3,613 matches
-
falnici, iar unu-a fost Solia Ce-a coborât spre-o turmă cu paznici spăimântați. „- La Betleem - le spuse - vi s-a născut Mesia ! Mergeți la El degrabă, că sunteți așteptați !...” Când le dădu porunca, un cor ceresc, deodată, A-nfiorat văzduhul pe-ntreaga lui tărie Cântând „Osana, Ție ! Osana, Fiu și Tată ! Slăvit să fii, Iisuse ! Slăvită fii, Marie !”... O stea din cer își pleacă strălucitoarea rază Peste umilul staul unde un PRUNC zâmbește Părinților și celor veniți aici să-L
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
Acasa > Poezie > Imagini > TREC COCORII Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TREC COCORII Din văzduh se scutur norii Zgribuliți de-atâta dor, Tot privind cum trec cocorii Și sub ei un alt decor. Vântu suflă-n a lui strună Și se tânguie de zor, Din copaci frunze adună, Pe pământ face covor. Soarele sfios privește
TREC COCORII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375217_a_376546]
-
apleacă peste mine, iubita mea frumoasă, și uită-n ceața vremii iubirile de ieri Cu mâna ta clădește o casă de miresme în care doar cuvântul să fie alinare și-n veșnicia lumii cuprinsă de fioruri să se-ntrupeze iarăși văzduh din blânda mare. Leonid IACOB poezia face parte din volumul meu :” Imaginarele iubiri” Referință Bibliografică: și-mi tot zâmbești / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob
ŞI-MI TOT ZÂMBEŞTI de LEONID IACOB în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375286_a_376615]
-
Privesc Toamna ce pătrunde cu viscoliri de vânturi reci în suflet, spre a-mi ascunde norocul cu speranțe seci! Privesc Toamna rodniciei din renașterea naturii, să-mi las gândul nostalgiei scris sub streașina pădurii! Privesc Toamna cum în ceață îmbrățișează văzduhul și întunecă speranță, moartea să-i răpească duhul! Privesc Toamna regăsirii, cu viața-n același destin, pe cărarea împlinirii, din Pământ în Astral Divin! Privesc Toamna când se coace rodul în copacul vieții! Iar fuior de timp îmi toarce ițele
PRIVESC TOAMNA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372747_a_374076]
-
zarvă de nedescris, la fluturi ce se zbenguie-n al meu stomac și vis. Visez să fiu bolta albastră din ai tăi ochi, uitându-te la mine... te rog să nu mă deochi! Să văd ciocârlia cum se-nalță spre văzduh și copacii cu mușchi moale ca perna de puf. Visez să fiu parfumul tău ușor de lăcrămioare, pe marea cerului să zboare păsările călătoare ce sunt vâslași aducători de bucurie, voie bună, a lor cântece inconfundabile natura o inundă. Visez
PRIMĂVARA MEA DIN VIS de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372773_a_374102]
-
purității: „Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere. Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri, mângâiere”. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă.” (Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise) Suflet însetat de senin, poeta își primește pacea în timpul iernii, sorbind fericirea din dansul fulgilor de nea: „Setos de alb, avid de curățime Flămândul suflet
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > LACRIMA DIN ZORI Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului LACRIMA DIN ZORI Muguri de smochin se dezvelesc, Flori de mai văzduhul parfumează, Umbra serii se-ntinde și privesc La visul meu cum se destrămează. Iubitul meu e doar crinul verii, Grădina-ncuiat-a vieții mele, Arzătoare lacrimă a durerii, Norocul iubirii să mi-l spele. Cât de greu mă picură iubirea! Spune-mi
LACRIMA DIN ZORI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373081_a_374410]
-
Pasărea și Diana Bișinicu Andrieș sunt una pentru cealaltă un public. Se plac, se aseamănă, se extaziază reciproc. O inimă singură bate la Diana și pasăre, iar pentru amândouă, singurul zăgaz al spiritului e libertatea. Așa cum zborul are mai lung văzduh decât aripă, vocea Dianei are mai mult înger decât ruga! Fiecare sunet al vocii sale e o floare nouă de catifea, în neîncetate primăveri sufletești, principese ale anotimpurilor! Principesă în scenă, ca primăvara în ani, este Diana Bișinicu Andrieș, principesă
DIANA BIŞINICU ANDRIEŞ VIAŢA CA O CÂMPIE ÎNTRE SUPERBITATEA FAMILIEI ŞI MIRACOLUL MUZICII… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373095_a_374424]
-
Legenda ta va muri odată cu tine! - Dacă nu vă întoarceți, veți cunoaște furia mea! - ridică acesta paloșul care străluci în razele lunii. - Nu mă tem de paloșul tău fermecat! - îl irită căpitanul ca să-l atragă în cursă. Paloș pluti prin văzduh și coborî în fața îndrăznețului căpitan. Arnăutu își feri ochii de acea văpaie orbitoare, apoi puse mâna pe o suliță. - În zadar, căpitane! Sunt nemuritor! - râse Paloș. În acel moment, sulița îi străpunse inima. Urletul său de durere cutremură stâncile. Vampirul
