3,550 matches
-
copii. Dar nimeni nu era atît de viril ca popularul Mazamorra Quintana, studentul ăsta de la Politehnică, uite-l cum coboară spre locul lui În aplauzele prietenilor, ale cunoscuților și chiar ale necunoscuților și, cînd trece prin dreptul unei femei, Își vîră mîna În buzunarul pantalonilor și-i aranjează trăgîndu-i puțin la o parte și lăsînd, ca toreadorii, să se profileze cît mai bine organele genitale. Și apoi s-a luptat ca un toreador adevărat cu niște vaci Înfuriate de la crescătoria unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de firav și care tușea și cînd urca și cînd cobora. Toți urcau și coborau și profitau de momentul cînd lucrătorul de la betonieră le umplea gălețile ca să dea fuga să bea cîteva Înghițituri de bere și uneori chiar să-și vîre capul murdar, de obicei acoperit cu un coif țuguiat din hîrtie de ziar, Într-un butoi uriaș umplut cu apă murdară. Pe urmă se Întorceau la gălețile lor și Își reluau drumul bălăbănindu-se, apropiindu-se uneori prea mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce să mai lungim vorba, Încît putea să le spună: nu se mestecă așa și Începu să răspundă la Întrebările lor. — Ai surori, puștiule?... SÎnt grozave, nu-i așa? Îl Întrebă Libarcă. — Am avut o soră, dar a murit. Libarcă vîrÎ lingura goală pînă În fundul gurii, gata s-o Înghită și o scoase lingînd-o și aplecîndu-și În același timp capul. Julius se apropie de grupul de zidari, care tăcură cu toții cîteva clipe și putu să vadă mai bine cît erau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mare rezervată membrilor clubului. Dar nici asta nu e a lui Julius. Piscina lui Julius este cea intermediară, unde un tînăr nord-american a ajuns la al treizecilea salt mortal din după-amiaza aceea, iese din apă săltîndu-se pe marginea bazinului, Își vîră un deget În ureche pentru a-și scoate apa, mai-mai să-și scoată și timpanul și pe urmă, suplu și fără să alunece de loc, se urcă din nou la trambulină și zboară prin aer realizînd saltul mortal numărul treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o fi vorbind cu șobolanul ăla? — E Julius, cel mai mic dintre copiii mei. Ce faci, nobile cavaler?... Nobilul cavaler, furios, observă că mîna Șobolanului se apropie pentru a se așeza pe creștetul său ud și i-o luă Înainte vîrÎndu-și un deget În ureche, sărind În același timp Într-un picior și scuturînd din cap pentru a scoate apa care-i pătrunsese pînă la creier de atîtea scufundări În bazin: Îi stropi bluzonul Șobolanului, care În clipa aceea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clăpăuge mergînd foarte Încîntat de sine, cu costumul de baie În mînă și cu o expresie care voia să spună că nu văzuse niciodată nimic. Dar după cinci metri totul se duse de rîpă, fiindcă Julius nu găsea cheia, Își vîrÎse mîna În buzunarul În care ar fi trebuit să fie și fiindcă Manolo, convins că nu era cazul să se Încaiere cu nimeni și că puștiul era cu adevărat un puști și nu administratorul, se repezi la Cecilia ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei care-l mîngîia pe creștetul capului, era o minciună, fiindcă se vedea cît colo că e nervos și lumea Începu din nou să rîdă ca de polițist și el nu știa ce atitudine să ia, fiindcă acum Păsărica Își vîra capul Între stomacul lui și scaunul de care se sprijinea și se ridica pe vîrful picioarelor, zîmbindu-i dulce prietenului ei, cel mai frumos, cel mai vrednic de toate mîngîierile ei. PÎnă și șoferul, uitîndu-se prin oglinda retrovizoare, se prăpădea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu-și pierdea speranța de a-l Îmblînzi pe uriașul ăsta gras și murdar și scoase o tabacheră de aur ca să-i ofere o țigară egipteană: Lalo Bello abia se putu stăpîni să nu facă un atac de isterie, Își vîrÎ un deget homosexual Între gît și gulerul de la cămașă și-l roti de jur Împrejur de parcă n-ar mai fi suportat nici o secundă mai mult nici căldura, nici cravata, nici nimic și În cele din urmă Îi spuse „neee“ suflînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius ne așteaptă. Nu mai lipsea decît Pruncul Iisus din Triana 1 și ghitarele cu muzică flamenco. — Un copil pe nume Julius ne așteaptă, Îl imită Susan și ar fi bătut step În glumă, dar suedeza, Dumnezeu