7,043 matches
-
categorie sunt incluși: copiii orfani sau abandonați de părinți provenind din familii dezorganizate, copiii maltratați, copiii vagabonzi, cei cu tulburări de comportament, cu intelect limitat, imaturi din punct de vedere emoțional-afectiv etc. că Femeile cu probleme speciale de ordin social: văduve, femei maltratate, repudiate, prostituatele. Pentru această categorie măsurile de asistență socială vor fi diferențiate În raport cu nevoile lor. Se indică aplicarea unor măsuri protective, În scopul revenirii lor În familie, În societate, În activitatea profesională. dă Bătrânii reprezintă o importantă parte
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
din librete de operă (Norma, Attila). Prelucrările sale din Aug. von Kotzebue corespund gustului epocii pentru dramele larmoaiante, pentru comediile și vodevilurile acestuia, jucate, în 1837, la Conservatorul ieșean: Lapeirus (melodramă, în decor exotic, despre căpitanul La Péyrouse), Fiul pierdut, Văduva vicleană sau Temperamentele, Contrabantul sau întunecimea de lună și Sărăcie și fudulie. Originalitatea, ce se observă în unele elemente de localizare a subiectelor, se afirmă, apoi, în prefețe, prologuri, „cântecele” (pe muzica unor arii celebre) și în comentarii publicistice despre
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
mare decât toate: primește comanda armatei din Italia. Avea gradul de secund de divizie. Cum urma să se căsătorească, el a socotit avansarea ca pe un prețios dar de nuntă. O întâmplare a făcut ca Napoleon să o cunoască pe văduva Rose Beauharnais, o femeie cu renume în anturajul militarilor francezi cu grade superioare. Femeie plină de inițiativă, Rose - devenită Josephine - a reușit să atragă atenția proaspătului general și să-l socoată prieten apropiat chiar mai înainte ca acesta să simtă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
o ia razna. Totuși părintele Mike nu părea să fi observat zeflemeaua. Continua să surâdă, cu ochii săi blânzi deasupra bărbii care se revărsa ca o cascadă tumultoasă. Fiind un om cu o fire plăcută, părintele Mike avea succes la văduvele din congregație. Le plăcea să se Înghesuie În jurul lui, să-i ofere prăjiturele și să se scalde În beatitudinea spiritului său. Parte din această beatitudine se trăgea din deplina Împăcare a părintelui Mike cu ideea că avea doar un metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se Îndreptă spre casa unde locuia Victoria Pappas. Era un eveniment de importanța unei nașteri sau a unei morți. Fiecare dintre cei aproape o sută de locuitori din Bithynios auzise de vizitele pe care urma să le facă Lefty, iar văduvele bătrâne, femeile măritate și mamele tinere, ca și bărbații vârstnici, așteptau să vadă pe care fată avea s-o aleagă. Din cauza populației mici, vechile ritualuri de pețit aproape că Încetaseră. Această lipsă de perspective romantice crease un cerc vicios. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unde fuseseră trase obloanele și mirosul florilor atârna greu În aer. Și-au făcut apariția obscurii parteneri de afaceri ai lui Zizmo, unii oameni de la bodegile pe care pe aproviziona și câțiva dintre prietenii Linei. După ce Își prezentau condoleanțele În fața văduvei, traversau sufrageria pentru a se opri În fața sicriului deschis. Înăuntru, rezemată de o pernă, era o fotografie Înrămată a lui Jimmy Zizmo. Poza Îl Înfățișa pe Zizmo din profil, privind la strălucirea celestă a luminilor din studio. Sourmelina tăiase panglica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de Lefty. Biserica Adormirii Maicii Domnului, care pe vremea aceea funcționa Într-un parter Înghesuit de pe strada Hart, era totuși ocupată pe mai puțin de un sfert. Jimmy și Lina nu fuseseră enoriași adevărați. Majoritatea celor prezenți la Înmormântare erau văduve bătrâne, pentru care Înmormântările erau un soi de distracție. În cele din urmă cioclii aduseră sicriul afară pentru fotografia de Înmormântare. Participanții se Îngrămădiră În jurul lui, cu biserica modestă din strada Hart În fundal. Părintele Stylianopoulos se așeză la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Jimmy Zizmo părăsea pământul și intra În rai, de unde nu-i mai putea necăji. În toiul festivităților, Sourmelina provocă un scandal când se Întoarse din camera ei purtând o rochie portocalie, țipătoare. ― Ce faci? o apostrofă În șoaptă Desdemona. O văduvă trebuie să poarte negru tot restul vieții. ― Patruzeci de zile ajung, spuse Lina și continuă să mănânce. De-abia după toate astea au putut să fie botezați bebelușii. În următoarea