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Dracula în brațe, sărea ca o capră neagră din țanc în țanc. Spera ca urmăritorul să-i piardă urma, iar la miezul nopții când îi vor reveni puterile, să se înalțe peste crestele munților ca un vultur și să spintece văzduhul către castelul contelui. Vampirica era însă din ce în ce mai îngrijorată, fiindcă puterile întârziau să-i apară, iar stânca îi străpungea labele picioarelor care-i sângerau. Simțea în spate o văpaie și răsuflarea caldă a unui armăsar. O nălucă se apropia de ea
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
sătul de goană Pe câmp talanii Rânduială Ecou înfundat Strămoșii cheamă la rând Pe fiecare Erodare Coarne de ciută Ziua împunge munții Dislocând creasta Pastel Fără plug și cal Cerul n-ar fi albastru Nici țarna de lut Ad compositum Văzduh pritocit Din aripe de paseri Cad stelele Zarvă Stare confuză În lunca liniștită Greier posedat ... Citește mai mult PaznicBici cu pleaznăCopil sătul de goanăPe câmp talaniiRânduialăEcou înfundat Strămoșii cheamă la rândPe fiecareErodareCoarne de ciutăZiua împunge munțiiDislocând creastaPastelFără plug și calCerul
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
Ștergare albe- Poveste fără sfârșit Capitularea... Zori Ora exactă Între noapte și zi Cântul de cocoș Strămoșii Sfielnici, tăcuți Dincolo rădăcina Oricărei umbre Contur Vârful de creion Mâzgălind cer de copil Și uitând jocul Puritate Firul de omăt Cerne-n văzduh an în an Albul lacrimei... Citește mai mult SloiuriMierle ciugulindNeaua la colțul caseiZăpor cu peneResemnareștergare albe-Poveste fără sfârșit Capitularea...ZoriOra exactăîntre noapte și ziCântul de cocoșStrămoșiiSfielnici, tăcuțiDincolo rădăcinaOricărei umbreConturVârful de creionMâzgălind cer de copilși uitând joculPuritateFirul de omătCerne-n văzduh
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
văzduh an în an Albul lacrimei... Citește mai mult SloiuriMierle ciugulindNeaua la colțul caseiZăpor cu peneResemnareștergare albe-Poveste fără sfârșit Capitularea...ZoriOra exactăîntre noapte și ziCântul de cocoșStrămoșiiSfielnici, tăcuțiDincolo rădăcinaOricărei umbreConturVârful de creionMâzgălind cer de copilși uitând joculPuritateFirul de omătCerne-n văzduh an în anAlbul lacrimei...... XXVI. EREZII..., de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 413 din 17 februarie 2012. Azi noapte a fost furată o icoană și-a căzut din tranc-doamne o pasăre din cer ne-am luat deja avocați
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
nu-i legată de pământ și vreme. Mi-ai dat o înviere și un crez curat Să-nmuguresc și să-nfloresc în Duhul Să-Ți mulțumesc de tot ce Tu ne-ai dat Și de prezența Ta ce umple azi văzduhul. Cluj Napoca 9 martie 2016 Noapte de primăvară S-au strâns la sfat azi stele cântând, Stropind cu raze de lumină amosfera... Curgând din aștri clipe surâzând. Țesând cu fire-albastre serii diadema. Se împletesc priviri din mii de șoapte Ce încălzesc
DOR DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373229_a_374558]
-
înflori grădina. Din doruri s-au născut buchete de iubire Din flori de sub zăpezile ce dor Cu mâinile ei tandre venind cu măreție Primăvara aduce al dragostei fior. Sub cerul luminat de aprinse taine Un dulce licărit se-aude în văzduh E ghiocelul tandru în albele lui straie Zâmbind gingaș în somn ca și un prunc. Și un suspin înmiresmat se aude De prin colini de noapte străbătute Ca un sărut de rugă pe gene de zambile În taină mângâiate de
DOR DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373229_a_374558]
-
s-au împrăștiat în noapte printre-amintiri... și ies apoi îngândurată... Un val rebel m-atinge lin, se luminează cerul și marea-i mai albastră iar pescărușii se avântă spre senin, ca și cum ar da ultimul lor sărut, sărutul de taină dăruit văzduhului... mă ridic liniștită din genunchii gândului în care rătăcisem și mă îndrept agale, din nou spre mine însămi... Referință Bibliografică: ZORII... / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 172, Anul I, 21 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
ZORII... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372094_a_373423]
-
