27,085 matches
-
Irlanda zăpada aproape că nu cade niciodată: „Da, aveau dreptate ziarele: zăpada acoperise toată Irlanda. Cădea pretutindeni în câmpiile mohorâte din centru și pe dealurile despădurite, cădea ușor pe Mlaștina lui Allen, iar mai la vest cădea la fel de ușor peste valurile întunecate și rebele ale Shannonului. Cădea, de asemenea, peste cimitirul părăsit de pe deal, unde fusese îngropat Michael Furey. Zăpada se așternuse din belșug pe crucile și pe lespezile strâmbe, pe țepii metalici ai portiței de la intrare, pe tufele uscate de
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
Toate astea s-au întâmplat acum aproape doi ani. De atunci, la fiecare două luni rugăm un alt străin să aleagă un număr între 1 și 25. Cristian Balaș Mili De mult timp nu mai fuseseră Bucureștii cuprinși de un val atât de cumplit de frig. La cinci minute după ce ieșeai din casă, părul îți albea văzând cu ochii. A început să ningă prin decembrie, un viscol pornit parcă din senin, după o toamnă neverosimil de lungă și caldă, care tocmai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de mâncare și o undă de muzică. Apa fierbinte a trecut în șuvoaie peste corpul meu ostenit. Ici-colo, vânătăi martore ale pățaniei zâmbesc violet și promit să mai doară o vreme. După cea mai bună cină, mă las purtat în valurile de alb ale așternuturilor. E cald și liniște. Numai ceasul de pe noptieră mă poartă când și când în secunda lui care încet se diluează, devine guturală și scrâșnește ca un pas apăsat pe zapada proaspătă. Înaintez greu și picioarele ascultă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
noastre și să aducă haosul din stradă în birou rile cu neoane pătrate. Cu viermii nu negociez. Îi identific și le propun relocarea din oraș. Când nu sunt de acord (și de cele mai multe ori nu sunt) aleg să demisioneze. De valurile pe care unii le fac ulterior se ocupă PR-ul nostru. Eu doar îl anunț că vom avea presă negativă. În fine, e ceva simplu, voi rezolva în două zile. Trebuie numai să găsesc un înlocuitor pentru gușterul de la Sibiu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
meu. Lasă vinul și ia pâinea și banii. Pleacă. În cele din urmă dis pare din raza mea vizuală. Rămân singură. Murmurul apei îmi aduce aminte de mine și de frate-miu când eram copii și ne îngropam în nisip. Valurile care se sparg vin din ce în ce mai aproape. Greutatea pământului mă apasă tot mai mult. Apa sărată îmi invadează nările. În scurtele pauze dintre valuri pot să respir, dar nu prea mult. Gura de aer alternată cu gura de mare îmi desenează
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îmi aduce aminte de mine și de frate-miu când eram copii și ne îngropam în nisip. Valurile care se sparg vin din ce în ce mai aproape. Greutatea pământului mă apasă tot mai mult. Apa sărată îmi invadează nările. În scurtele pauze dintre valuri pot să respir, dar nu prea mult. Gura de aer alternată cu gura de mare îmi desenează în min te tot fil mul vieții. Aștept sfâr șitul. Vreau să dau ochii cu cea mai mare târfă, moartea. Încă respir, deși
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
iubitul ei. Dreapta ei. Stânga mea. Făt Frumosul deschide. Îi face cu ochiul blondei, insinuant, propunând miza. Ieftin. De data asta, grimasa mea e înlocuită de tuse. Seacă. În dreapta, colegul meu de bancă din generală își ia fața de poker. Valul ăsta de râs nu-l pot înăbuși: parcă ar fi un emoticon fară gură. Sau, în cel mai bun caz, unul cu gura desenată cu ață. Din cu totul alt motiv, sunt sigură. Platinata mea prietenă îmi ține isonul. Merg
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un artist. În plus, sunt adeptul principiului care spune că o plăcere amânată este o plăcere poten țată. Mă așez pe o bancă și con templu, îmi liniștesc spiritul. După cinci minute de respi rație profundă simt că plutesc pe valurile dharmei. Sunt o undă în marea de unde care e universul, în vidul absolut din care apă rem ca niște holograme și unde ne întoarcem la sfârșit. Simt pacea și sunt una cu tot. Respir în fiecare om, mă legăn în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
