KorAP: Find »[drukola/base=valiză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...130 >

3,233 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903

Am luat-o pe Dimitrov, apoi pe Viitor și ne-am oprit în curtea liceului, de unde porniserăm cu o săptămână în urmă. Nu mi-am luat rămas bun de la nimeni. Am plecat singur spre casă prin asfințitul galben sclipitor, tîrîndu-mi valiza cu greutate. Pe drum, o imagine stranie m-a izbit și mi-a rămas apoi gravată adânc în suflet: era o fundătură cu case vechi, în ruină. La etaj geamurile erau sparte, obloanele albastre atârnau putrede într-o singură balama

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Prin somn apostolii gemeau./ De 175 ce un înger? Noaptea a venit / Și n-avea noaptea-aceea nimic deosebit..." Am ajuns acasă, am sunat la ușa apartamentului și părinții mei (niște străini) mi-au deschis și m-au îmbrățișat. Am lăsat valiza în hol, le-am povestit distrat "cum a fost în tabără"... La televizor era ceva absurd, nu mai știu ce. Am făcut o baie și am plâns tot timpul în apa albăstruie și fierbinte... Mi-au explodat deodată, creierul, inima

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
într-un morman de organe însîngerate, dar, Doamne, Dumnezeule, în sfârșit VINDECAT! Sânt stors ca o lămâie, dar vindecat. Voi pleca în câteva minute din vila asta frumoasă și caldă înconjurată de păduri, terenul calcinat al luptei mele cu îngerul. Valiza e făcută. Așternuturile sânt strânse de pe pat și legate într-un cearșaf. Am aerisit camera pentru prima dată, căci ninsoarea a stat și aerul e atât de strălucitor, încît parcă aș respira munții albaștri din depărtare și soarele din cetina

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
de pe pat și legate într-un cearșaf. Am aerisit camera pentru prima dată, căci ninsoarea a stat și aerul e atât de strălucitor, încît parcă aș respira munții albaștri din depărtare și soarele din cetina brazilor. Am lăsat afară din valiză doar teancul de hârtii pe a cărui ultimă filă scriu câteva ultime rânduri. Voi pleca de aici șchiopătând dintr-un șold, însă viu. Voi sui în mașină și voi urma linia sinuoasă a șoselei până-n Sinaia. Voi coborî pe Valea

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

Ted cu un zâmbet pe buze. Avea audiența în palmă. Își țineau respirația, așteptând poanta. Ted zâmbi, rotindu-și privirea prin încăpere. —Cremă infestată cu bufniță. Spectatorii mai aveau puțin și ieșeau prin acoperiș. Ce e gri și are o valiză? O pauză cu chicoteli. O bufniță care merge în vacanță. O bufniță gri, evident. Și au reînceput rafalele de râs. —Să zicem că faci recrutări pentru un post, spuse Ted, care era pe val și a cărui audiență râdea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
reluat privitul păsărilor. —Rațe, observă ea. —Exact! Rațe! Monica era atât de animată, de parcă Ashling avea doi ani și jumătate. Se pregătesc să zboare spre sud pe perioada ierniiă În căutarea unei clime mai calde, adăugă ea. —Știu. — Pun în valize loțiunea de plajă și costumele de baie. Tăcerea a fost reluată. Își ridică cecurile de călătorie, continuă Monica. Ashling continua să se uite în gol. — Poate că își fac unghiile de la picioare, sugeră Monica. Și poate cumpără ochelari de soare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