și o sete nebună de a-și trăi viața din plin îi cuprinde întreaga făptură. Își leagă calul de un pinten stâncos și se cațără până sub apele reconfortante care se revarsă de undeva de sus, plutesc câteva clipe în văzduh, apoi se lovesc de o stâncă formând un mic lac de vâltori, iar în final se prăvălesc furioase la vale în mici cascade. Pătru Valdescu este fascinant de priveliștea înconjurătoare oferită de amfiteatrul munților și de spectacolul tumultuos al apelor
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ZI DE VARA Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1675 din 02 august 2015 Toate Articolele Autorului Tot câmpul e dogoare, În flăcări e văzduhul. Se scurge din cer soare, Curgând pe noi zăduful. Seninul de albastru- Oglindește ochiul minții, Privind în zări spre astru, Spre muze sau spre sfinții... Ce sprijinul trimit Și-l curg în vârful penei. O muza preafrumoasă Cu chipul Cosânzenei
ZI DE VARA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372105_a_373434]
-
O muza preafrumoasă Cu chipul Cosânzenei... Închide pleoapa care Se zbate peste ape, Clătind tot orizontul, Cuprinsul cât încape... Nălțări de ciocârlie, Din lanul cel de grâu ; Dansu-i o melodie În zboru-i fără frâu... Seninul o primește, Că notă muzicală, Văzduhul ce-l plutește, Cu triluri îl presoară Spărgând nemărginirea Tabloului pictat, Iar cântu-i e solirea A norului chemat. Un fulger brazdă cerul Și-un tunet îl urmează. Se sparge-n mii oțelul... Clocot reverberează... Se-adună uriașii, Se lupta-n
ZI DE VARA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372105_a_373434]
-
avea miros de ploi.Tu l-ai primit cu sete în privire.A înțeles și s-ndurat de noiși-a răsfirat o mare de iubire.... IV. DOAR NOI ÎN UNIVERS, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015. Văzduh obscur, cad cerurile-n ape. E-un joc difuz de griuri și fiori. Doi îngeri albi cu hainele mioape Trag pe pamant perdelele de nori. Sunt valuri vii, cu crestele fluide, Se duc haihui, chemate în aval. Un orizont cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
pe-un fir de ceață, mai demult. Să ne-ntâlnim, e ziua cea mai calmă. Oceanu-și plimba apa-n sens invers. Am ochi de ploi, țin cerurile-n palmă Și parc-am fi doar noi în univers. Citește mai mult Văzduh obscur, cad cerurile-n ape.E-un joc difuz de griuri și fiori.Doi îngeri albi cu hainele mioapeTrag pe pamant perdelele de nori.Sunt valuri vii, cu crestele fluide, Se duc haihui, chemate în aval.Un orizont cu șoaptele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
publicat în Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015. Natura-i pictor în lumini la ora dimineții, Când cerurile se aprind și-și rumenesc pomeții. Nori albi ca niște vălătuci pornesc fără motive Să se închine soarelui sosit la tratative. Văzduhul pare zugravit în stropi de acuarele, Curg raze albe pe pământ în linii paralele. În aurore nelumești se strâng culori din soare E-atâta calm în infinit și-atâta-nfiorare! Pe cerul că un șevalet cad umbrele-n rutină, Melanj de roșu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
aprindă Lumină sufletului meu, în ochii mei, ... Citește mai mult Natura-i pictor în lumini la ora dimineții,Cănd cerurile se aprind și-și rumenesc pomeții.Nori albi ca niște vălătuci pornesc fără motiveSă se închine soarelui sosit la tratative.Văzduhul pare zugravit în stropi de acuarele,Curg raze albe pe pământ în linii paralele.În aurore nelumești se strâng culori din soareE-atâta calm în infinit și-atâta-nfiorare!Pe cerul că un șevalet cad umbrele-n rutină,Melanj de roșu și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
codrului deasupra abisului, culoarea zăvoaielor, frunze-amurgind în lințolii de platină peste plopii triști ai toamnei, arpegii de greieri sub bolțile albastre ale cerului cântând pe scripeții de fulger ai lunii; iarba a intrat în nesomn de brumele reci ce înveninează văzduhul; ce frumos vin toamnele, cu vegetațiile în derivă, cocorii caligrafiază pe cer triunghiuri și rândunelele se adună pe un portativ în cheia sol punând la cale sborul spre alte zări. eu rămân treaz agățat de urechea primelor febre autumnale, rătăcind
DESPRE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372166_a_373495]
-
foșnește Copacii se aplecă spre pământ, dornici să-l sărute, iar vântul bate atât de puternic, încât ai senzația ca supune tot ce întâlnește în cale. Rochia Carminei se umflă transformându-se intr-o pâlnie, iar părul ei zboară în văzduh.Cu toate acestea, ea continuă să urce pe deal. Vrea să pătrundă cât mai repede în ascunzătoarea copacilor. Pădurea îi este dragă, asemeni unui templu.Acolo, în acest loc simte că este liberă.Mă voi lipi de un copac și
CHEMAREA PǍDURII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/372141_a_373470]