4,445 matches
-
geografice. Integrată într-un spațiu cosmic redimensionat, conștiința își va schimba propria structură, consecință răsfrântă și de fenomenul literar. Motivele și temele, urmărite evolutiv, se referă la geografie și istorie exotice, culoare locală, exacțiunile coloniale, tipul uman exotic, insula și utopia, subliniindu-se mutațiile în percepția naturii și în comportamentul existențial. Demonstrația reprezintă un aport notabil la deslușirea rădăcinilor din care se trage omul modern. Înclinat structural spre cercetarea istoristă, P. va aborda în studii de sinteză și fenomene artistice mai
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
adecvare la o intenție comunicativă). Interesul de lectură al lui P. acoperă în mod demonstrativ arii ample din toate perioadele literaturii române, criticul urmărind sistematic și metodic să unifice prin interpretare ceea ce este reputat ca disparat. În volumul Eros și utopie (1980; Premiul „G. Călinescu” al „Revistei de istorie și teorie literară”), de pildă, texte de Mihai Eminescu, G. Ibrăileanu, Mateiu I. Caragiale, Mircea Eliade, Ion Barbu sau G. Călinescu trimit la o corelație stabilă între eros și viziunea asupra spațiului
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
tipul close reading. Ceea ce ne atrage atenția la el e mai puțin imaginația și mai mult modul foarte aplicat în care își fundamentează părerile. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Exerciții de lectură, Cluj-Napoca, 1976; ed. pref. Mircea Martin, București-Iași, 2003; Eros și utopie, București, 1980; Critica de atelier, București, 1983; Intelectualitate și poezie, București, 1986; Cumpănă și semn, București, 1990; Estudios portugueses, Lisabona, 1991; Fața și reversul, Iași, 1993; Fragmente despre critică, Cluj-Napoca, 1994; Interpretări pe teme date, București, 1995; Rațiuni de a
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 2000 (în colaborare cu Ion Pop). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Un critic, RL, 1977, 25; Radu G. Țeposu, Lectura în sistem, AFT, 1977, 4; Gheorghe Grigurcu, Critică tânără, VTRA, 1978,6; Lucian Raicu, Realitatea și utopia criticii, RL, 1978, 49; Ulici, Prima verba, II, 28-30; Zaciu, Alte lecturi, 192-201; Mihăilescu, Conceptul, II, 218-220; Nicolae Manolescu, Alte exerciții de lectură, RL, 1980, 32; Ion Buduca, Personalitatea criticului, RL, 1981, 6; Grigurcu, Critici, 518-524; Zaciu, Cu cărțile, 199-203
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
concluzie, pentru că - afirmă autorul - textul e virtual infinit, așa cum și existența e infinită. Al doilea roman, Șah orb (1999), poate fi considerat un lung poem și totodată un jurnal selectiv, la limita autoficțiunii. Felul în care demarează dă impresia de utopie negativă, construită alegoric sau parabolic, cu recurs la fabulos, în registrul carnavalescului tragic ori al miraculosului grotesc și burlesc, în genul celor propuse în aceeași epocă de prozatori precum Dan Stanca, George Cușnarencu, Hanibal Stănciulescu ș.a. Ceea ce este însă contrazis
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
ar fi „criticiști”, „alexandrini”, cei din urmă sunt creatori, neliniștiți și agitați; ei pun lumea în mișcare, europenizează „tradiția”, deschid „localismul” spre modernitate. Argumentul forte este Brâncuși, exponent al „localismelor caracterologiei oltenești”, mesagerul „spiritului cobilițar” în lume. P. reia această utopie în Pomul vieții (1946), jurnal de reflecții morale, manual de morală practică, dar și colecție de aforisme, autobiografie și, mai ales, ficțiune autobiografică. Vladimir Streinu vede în ea „o recădere în adolescența spiritului”, manifestul unui „fiu al soarelui”, adică manifestul
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