merită toată admirația noastră), avizat fiind, n au realizat dimensiunile parșiveniei pregătite pentru noi și nici nu a crezut nimeni, inclusiv Președintele Iliescu, că pot fi atâția vânduți de-ai noștri. Și vrând, nevrând, președinția n-a putut face față valului, iar naivul simplu cetățean nu era pregătit pentru așa ceva: el credea numai În idealuri și Într-un spirit evolutiv nou. Și de aceea a trebuit să plătească. Pentru ignoranță, nu pentru prostie, cum susține domnul din Dămăroaia. Da, există proști
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
spuse. Cum se poate? Să fie și lună plină și să văd și-atâte astele, parcă m-am..." Iarba stelelor acoperea marginile cerului și jos, pe pământ, vântul bătea dinspre răsărit aducând foșnete, șoapte și zvonuri ca de ape în mișcare. Valurile de uscăciune alternau, într-o nesfârșită legănare, cu adierea jilavă, miraculoasă, care-mprăștia picuri răcoroși de rouă peste fața ei încinsă și peste ierburile sălbatece, răscoapte de arșiță, strivite sub tălpile ei. Dincolo de poarta grădinii strada se vedea ca ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în târâșul lor zmintit, pe jumătate agonic. Cârtițele, mai rezistente, năzuiau să ajungă primele unde sileau să ajungă. Se târau cu picioarele boante, înfigând în țărână evantaiul ghearelor ascuțite ca niște colți, zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu sutele și miile ca-ntr-o beatitudine, sprijinindu-se unele pe altele, stăpânite de-o putere magică, mai presus de voința și puterile lor. Apele Siretului, umflate de mogâldețele și monstruoasele forme ce dispăreau și-apăreau necontenit, săltând pe valurile mărunțite de briciul luminii, într-o macabră colcăială de cozi, copite și boturi ascuțite. Ochi rotunzi și fosforescenți, în care se aprindeau și se stingeau spini de foc, păreau fierți într-un clocot al morții. Toate vietățile agonizau prohodul pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se lasă loc în inimă când picioarele au isprăvit de călcat pe șerpi", își spuse Cerboaica în zori. Iarba albăstrind în coame de ceață, înspicată în lucirea stinsă a stelelor, ca argintul frunzelor de pelin, unduitoare și somnoroasă, arunca acum valuri de verzime înalturilor sumbre, cu toate că încă foșgăia pe dedesubt de lighioane și vietăți strivite; gândaci, melci, lăcuste, cărădăști turnate-n armuri de aramă și chiftirițe războinice; libărci și salamandre înaripate croindu-și loc prin jungla de tulpini zimțoase, înaintând trudnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
strivite; gândaci, melci, lăcuste, cărădăști turnate-n armuri de aramă și chiftirițe războinice; libărci și salamandre înaripate croindu-și loc prin jungla de tulpini zimțoase, înaintând trudnic prin încâlcitura de buruiene și rădăcini smulse din pământ, lăsându-se strivite de valul necontenit care venea din urmă, suspendat pentru o clipă în aer, într-un fel de buimacă măreție, apoi prăbușindu-se amenințător, peste corpurile lățite dinainte, epuizate de elanul vital, stâlcindu-le și prefăcându-le într-o pastă densă, scorțoasă, cornoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sufletul i se usucă, desfăcându-se în zgrunțuri sfărâmicioși, ca o țărână aprinsă de secetă. Sângele fierbea în ea. Aștepta ploaia. Aștepta vântul. Aștepta noaptea. Răcoarea și acalmia din zorii de cenușă o linișteau. Vântul se pornea să sufle, răcorind valurile de uscăciune. Extenuată de așteptare, extenuată de lume, aștepta. Sângele ei se aprindea, mistuindu-i carnea. Uneori, la amiază, când văpaia topea asfaltul și făcea să tremure ape de fum deasupra acoperișurilor, sufletul ei părea că se desprinde din carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
scalde, să înoate. Frumos ce spui, dar nu te cred. Dimineață, în zori, înainte de răsăritul soarelui., încălecam pe spinarea cerbului și mă plimbam călare cât era plaja de lungă. Închidea ochii când spunea asta și vedea fuga cerbului și fuga valurilor pe linia orizontului, pescărușii țipând, și-n povârnișul adâncurilor cuibarul de foc al soarelui, ca un cap de cerb, înaintând și rispindu-se fragmentat în unde orbitoare spre picioarele ei. La urma urmelor, e singura mea bucurie. Îmi alungă urâtul, șoptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