sâmbătă, Desdemona, copleșită de sentimente contradictorii, Îi privi pe nașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mângâia pe păr, copiii fiind singura alinare Împotriva morții. Sourmelina Își amintea ziua aceea din gara Grand Trunk, când Îi spusese lui Lefty că i-ar fi recunoscut nasul oriunde. Peter Tatakis se plângea că nu va avea niciodată o văduvă care să-i plângă moartea. Părintele Mike trecea În revistă cu satisfacție cuvântarea elogioasă pe care o ținuse mai devreme În acea dimineață, În timp ce mătușa Zo Își dorea să se fi măritat cu cineva ca tatăl ei. Singura persoană ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În acea dimineață, În timp ce mătușa Zo Își dorea să se fi măritat cu cineva ca tatăl ei. Singura persoană ale cărei emoții nu le puteam sonda era Desdemona. În tăcere, În poziția ei de onoare, din capul mesei, cea de văduvă, Își ciugulea peștele și Își bea paharul de Mavrodaphne, dar gândurile ei Îmi erau la fel de ascunse ca și chipul din spatele vălului negru. Fără nici o urmă de clarviziune față de starea sufletească a bunicii mele din acea zi, o să vă spun pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mama mea l-a rugat să Îi vorbească, iar el s-a Întors din casa de oaspeți cu sprâncenele de Fra Angelico ridicate Într-o blândă exasperare ― Nu vă temeți, o să treacă, a spus el. Întotdeauna se Întâmplă așa cu văduvele. L-am crezut. Dar, cu trecerea săptămânilor, Desdemona devenea tot mai deprimată și mai retrasă. Deși se trezise devreme toată viața, Începu să doarmă până târziu. Când mama mea Îi aducea tava cu micul dejun, Desdemona deschidea un ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei, Sourmelina devenise americancă. Nu mai rămăsese În ea aproape nimic din satul natal. Pe de altă parte, verișoara ei, care se Îngropase de bună voie, nu-l părăsise niciodată. Amândouă trecuseră de șaptezeci de ani, dar Desdemona era o văduvă bătrână, cu părul alb, care aștepta să moară, În timp ce Lina, cu totul alt gen de văduvă, era o roșcată care conducea un Firebird și purta fuste de blugi cu centuri late și catarame turcoaz. După viața din contracultura sexuală, heterosexualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
altă parte, verișoara ei, care se Îngropase de bună voie, nu-l părăsise niciodată. Amândouă trecuseră de șaptezeci de ani, dar Desdemona era o văduvă bătrână, cu părul alb, care aștepta să moară, În timp ce Lina, cu totul alt gen de văduvă, era o roșcată care conducea un Firebird și purta fuste de blugi cu centuri late și catarame turcoaz. După viața din contracultura sexuală, heterosexualitatea părinților mei Îi părea Linei ciudată și artificială. Acneea Capitolului Unsprezece o alarma. Îi displăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
putut. Nu voiam să pierdem În favoarea italienilor sau a acelui bulgar. Iar doctorul Müller, absorbit În studiul lui, n-a observat raftul de oferte funerare de lângă patul Desdemonei, fotografia soțului mort de lângă fotografia cu mormântul său, calabalâcul bogat al unei văduve abandonate pe pământ. Nici pe departe membra unui grup de nemuritori de pe Muntele Olimp. Pur și simplu ultima membră rămasă În viață. Între timp, tensiunile Între mine și mama mea creșteau. ― Nu râde! ― Iartă-mă, puiule. Dar pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lăsau În aerul timpului. Tessie se Închină, gândindu-se la Capitolul Unsprezece. Mai Întâi părintele Mike o luă prin partea stângă a bisericii. În valuri albăstrui, tămâia se rostogolea peste capetele adunate, Întunecând luminile circulare ale candelabrului. Agrava starea plămânilor văduvei. Estompa strălucirea de la costumele verilor mei. Când m-a Învăluit și pe mine În pătura ei de gheață uscată, am tras-o În piept și am Început să mă rog și eu. Te rog, Doamne, ca doctorul Bauer să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În lumina care venea de la televizor părea aproape blond. Îi cădea peste umeri și Îi acoperea trupul ca părul lui Venus a lui Botticelli. Însă chipul Înrămat de acea cascadă uluitoare nu era al unei femei Încântătoare, ci al unei văduve bătrâne, cu capul pătrat și gura uscată. În aerul neclintit al Încăperii și În mirosul de medicamente și de alifii simțeam greutatea timpului pe care Îl petrecuse În pat, așteptând și sperând să moară. Nu sunt sigur dacă, având o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sosit. Scotoci printre hîrtii. — Numele victimei este Hélène Lange. Avea patruzeci și opt de ani și s-a născut la Marsilly, la vreo zece kilometri de La