Tudor Vianu, cu atâta râvnă și haz isprăvile lui erotice în lumea germană. Când le evocă, P. are alt ideal de existență. Se gândește să devină un „sihastru”. Un sihastru care recomandă însă un eros roditor și eliberator, în aceeași utopie de tip țărănesc. Când firea obosește (dar nu pentru multă vreme), memorialistul contemplă pentru o clipă orizonturile melancoliei nervaliene: „Sunt un melancolic - scrie în Soarele melancoliei - în adâncul făpturii mele. Ca să nu-mi înghețe, și să nu-mi împiedice declanșarea
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
asta / va crește în mine un fluture nocturn / lelui lahor” etc.). Asemenea altor contemporani (printre care, mai ales, Nichita Stănescu), poetul redimensionează realitatea potrivit percepției proprii, dominată de sentimentul neaderenței și de o „vizualitate difuză”, încercând să o acomodeze unei utopii lingvistice sui-generis. Prospețimea vocii lirice, noutatea expresiei, chiar dacă aceasta nu este întotdeauna rezultatul disponibilității proprii, ci se afiliază unei orientări din epocă, sunt incontestabile. După Obelisc (1974), culegere integral construită pe teme „patriotice”, unele cu evidente atitudini de circumstanță, imagistica
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
1-2 - II, 1-2, 1979-1984), exemplu de acribie științifică, în care a și tradus (uneori în colaborare) și comentat fragmente din Heraclit, Antisthene, Democrit, Gorgias, Cratylos, din Herodot și din poeți precum Alceu, Mimnermos, Aristarchos din Tegeea, Agathon, Patrokles, Cratinos, din utopii ale unor Chairemon, Hippodamos din Miles, Phaleas din Chalcedon și din mulți alți autori, restituind, pentru prima oară în cultura românească, tezaurul ideilor preplatonicienilor. I se datorează, de asemenea, transpuneri de opere esențiale din literatura elină, Istoriile lui Herodot și
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
referință la vocația diarismului, „epicismul interior”. Cu alte vorbe, capacitatea de a imagina ideile, de a le pune într-o narațiune și de a le face, astfel, mai ușor accesibile. Inflexibil când e vorba de conceptele etice, vorbește acum despre „utopia cordialității”, confirmând, pe Julien Benda, care zicea că orice moralist este, în fond, un utopist. Este, adevărat, un utopist dacă vrea să îndrepte o lume moralmente strâmbă. Și încă nu s-a văzut un moralist care că reușească. Cel puțin
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
audiență. Scrierile eseistice merg în sensul cunoscut: confesiune, meditații morale și politice, fapte curente de viață, analizate cu o cruzime care nu exclude un scepticism fundamental. Omul vigilent al Cetății este un Don Quijote într-o lume (lumea Estului) în care utopiile și nostalgiile sunt impure. Sămânța iubirii cade pe un sol îmbibat de ură și, în genere, de mizerie morală. Moralistul nu mai crede în soluții, se mulțumește să pună doar întrebări. Autorul este din ce în ce mai solitar și din ce în ce mai puțin solidar cu
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
bună, cea mai eficientă? Analiza eficienței devine aici o componentă importantă a analizei de sistem. Ceea ce caracterizează știința este diferențierea netă dintre soluțiile utopice și soluțiile posibile. Este ruptura pe care Friedrich Engels o întrevedea cu claritate, prin saltul de la utopie la știință (Engels, 1967). În anumitecondiții, organizarea ierarhic-autoritară sau cea democratică este mai bună?Organizarea sistemului productiv pe baza planificării centrale sau pe baza pieței libere? Ce stil de viață duce mai probabil la maximizarea stării de satisfacție în viață
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
