2,208 matches
-
care o luase din zăpăceală din casa lui Ted și a Yaelei, fără să ceară voie. O frunzări până când dădu peste un capitol ciudat despre obiceiurile sexuale ale eschimoșilor: În fiecare an, primăvara, aceștia alegeau o femeie matură, care rămăsese văduvă În iarna aceea, și o puneau la dispoziția adolescenților, ca parte a inițierii lor. După zece minute stinse lumina, se ghemui, Îi ordonă organului său să se calmeze și lui Însuși - să adoarmă imediat. Dar avu din nou senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
măcar un sfert dintre cei care au profitat de generozitatea lui, trebuie să ne așteptăm la cel puțin jumătate de milion de oameni. Inclusiv primarul și tot felul de rabini, veterani și parlamentari, fără a mai lua În calcul toate văduvele și divorțatele cu inima frântă. Fima așteptă până ce termină de vorbit. Apoi Întrebă liniștit: —Ai deschis singură testamentul? —La birou. În prezența martorilor. Pur și simplu am crezut... — Cine ți-a permis? —Adevărul e... — Și unde e acest testament? —Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
umeri și dădu din cap, ca pentru a mă avertiza că nu trebuie să mă aștept la prea multe. La început nu îmi răspund. Cred că le este teamă. Știu că nu e bine. Știu că până și o sărmană văduvă poate să intenteze proces, indiferent ce zice Otto despre partea legală. În cele din urmă, primesc o scrisoare. E mai rea decât cea de la Otto. E o nebunie. Spun că trebuie să îl înfățișeze pe Fritz ca pe un bufon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
așa cum venea. Păstrase ultimul argument pentru sfârșit. Modestul vameș din Ungheni, tatăl lui, lăsase o moștenire de 200.000 lei, cifră medio între corectitudinea profesională și beneficiile meseriei. La început Rim declarase că va lăsa acești bani mamei sărace și văduve. Era o revanșă, pe care vrea să o dea Linei pentru incorigibilul ei sentimentalism familial, deși, în afară de ciupiturile-lui Lică, acea predilecție era gratuită. Rim însă, care nu profesa, deci nu producea în afară de leafă, avea multă aviditate pentru câștigul Linei. Credea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
din când în când îl interpelează pe Aurel Constantinescu-Severin, în care locuiește spiritul lui Ion Creangă. Autorul cărții se consideră un ales, dar paginile referitoare la viața lui intimă îi divulgă înclinația către vulgaritate: „Am rugat-o [pe o preoteasă văduvă, n. n.] să mi mai aducă un păhărel de țuică, timp în care eu am întors tabloul cu fața la perete ca să scap de privirea preotului. Biata femeie nu s-a prins de ce eram ezitant. Dezvelirea Evei în plenitudinea ei, amețit cum eram
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
făcuse din monogamie o provocare fascinantă. Margotte, continuu pomenindu-l pe Ussher vorbea de el mereu, În manieră nemțească, drept Omul ei. „Când Omul meu era În viață... Omul meu spunea.“ Lui Sammler Îi părea rău pentru nepoata lui rămasă văduvă. Puteai s-o critici la nesfârșit. Convinsă de propria dreptate, te plictisea, făcea incursiuni crude În timpul tău, gândul tău, răbdarea ta. Vorbea gunoaie, aduna azvârlituri și gunoaie În apartament, prăsea gunoaie. Iată, de exemplu, plantele astea pe care Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
grup de mafioți din Las Vegas. Sau poate erau doar mafioți aspiranți, căci nu reușiseră. Doctorul Gruner Însuși crescuse Într-un cartier de borfași și câteodată mai pica În felul de-a fi al borfașilor, vorbind din colțul gurii. Era văduv. Soția lui fusese evreică nemțoaică, deasupra lui social, sau cel puțin așa credea ea. Cei din familia ei fuseseră pioneri În 1848. Gruner era un emigrant Ostjude. Sarcina ei fusese să-l rafineze, să-l ajute să-și construiască cabinetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scos cheia. Nu, o să Îl vezi pentru că Margotte a pus ochii pe el. Poate nu ai remarcat nici asta. Chiar trebuie să vorbesc cu tine despre asta, tată. — Da, sunt convins. Și chiar am remarcat, sincer să fiu. Oricum, este văduvă și l-a plâns destul și are nevoie de cineva ca el. Noi nu Îi putem oferi prea multă mângâiere. Eu unul nu știu ce vede la mărunțelul ăla negricios și păros. Probabil că e doar singurătatea. — Eu Îmi dau seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Avea unghiile murdare și roase. De fapt, acum n-am decât mamă, a zis. — Acum? — Da, tata e la pușcărie. Nu știu când iese. Sunt orfană! Așa zice mama când o apucă tristețea și se pune pe plâns. „Am rămas văduvă! Nu mai sunt nimic! Fata mea e orfană! Vai de noi, fata mea-i orfană!“ Pe Adam l-a pufnit râsul. Ea avea pielea mai Închisă decât a lui, deși nu prea semăna cu ceilalți. și vorba Îi era cumva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