Rochelle. Am telefonat primăriei din Marsilly, și am aflat că mama ei, care rămăsese văduvă de tînără, a ținut mult timp o mică mercerie În Piața Bisericii. Avea două fete, iar Hélène, cea mare, a făcut la La Rochelle cursuri de stenodactilografie. Apoi, a lucrat un timp la biroul unui armator, după care a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Maleski n-a auzit nimic. Soția lui, deși cu multe ezitări, a pomenit de un zvon de voci. S-au culcat aproape imediat și nimic nu i-a trezit pînă a doua zi dimineață. Celălalt locatar este doamna Vireveau, o văduvă, care locuiește pe strada Lamarck din Paris. E o persoană impozantă, de vreo șaizeci de ani; vine În fiecare an la Vichy să mai scape de cîteva kilograme. E prima dată cînd Închiriază o cameră la domnișoara Lange. Anii trecuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
situație grea. Pe scurt, e plină de bijuterii false și vorbește ca În piesele de teatru proaste. A ieșit din casă la nouă, n-a văzut pe nimeni și nu era nici o lumină aprinsă. — Fiecare locatar are cheia lui? — Da. Văduva Vireveau s-a dus la clubul de bridge de la Carlton, de unde a plecat cu puțin Înainte de miezul nopții. S-a Întors pe jos, ca de obicei. N-are mașină. Soții Maleski au o mașină mică, dar o folosesc rareori cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
aflu cine a făcut fotografia, mormăi Maigret spre Lecoeur, care venise după el. — Ciudată fată, nu? — Presupun că te-ai ocupat de chiriași? — M-am gîndit și eu că asasinatul ar fi putut fi comis de cineva din interior. Despre văduvă nu poate fi vorba și, de altfel, nu-i destul de viguroasă, În pofida volumului, să poată sugruma o persoană atît de rezistentă ca domnișoara Lange. Am verificat la Carlton, unde a jucat Într-adevăr bridge pînă la unsprezece și douăzeci. Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
privirea către Ianuarius: — Așa deci, Narcissus al tău are înclinații literare. Râde în barbă. — Nu mi-aș fi imaginat. Se încruntă intrigat. — Da’ cum a ajuns el în casa lui Claudius? Ianuarius își împreunează mâinile pe piept. — Nepoata ta, Antonia, văduva lui Drusus, mi-a cerut să-i trimit pe cineva care să verifice socotelile contabililor lui Claudius Nero. — Aha... — Narcissus se duce doar în timpul liber, stăpâne, se repede libertul să îndepărteze o mustrare nerostită încă. Augustus își netezește tacticos firele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se așază lin pe fruntea fierbinte. Se întoarce repede și își cuprinde sora pe după talia umflată. — Agrippina! Pui mic! Tânăra gravidă se așază lângă ea. Rochia de mătase foșnește puternic. În spate, Vipsania distinge încă o siluetă cunoscută: cumnata ei, văduva lui Drusus. Dă să se scoale, dar Antonia o apasă ușurel pe umăr: — Stai liniștită! Îți curge nițel sânge din nas. Nici urmă de mirare în tonul ei. Nici măcar compătimire. Doar o tristețe resemnată. Plancina își mută toată familia cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înmoaie Rufus. M-a adus aici fratele mamei, șoptește călărețul. Vocea îi tremură ușurel: — Așa e obiceiul pe la noi... — Cum adică? se minunează evreul. Legea primită de Moise pe Muntele Sinai te poate obliga s-o iei de soție pe văduva fratelui numai dacă n-au avut urmași. Altminteri nu ești obligat să crești plozii altuia. Tace îngândurat. — Nepoții de soră sunt la fel de dragi unchiului ca și tatălui lor, rostește Pusio într-un târziu. Instructorul protestează: — Nu e cu putință să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scurt: De cine mai trebuie să mă ocup? Luat prin surprindere, acesta își cercetează lista pe care o ține în mână. În timp ce ezită nehotărât, lui Nero îi atrage atenția o femeie învăluită într-o mantie din cap până-n picioare. Probabil văduva unuia dintre foștii lui clienți. N-o s-o lase să se zbată în greutăți. I-o indică din bărbie lui Seianus: — Spune-i lui Lygdus să se ocupe de ea, să vadă ce doleanțe are. Mai privește o dată peste umăr
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lanț gros de un deget din filigran de aur. Femeia îi remarcă privirea și zâmbește. Atinge bijuteria cu unghia: — Exact aici trebuie să privești, nu... Ridică mâna spre fața brăzdată de linii fine: — Nu aici. Herodes Agrippa se destinde. Alături de văduva lui Nero Dru sus are întotdeauna impresia că a întâlnit un spirit pereche. Păcat că nu o poate cere în căsătorie. Antonia îl îndeamnă cu un gest scurt să o urmeze. Ies din îmbulzeală. Când copiii sunt întâmplător întorși invers
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]