inegalitate provine din cinci surse distincte. Prima, proba practicii: însăși existența sa probează nu numai realizabilitatea, dar și validitatea ei, în timp ce celelalte alternative, existente doar în mintea oamenilor ca simple ipoteze, ar putea să nu fie practice, să reprezinte simple utopii. A doua, avantajul existenței: orice schimbare costă un anumit preț care trebuie adăugat la avantajele/dezavantajele alternativelor posibile. A treia sursă constă în mecanismele de automenținere de care dispune orice sistem social: acestea învestesc alternativa practicată cu autoritate, făcând-o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de acțiune practică. Din acest punct de vedere, asistăm în prezent la o modificare profundă a modelului schimbării sociale. Dezvoltarea științelor sociale introduce o modificare structurală, de natură să lichideze decalajul tradițional care avantaja mereu statu-quo-ul, transformând alternativele posibile din „utopii”, idealuri difuze și nepractice, în proiecte de organizare socială din ce în ce mai înalt elaborate cognitiv. Sociologia, științele sociale în general sunt pe cale să devină instrumentele explorării continue a alternativelor posibile și a alegerii celei mai bune dintre ele. Este bine de înțeles
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
clasei muncitoare din Anglia”, în K. Marx, Fr. Engels, Opere, vol. 2, Editura Politică, București. Engels, F. (1967a), „Scrisoare către Mehring, 1893”, în K. Marx, Fr. Engels, Opere alese, 2 vol., Editura Politică, București. Engels, F. (1967b), „Dezvoltarea socialismului de la utopie la știință”, în K. Marx, Fr. Engels, Opere alese, vol. 2, Editura Politică, București. Etzioni, A. (1969), „Toward a theory of societal guidance”, în S. Heidt, A. Etzioni (ed.), Societal Guidance. A New Approach to Social Problems, Thomas Y. Crowell
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de progres este efectiv expresia unei insatisfacții acute față de realitatea prezentă) și să spere că viitorul îi va aduce îmbunătățiri fundamentale pentru a formula ideea de progres. Este nevoie totodată să existe ideea unei procesualități. Atitudinile utopice sunt foarte vechi. Utopia nu este caracterizată printr-o viziune progresivă, ci statică asupra societății. Structura sa este complet atemporală. Pe de o parte, avem realitatea trecută și cea actuală care din foarte multe puncte de vedere sunt insatisfăcătoare. Pe de altă parte, avem
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu se putea aștepta la o dezvoltare tehnico-economică semnificativă în viitor. Viitorul putea fi asociat doar cu, eventual, acumularea în alte sfere, ca arta, filosofia, morala. În cazul societăților burgheze,fundate structural pe o economie de tip industrial dinamică, locul utopiei, ca formă de organizare socială mai bună, posibilă, dar nu și necesară, îl ia evoluția progresivă, economică a omenirii, ca un proces necesar. Începe să se petreacă o deplasare structurală în optica asupra temporalității. Teza lui Voltaire asupra istoriei este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
clasei muncitoare din Anglia”, în K. Marx, Fr. Engels, Opere, vol. 2, Editura Politică, București. Engels, F. (1967a), „Scrisoare către Mehring, 1893”, în K. Marx, Fr. Engels, Opere alese, 2 vol., Editura Politică, București. Engels, F. (1967b), „Dezvoltarea socialismului de la utopie la știință”, în K. Marx, Fr. Engels, Opere alese, vol. 2, Editura Politică, București. Engels, Fr. (1964), „Anti-Duhring”, în K. Marx, Fr. Engels, Opere, vol. 20, Editura Politică, București. Etzioni, A. (1969), „Toward a theory of societal guidance”, în S.
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
RL, 1998, 47; Dicț. esențial, 562-564; Gheorghe Grigurcu, Cele trei exiluri, RL, 2001, 17; Dan Mănucă, Tirania esteticului și pânzele cenușii ale adevărului, CL, 2002, 11; Gheorghe Grigurcu, Intelectualul în istorie, RL, 2003, 1, 2; Manolescu, Enciclopedia, 524-526; Carmen-Ligia Rădulescu, Utopia realității și realitatea ficțiunii, București, 2003. R.D.