era închis din cale afară. Un miros acrișor sau înțepător, din cauză că gospodina tocmai își făcuse bucle cu fierul. Mirosul doamnelor mai în vârstă: biluțe împotriva moliilor și apă de colonie Uralt Lavendel. Respirația cu miros de țuică a pensionarului rămas văduv. Am cunoscut - mirosind, auzind, văzând și ajungând să simt - sărăcia și grijile familiilor de muncitori cu mulți copii, aroganța și mânia funcționarilor administrativi care înjurau într-o germană literară prețioasă și erau din principiu incapabili să plătească, nevoia femeilor singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu saci și cu coșuri, grăbiți, cu sape cu cozi scurte. Nu eram singurii care recoltau noaptea. Dușmanii noștri erau țăranii cu câini. În spălătoria maistrului de sector, a cărui nevastă murise în ultimul an de război și care, ca văduv și tată a trei fete, părea adeseori neajutorat, am fiert, urmând instrucțiunile lui, sfecla pe care o spălaserăm și o curățaserăm de coajă și am făcut-o sirop. Amestecatul necontenit cu un polonic mare de lemn în cazanul ce bolborosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
numai după o scurtă ezitare le-am scris rudelor îndepărtate. Dar, înainte să vină vreun răspuns de la ei, care locuiseră cândva în Danzig-Schidlitz, unul dintre camarazii mei de baracă, originar din Silezia Superioară s-a însurat. Mireasa era localnică și văduvă. Blondina zglobie stă în fața ochilor mei, stridentă, cu capul plin de bigudiuri. Pe urmă o văd în rochia de mireasă din mătase albă de parașută, care a fost procurată în schimbul câtorva saci de câte o sută de kile de sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mare, cealaltă mult mai mică, au ușurat primii pași într-un context neobișnuit. Atunci când familia și cu mine ne-am așezat pe terasa dinspre grădină, ca într-o vizită de prezentare în casa, tipică marii burghezii, a bunicii paterne, rămase văduvă și care, franțuzoaică din sud și calvinistă, intrase prin căsătorie în casa zwingliană, a început să se trăncănească, peste mine - de parcă eram invizibil - în franțuzește. Abia dacă ajungea vreun cuvânt la cel venit de la drum, care se vedea distribuit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o recitesc și lăcrima fericită că nu e uitată în întunericul ei de nedescris. Cine era Duntrăchița?... Mama povestea că era un moș Dumitrache de vreo cincizeci de ani căruia îi murise soția și nu a stat nici șapte zile văduv. S-a dus peste deal (în alt sat, bănuiesc) și a adus acasă o nevastă foarte tânără de vreo șaptesprezece ani, nu prea frumoasă, dar vrednică și muncitoare. Mama mai povestea, crucindu-se de ciudățenia moșneagului, că ieșea ziua la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
doi nepoți de la fete, făcuți de „fată mare! I-a crescut tot cu demnitate și nimeni nu râdea de dânsa pentru că nici ea nu râdea în fața nimănui. Cred că asta a fost o strategie de a ei de când a rămas văduvă,de a nu se lăsa înfrântă de vorbe sau de oameni. Când încă mai vedea, ne strângea cât eram de mici, la ea în ogradă și ne vorbea despre apocalipsă și despre domnii cu mașini care vor veni peste timp
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mi l-au dat pescarii ruși din Alasca, la o petrecere cu garmoșca, cu balalaica și cu votcă din belșug. M-au luat gaspadinii la un Kazaciok și îmi ziceau că eu sunt acel John Thomas din manual, adică fiul văduvei negrese de pe plantațiile de bumbac din Texas... Și râdeau bărboșii cu gurile până la urechi, după care cântau Balalaika, balalaika v sinie more poplâvla! Între timp au trecut la microfon și câțiva oameni maturi, dornici să adreseze și ei oarecari întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