subțire, numai să te lase s-o privești! Să te lase să stai lângă ea ca lângă o apă în care ești gata să te-arunci îmbrăcat! Să-i mângâi cu ochii gâtul de salcie, cu părul curgându-i în valuri negre pe umeri, mândră și închisă, cum pășește, îmbrăcată în rochia înflorată, numai șolduri și picioare, foșnind prin miresme, de-o sănătate și un orgoliu fără seamăn. Ce tâmpit! Uite-așa-l apucă și nu-l mai slăbește! Parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să răsufle. Ce-o zvârli așa! îl luă la rost Ghiță Todireanu. Stătea aplecat lângă stiva de zgură și scotea o așchie din palmă. Cămașa aruncată neglijent pe el atârna răsfrântă din pantaloni, lăsându-i bustul gol. Miluță își aminti valul uscat de căldură arzătoare de pe locomotivă. Strigă repede, disperat: Unde-i Irina? Ce-i cu Irina? Ce ți-a venit? Unde-i? repetă îndârjit, cu urechea ciulită, rotindu-și ochii în toate părțile. Ce-i? chicoti Todireanu. Se opri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dulce și grăbit: Rămân, să te-ntorci mai repede! Clar, râse el, și genele ei se zbătură într-un început de alarmă când îi văzu silueta înaltă ștergându-se prin dreptul geamurilor și dispărând. Știa bine că așa era. Un val de mândrie îi umflă pieptul. N-avea rost să se prefacă. Toate câte le plănuiește și le potrivește viața (dacă n-ar fi fost spaima cu rănitul pe câmp, n-ar fi fost întâlnirea lor de-acuma!) sunt plăcute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
n-avea ce face, cum n-avea ce face nici cu dorința lui de-a asculta mereu, legănat de goana trenului, cântecul atât de curat că închise ochii să nu zărească-n cădere fața cântărețului, care încă mai plutea pe valurile visului și ale valsului, ridicat în picioare deasupra podului să privească-n beznă imaginile despuiate de degetele oarbe și pârjolitoare ale reflectorului. Gata! Acum! își spuse. Se agăță fulgerător de cizmele santinelei, trăgându-le-n jos, peste capul lui, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Irinei, simțindu-i amețitoarele forme, prelungi, rotunde și tari. Nu cumva pleci? Nu. Putem pleca amândoi. Nu. Lasă, mamă, du-te și te culcă. Bine-bine, odihniți-vă! Hai, mamă! Capul mecanicului zăcea, cu ochii micșorați și pupilele sticloase surpate în valul de albeață, atât de aproape, că-l putea atinge. Își privi brațul legat cu-o feșă neagră, ca o banderolă, cu acul înfipt. Rămase lungit pe spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O sută douăzeci... Tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cât mai adânc în somn și-n liniștea care plutea în ea și știa că nu va ține mult, ca și mirosul acela de transpirație și trupuri sătule de dragoste, secătuite și bolnave de plăcere, încărcându-se c-un nou val de fericire și pierdere, pentru că și simțea neliniștea pe undeva dându-i târcoale, și neliniștea venea de jos, din mulțimea aceea de pași alergând într-o parte și alta prin piața centrală. Ce strigă oamenii aceștia? Ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
după Tudor, să fie împreună. Unde să-l găsească? Îl mai putea găsi. Piața se lungea și se lățea întruna, parcă se adâncea în noapte, clătinându-se în pâlpâirea flăcărilor. Prinse să-și facă loc cu greu prin mulțime, prin valurile care se îngroșau. La Mitropolie au ieșit cu sfintele daruri! Nemții fug. Pe dracu! Bombardează Bucureștiul! Or să ne căsăpească și pe noi! Cerboaica privea mirată nu speriată, nici întristată, nici dezamăgită, ci doar mirată pironindu-și ochii ei curați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-ntinerea prin somn, sau numai căpăta acea seninătate leneșă, uitată din tinerețe, înainte de-a simți cum răceala și oboseala îi strecoară o cenușă rece în oase și-n întreaga ei alcătuire, i se păru că aude liniștea ca un val căzând peste lume. Însuși pământul se liniștea și se făcea ușor-ușurel, ca și cum ar fi adormit odată cu ea. Toate zgomotele și hurducăturile pe care le simțea noapte de noapte, exploziile și convulsiile frontului încetară. Se trezi mirată și-și dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
asta, când Tudora provoca și-ncerca vânoșenia cavalerilro ei admirată de ciobani și de berbecul bătrân și-nțelept care-nțelegea limba lupilor și a câinilor, ca și a oamenilor, avea o veste mare pentru ea. Gonea așa, săltând și-naintând prin valurile nămeților, scuturându-și coarnele rămurate în aerul încărcat de cristale, făcând să răsune tot cerul, ca un candelabru. Alerga dorind să trimită vestea înaintea lui. Cerboaica surâse, dar nu-i ieși în întâmpinare. Așteptă nemișcată în patul alb, pe cerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]