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
cum pot fi. Apărarea democrației bazată pe ceea ce oamenii nu sunt și nu pot deveni vreodată constituie o apărare cel puțin ciudată. Nu cred că noi, specialiștii în științele sociale, subminăm democrația atunci când arătăm că anumite idealuri dragi multora și utopii promise nu pot fi atinse. Este absolut necesar să descriem în detaliu cum operează lucrurile acum și să explicăm de ce. Totodată, eu recomand în egală măsură să ne unim eforturile și să facem comparații ample între secțiuni, precum și experimente direcționate
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
problematica și procedeele genului SF, ci și chestiuni general umane (de pildă, tema puterii), cristalizând un mod al ironiei în raport cu realitatea istorică, încât narațiunea se încarcă, într-un al doilea plan, de sensuri opuse celui aparent lejer și umoristic. Tema utopiei, ambiguizată, este extinsă și în registrul romanului realist, Cina cea mai lungă și Pasărea de lut indicând un prozator major. O. este și un exeget al literaturii SF, fenomen căruia îi dedică lucrări fundamentale în spațiul literar românesc și în
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
realist, Cina cea mai lungă și Pasărea de lut indicând un prozator major. O. este și un exeget al literaturii SF, fenomen căruia îi dedică lucrări fundamentale în spațiul literar românesc și în cel european. După eseul monografic H.G. Wells. Utopia modernă (1983), el a abordat într-un studiu istoric și critic Anticipația românească (1994) și problematica generală a domeniului în Discursul utopic (2000; Premiul Academiei Române). SCRIERI: Întâlnire cu meduza, București, 1966; Argonautica, București, 1970; Planeta părăsită, Cluj, 1971; Viața într-
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
Cluj, 1972; Nopțile memoriei, București, 1973; Adevărul despre himere, București, 1976; Pasărea de lut. Baladă cu fotografii mișcate, Cluj-Napoca, 1976; Figurine de ceară, introd. Ion Hobana, Cluj-Napoca, 1978; Semnul licornului, București, 1980; Cina cea mai lungă, Cluj-Napoca, 1983; H. G. Wells. Utopia modernă, București, 1983; Anticipația românească, Cluj-Napoca, 1994; ed. 2, București, 2003; Discursul utopic, București, 2000. Antologii: Az átlépett látóhatár. Román tudományos-fantasztikus elbeszélések [Dincolo de orizont. Nuvele științifico-fantastice românești], pref. edit., Cluj-Napoca, 1975; Die beste aller Welten. Rumänische Science-fiction, pref. edit., Cluj-Napoca
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
în care stăpânul casei năvălește înăuntru - o nouă întorsătură în atitudinea personajului -, tâlharul pare bucuros de reîntâlnire, dar se trezește bătut și fugărit de fostul amic și de consătenii acestuia. Romanul Sublima Sora Camelia (1975) este în același timp o utopie și un imn dedicat frumuseții sufletului omenesc, căci abia în finalul narațiunii se înțelege că povestea de dragoste a lui Marius Mirmidon, profesor în satul Măgura, cu învățătoarea Sora Camelia este doar rodul fanteziei celui dintâi. În Arhipelagul Alexandru (1976
PALAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288626_a_289955]
-
romanelor lui P. Hoții de pădure (1982) unește epicul, pe alocuri palpitant, cu lirismul generat de priveliști silvestre. Să îngropăm trecutul (1992) reconstituie, cu documente vii, coșmarul demolării satelor din jurul capitalei, iar Bătrânii nu mai sunt utili (1998) e o utopie înfățișând o așezare de bătrâni pe un munte. Deciși să își învingă condiția, întemeietorii ciudatei colonii își mențin „adolescența” sufletească făcând tot felul de proiecte temerare. Cine a furat o minge? (2002) e un roman despre copii. Sub titlul impropriu
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]