veți avea și câte o strachină cu lapte! Se adresa mama celor trei copii cu gândul la ostrețele din gard pentru focul de sub frecățeii bine îndulciți din făină picluită ce urma să vină de la moară. * * * Maria lui Cosovan a rămas văduvă odată cu colectiva, că omul ei și-a pus capăt zilelor chiar în joia Paștelui, când l-au obligat să predea caii, o vacă, juninca, cinci oi, căruța, sania, sănciile și uneltele agricole. I-a spus Mariei că se duce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
despărțim. În altă zi mă întâlnesc cu doamna Cocuța, o doamnă care nu iese din apartament până nu se gătește cu atenție, de parcă ar merge la un spectacol, deși are peste 80 de ani și arată cu mult mai tânără, văduvă fiind de câțiva ani. Este foarte vorbăreață, nu-i tace gura deloc. Îi place să discute cancanurile de la televizor cu mult haz. Știe câte se întâmplă în blocul unde locuiește, deși nu aș spune că bârfește. Cum mă vede, mi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ia o gură de coniac și oftează, privindu-și lung prietenul. - Bine, dom’le, dar altceva cu ecou nu s-a întâmplat în Gloduri? - Ba, s-a-ntâmplat una, chiar acum după Paște. Nai aflat că popa Stasuc a rămas văduv de vreo doi ani? I-a murit preoteasa în floarea vârstei. Și, ce femeie frumoasă! Cred că ți-o aduci aminte de când a venit cu popa în sat. Ați fost colegi la școală, ea fiind învățătoare. A murit de cancer
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mai multe Măndițe și să nu fie confundate li se spunea Chiribăloaia, Ouătoaia, Răileanca, Munteanca și tot așa la toate Măndițele satului. Mătușa Măndița Pălădoaia era vară primară cu tatăl meu. O zdrahoancă de femeie cam de cinzeci de ani, văduvă, deoarece îi murise bărbatul cu ceva ani în urma unei lovituri date de calul său nărăvaș, undeva în capul pieptului. L-au găsit oamenii mort, căzut lângă căruță și cu calul înhămat. Cum de a putut face calul o asemenea nenorocire
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am primit cetățenia, stăpânul meu m-a obligat să fac școala de șoferi, obținând astfel permis de conducere. Acum locuiam chiar în ranciul lui. Devenisem omul lui de încredere. La vreo trei ani de la angajarea mea le el, a rămas văduv, soția-i murise de cancer. Avea o fată mai mică decât mine cu vreo trei ani, care, deși terminase o facultate economică, a venit să stea împreună cu tatăl său, ajutându-l în afacerile cu oi. El se apropia de 60
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ale ceapeului care mai rămăseseră în picioare și am hotărât de comun acord cu autoritățile locale să deschid o fabrică de confecții și o fabrică de mobilă. Mi-am ridicat o mică vilă și m-am recăsătorit cu o femeie văduvă cu doi copii, un băiat și o fată. Acum mă ocup de micile mele afaceri. Am dat de muncă la peste treizeci de femei și la peste patruzeci de bărbați care n-au împânzit lumea, fie din satul meu, fie
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de pe cap șapca de ofițer. Apoi l-a rugat pe sătean să-i spună al cui este bucata aceea de imaș de lângă gardul cimitirului și dacă l-ar putea cumpăra. Bărbatul i-a spus că este al unei femei bătrâne, văduvă din primul război și că are casa chiar pe partea dreaptă a cărării ce coboară spre sat. I-a spus și numele. Străinul i-a mulțumit pentru cele spuse, după care a pornit pe cărare, la vale. În fața lui, spre
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
drumul acasă, - Ai fost la Cotul Donului? Întrebă bătrâna, după care oftă. Și eu am avut un băiat care a murit acolo. Am primit știre, cum am primit și când mi-a murit bărbatul la Mărășești și m-a lăsat văduvă cu copchilul de nici doi ani pe care l-am pierdut, cum ți-am spus. Nu era nici însurat. Da’-nainte de război, n-ai avut casă în vreun sat? - Am avut, cum să nu fi avut! A oftat din
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a spus: „Ridică-te din boală și crește-ți copiii! Cui vrei să-i lași?” Și mama pe nume Elisabeta, dar toți îi spuneau Veta, a înțeles că trebuie să trăiască pentru noi. Avea 38 de ani când a rămas văduvă și a trăit apoi până la 84 de ani. În primăvara și apoi în vara care a urmat, s-a produs miracolul. Mama a început să se simtă mai bine, dar până când a murit, tot au mai sâcâit-o bolile. A
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]