știe cum, Își vîrÎ amîndouă mîinile În buzunarele de la spate ale pantalonilor și sînii Îi crescură insolenți, sub cămașa albă, silind-o pe Susan să Închidă ochii, de parcă cineva ar fi aprins două faruri de automobil. Vru să zboare spre orientul misterios, dar pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sau azi, apoi Își pusese haina și Îi urmase ca un somnambul pînă la vestitul restaurant. N-avea nici un chef să meargă, ar fi preferat de o mie de ori să mănînce cîțiva biscuiți În dormitorul lui și să se vîre Îndată În pat. Dar uite-i că se află acolo, la masă și auzise nedeslușit cuvîntul șampanie și asociase prezența șefului de sală În lumina slabă de la Acvarium cu un Hopa-Mitică pe care-l avusese cu ani În urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
strigă Înălțîndu-și ochii spre cer: „Dar faceți ceva, pentru Dumnezeu!“ și Luque uitase complet de legea cartierului, cînd deodată se auzi țipătul isteric și ascuțit al Carminchei și cu toții o văzură Înălțîndu-se un metru din apă: era străinul care Își vîrÎse capul Între picioarele ei și o ridica pe umeri, renăscuse fericit tipul cu salturile mortale. Carmincha rîdea acum instalată pe umerii lui și Încă speriată, așa o să fie dragostea pentru ea de acum Înainte, un șir nesfîrșit de salturi mortale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l și pe grăsanul Martinto, i-ai văzut pe frații Arenas?, uite-l pe Chavez, uite-l pe Cano. Sărmanul Cano. Îi mai rămăseseră cîțiva bănuți pe care-i furase de la bunică-sa și cumpăra bomboane de la Pirat, care Își vîrÎse mîna printre gratiile gardului. Era gata să cumpere, cînd Roșcova Îi văzu și se porni să sune clopoțelul ridicat deasupra capului, venind În fugă spre ei, venea furioasă foc Roșcova, de cîte ori trebuie să-ți spun, Îți atrag atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a așteptat nașterea lui Pipo. Pe urmă a așteptat nașterea lui Rafaelito. Un adevărat coșmar. Mătușa Susana, sluta, nici nu mai voia să se gîndească la asta și de aceea căuta fără Încetare vreo problemă casnică În care să-și vîre nasul. Ba i se năzărea că servitoarea făcuse una boacănă, ba că Victor, singurul servitor care rezistase mai mult timp la castel, uitase să șteargă mobilele de praf, trebuia să stai tot timpul de coada lui, Victor devenise din ce În ce mai Încrezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
semi circulare, treceam peste poduri arcuite, mă-nfundam prin ulițe strâmte cu mici magazine suspecte... Cum eram pletos ca naiba și cu geacă de piele, mereu eram agățat de cei care vindeau marijuana, mai ales negri și asiatici, care-mi vârau sub nas punguțe legate cu elastic. De urât, intram în cârciumi întunecate și, lângă godinul încins, cu aburi ieșindu-mi din haine, beam câte un jeneever de unul singur, pe când ală turi câte-un cuplu de lesbiene se săruta languros
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mers cu ea în spatele blo cului și i-am dat drumul pe jos. A rămas lipită de picioarele mele. Am bătut de mai multe ori din picioare ca s-o alung și abia atunci, mieunând dis pe rat, s-a vârât sub o Dacie. M-am întors acasă tulburat, dar împietrit mai departe. Știam cât se poate de bine că ea, o pisicuță de apartament, n-avea nici o șansă să supraviețuiască afară și că, de fapt, era ca și cum aș fi omorât
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la fel de efemerele trend-uri artistice. O vezi azi cu ochii încer cănați negru, „punk“, mâine lilină și suavă, în cămăși pastelate de mătase, poimâine femeie de afaceri, la taior și cravată bărbă tească. Azi e fascinată de teatru și se vâră între regizori și actori, mâine intră într-un mediu de artiști plastici, lăsând teatrul baltă. Astăzi citește în extaz cine știe ce autor des coperit subit, îl mitizează, îi dă o aură mistică și i se închină ca unui idol, pentru ca mâine
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
clasa a patra când IDR-ul a-început să-mi iasă neobiș nuit de mare. Deși era o injecție, nu prea ne era frică de ea, pentru că ne-o făceau în antebraț, cu un acușor ridicol de mic, ce ne vâra un strop de lichid sub piele. Am fi preferat, bineîn țeles, vaccinul pe zahăr cubic, dar asta era. Ne înși ram în fața ușii cabinetului medical, cu mâneca suflecată și, când ajungeam înăuntru, ne uitam mai întâi cum le face la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
