă agațe în fântână ca să mă lase la putrezit. Nici peștele cel uriaș nu va mai avea prilejul să se sature cu mine. — Hai să mergem! zise ea luându-și mâna de pe brațul meu. Am încuviințat, m-am ridicat și am luat-o după ea în direcția Aoyama 1-chōme. 30 La capătul lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Împăratului Roș, legându-se tovarăș, rând pe rând, cu Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă. Fiecare dintre ei își va arăta priceperea într-un anumit moment critic. Ca „niște frați”, se ajută între ei de fapt toți. Între cei cinci uriași, cu care formează una dintre marile echipe de personaje ale literaturii, Harap-Alb se află în mijlocul unui turn - viu și mișcător - al prieteniei. Considerat pe drept cuvânt unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii române culte din toate timpurile, C.
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
vrea să eternizeze tablouri unice: răsărituri și apusuri de soare, perspective panoramice, codrii deși, abia străbătuți de întortocheate cărări. Dacă în realitatea cea aievea nu există nici imense bariere naturale, nici fauni și nimfe, nici ciobani „tăiați în linii de uriași”, este evident că lui H. i-a plăcut să exagereze, să hiperbolizeze. Conturați pe un fundal aproape mitologic, falnicii păstori, dioscuri în ițari și opinci, sunt consubstanțiali cu zona înaltă a pietrei și mușchiului spre care evocatorul privește cu admirație
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
pumni de orez, București, 1963 (în colaborare cu Dragoș Vacariuc); C. Pineau, Povești de nu se mai știe când, București, 1964; Eliza Orzeszkowa, Marta, București, 1965 (în colaborare cu J. Wulin); Charles Perrault, Povești cu vrăjitori și zâne, București 1966, Uriașul Periferigerilerimini, București, 1970, Povești cu zâne, București, 1981, Săgeată de aur și potirul vrăjit, București, 2001; Émile Zola, „La Paradisul femeilor”, I-II, pref. Ovidiu Cotruș, București, 1968. Repere bibliografice: Ion Pas, Sărina Cassvan, „Între artă și iubire”, DMN, 1921
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
care un membru al vulpilor îl capturează pe unul al echipei găinilor, el diminuează forța echipei găinilor care, încercând să captureze vipere, protejează astfel, indirect, echipa vulpilor. Un joc de rol similar este „Uriași, vrăjitoare și pitici” (Clegg, Birch, 2003): uriașii înving vrăjitoarele lovindu-le în cap; vrăjitoarele înving piticii aruncând asupra lor blesteme; piticii înving uriașii lovindu-i din spate peste genunchi. Un rezultat al acestei tehnici este acela că se obțin informații despre modul de planificare și de comunicare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]