foarte tare. Nu mă chinuiau numai hărțuie lile copiilor, care toată luna schimonosiseră poezii și cântece ca să-mi poată miorlăi în față cuvântul cel de rușine: Am cravata mea, Sunt tebecist! Și mă mândresc cu ea, Sunt tebecist! îmi cântau, vârându-se în mine și suflându-mi în față. Iar după ora de română cu „Preda Buzescu“ îmi recitaseră: Tebecistul scoase o secure mică Și lovind pe Preda pavăza îi strică! Mai mult mă enerva acea pată roșie care se lățea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în nopțile geroase. Mai simplu decât să-ncălzești ditamai hangarele înțesate de mobilă veche. Râzând buimac, mi-am scos pijamaua din valiză, m-am dez brăcat, vânăt de frig, mi-am pus-o pe mine și, dâr dâind, m-am vârât sub pătură, alături de oița mea cea fierbinte. Până să adorm cu ea-n brațe, mi s-au tot perindat sub pleoape drumurile lungi cu mașina, clădirile palide, toate cu câte-un pub la parter, fulgerând pe lângă noi, copacii imateriali, orbiți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
enigmatică pe cealaltă. Am văzut oaia zburând cât colo și buf nind greu lângă pat. Contesa a intrat în pat lângă mine și duhnea a whiskey de te ofilea. Con tesa mi-a pus mâna între picioare și mi-a vârât în gură limba cu biluță metalică la jumătatea ei. Am strâns la piept capul contesei și i-am simțit părul împărțit în mii de țepi rigizi, cu fixativul uscat. Am pipăit pe sub bluză sfârcurile contesei și-ntr-unul din ele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
stră duța îngustă și prăfuită, mărginită de foarte stranii case galbene, cu marchize de geam colorat, dintre vechea Cale a Moșilor și Lizeanu, sub un fantastic cer de azur și de purpură - căzuse seara. Vântul răs colea praful, mi-l vâra în ochi și-n păr, dar el făcea în mod ciudat parte din nebunia și exaltarea mea hormonală: era prima mea primăvară ca adolescent. M-aș fi topit și eu în turbioanele de praf, m-aș fi filtrat și eu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în ziua de azi. Unii-și mai amin tesc de cântecele lui, dar mai degrabă ca să râdă de vocea nazalizată care ieșea din patefoanele cu înregistrări extrem de proas te. Pe vremuri, ca să înregistreze un cântec, cântă rețul trebuia să-și vâre capul într-un fel de goarnă de alamă, care-i altera complet vocea. La rândul lor, plăcile „Pathé“, chiar și cele de calitate, înregistrate sub sigla „His Master’s Voice“, erau de ebonită și, cu vremea, se fisurau, îmbătrâneau, iar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unsprezece... ...șapte sute douăzeci și opt, șapte sute două zeci și nouă... N-ajută ! Cred că dacă aș fi continuat, aș fi atins cifre astronomice, dar nu mi-aș fi atins scopul. Căci, iată, sunt la fel de lucid ca în momentul în care m am vârât în pat. Și, totuși, dacă mă gândesc mai bine, tot am făcut un progres: am reușit să-mi alung din memorie atmosfera tâmpit de încinsă de la ultima ședință. Adunare, da, ăsta e termenul cel mai nou, cum s-a și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dumitale destul de melodioasă, însă și aici am observat un cusur: glasu ți era metalic, când și când, avea în el tăișuri de pumnal. De cum ai întrat în clasă și ai început să strigi catalogul, aveam tot mai mult impresia că vâri în inima fiecărui copil câte un sloi de gheață. Nu mai spun de observațiile pe care le făceai pe timpul orei, vreau să zic că tonul lor era total inadecvat. Ce să mai lungim vorba ? Încearcă să pui mai multă căldură
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tremurând. Măcar putea să pună casa la punct pentru el - de săptămâni întregi nu mai fusese făcută curățenie. În ceea ce fratele ei numea „camera familiei“, îndreptă teancurile de reviste cu mașini personalizate și femei goale. Adună discurile împrăștiate și le vârî în spatele barului lambrisat pe care Mark îl montase singur, fără prea mare succes. Un poster cu o fată în bikini negri de piele, tolănită pe capota unei mașini de colecție, atârna pe peretele dormitorului. Îl rupse, scârbită. De-abia când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]