timp după ce maiorul Gordon a murit într-un accident aviatic. A mințit că este logodnica lui Gordon și le-a cerut bani. Părinții și domnișoara Gordon au respins cererea. 10. La Biroul Căilor Ferate din centrul L.A. a fost localizată valiza lui E. Short. (Funcționarul feroviar a văzut fotografiile și numele ei în ziare și și-a adus aminte că victima a depus o valiză spre sfârșitul lui nov. ’46). Valiza a fost verificată în detaliu. Conținea sute de copii ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
domnișoara Gordon au respins cererea. 10. La Biroul Căilor Ferate din centrul L.A. a fost localizată valiza lui E. Short. (Funcționarul feroviar a văzut fotografiile și numele ei în ziare și și-a adus aminte că victima a depus o valiză spre sfârșitul lui nov. ’46). Valiza a fost verificată în detaliu. Conținea sute de copii ale scrisorilor de dragoste adresate unor bărbați (majoritatea soldați) și (mult mai puține) răspunsuri sentimentale adresate ei. De asemenea, au fost găsite multe fotografii ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
La Biroul Căilor Ferate din centrul L.A. a fost localizată valiza lui E. Short. (Funcționarul feroviar a văzut fotografiile și numele ei în ziare și și-a adus aminte că victima a depus o valiză spre sfârșitul lui nov. ’46). Valiza a fost verificată în detaliu. Conținea sute de copii ale scrisorilor de dragoste adresate unor bărbați (majoritatea soldați) și (mult mai puține) răspunsuri sentimentale adresate ei. De asemenea, au fost găsite multe fotografii ale lui E. Short cu diverși militari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Am auzit apa trasă la WC, după care fata a revenit, iar eu am intrat neinvitat în apartament. Sufrageria era înaltă și boltită. Lângă perete erau aliniate paturi de campanie cu așternutul în dezordine. Dintr-o debara dădeau pe dinafară valize, genți, cufere, iar două paturi fără saltea țineau loc de masă, cu ajutorul unei bucăți de linoleum trântită deasupra, în diagonală. Masa era acoperită cu cosmeticale și oglinzi. În jurul mesei podeaua din lemn crăpat era presărată cu fard de obraz și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Russ își afișă zâmbetul lui de preot confesor și minți: Nu, totul va rămâne strict confidențial. Sally se dădu la o parte. Russ și cu mine am intrat în camera din față a unui hogeac clasic - mobilă veche, pereți goi, valize aliniate într-un colț, pentru cărăbăneală în caz de urgență. Sally zăvorî ușa. — Cine-i tipul de care ne-ați pomenit, domnișoară Stinson? am întrebat eu. Russ își aranjă nodul de la cravată, iar eu am făcut ciocul mic. Sally ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
răni este împotriva religiei mele. M-am așezat. Umplutura canapelei și vârful unui arc ieșiră brusc la câțiva centimetri de piciorul meu. Russ luă loc pe un fotoliu și își scoase carnețelul de notițe. Sally se cocoță pe maldărul de valize cu spatele, la perete și ochii la ușă, ca o specialistă a evadărilor unsă cu toate alifiile. Începu cu cea mai des auzită replică introductivă la cazul Short: — Nu știu cine a omorât-o. — Mi se pare normal, dar haideți s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
mi-o luă înainte: — Partenerul meu n-a vrut să pară al dracului, domnișoară Stinson. Cazul ăsta îl înrăiește. Era abordarea perfectă. Sally Stinson își aruncă țigara pe podea, o stinse cu piciorul gol, după care bătu ușurel cu palma valiza pe care stătea. — De-ndată ce ieșiți pe ușă, adio și-un praz verde! O să vă povestesc vouă, dar n-o să repet asta în fața nici unui procuror, în instanță sau la vreun alt polițai. Vorbesc serios! Cum ieșiți pe ușă, pa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
căscau râpe abrupte, acoperite de lăstăriș, care se pierdeau în ocean, iar în stânga dealuri și văi acoperite cu foioase. Traficul era lejer. NU prea erau mașini, ci doar o coloană constantă de pietoni ce înaintau spre nord, familii întregi târând valize, oameni ce păreau în același timp și speriați, și fericiți, de parcă n-ar fi știut ce urma să le aducă trecerea hotarului. Dar trebuie să fi fost ceva mai bine decât să înghiți praf mexican și să cerșești mărunțiș de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Am dat doi dolari pe o cămăruță amărâtă de la parter, cu vedere spre ocean, un pat cu o saltea subțire ca foaia de hârtie, o chiuvetă și o cheie de la W.C.-ul public pentru bărbați de afară. Mi-am pus valiza pe scrin și, înainte să ies, ca măsură de precauție, mi-am smuls două fire de păr și le-am lipit cu scuipat de tocul ușii. Dacă dușmanii or să se furișeze în cameră, o s-o știu și eu. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
puțin la ce o să fac atunci când o s-o prind pe Ramona Sprague singură. La 8.19 Martha ieși pe ușă cu o mapă cu lucrări în brațe și porni spre est în Chrysler-ul ei. La 10.37 Madeleine, cu o valiză în mână, urcă la volanul Packardului și o luă spre nord pe strada Muirfield. Emmett îi făcu semn cu mâna din pragul ușii. M-am hotărât să-i acord în jur de o oră până să plece și el sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
plecat la volanul mașinii, ascultând la radio muzică de operetă. În luna pe care o petrecusem cu Madeleine învățasem programul servitorilor: azi, joia, menajera și grădinarul aveau liber, iar bucătarul venea abia la patru și jumătate după-amiaza, ca să pregătească cina. Valiza din mâna lui Madeleine îmi spunea că avea să lipsească ceva timp, iar Martha nu se întorcea de la serviciu înainte de ora șase. Emmett era singurul care îmi putea da planul peste cap. Am traversat strada și am inspectat împrejurimile. Ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
știe că n-am s-o mai ating niciodată. M-am dus la șirul de baruri de pe 8th Street, am parcat pe colțul cu Irolo și am așteptat, cu privirea ațintită asupra ușii de la intrarea în Zimba Room. Speram ca valiza pe care o văzusem de dimineață în mâna lui Madeleine să nu însemne o călătorie undeva. Speram că deghizarea ei în Dalia de acum două nopți nu a fost și ultima. Am stat acolo și am urmărit trecătorii: soldați, bețivani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
intrau și ieșeau din rstaurantul de alături. Mă gândeam să mă las păgubaș, dar m-am îngrozit la gândul următorului popas - Ramona -, așa că am rămas pe loc. Imediat după miezul nopții apăru și Packardul lui Madeleine. Coborî din mașină cu valiza în mână. Era ea însăși - nu se deghizase în Elizabeth Short. Am privit-o uimit cum intră în restaurant. Un sfert de oră se scurse chinuitor de încet. Apoi am văzut-o ieșind degajată, transformată în Dalia Neagră și pusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
însăși - nu se deghizase în Elizabeth Short. Am privit-o uimit cum intră în restaurant. Un sfert de oră se scurse chinuitor de încet. Apoi am văzut-o ieșind degajată, transformată în Dalia Neagră și pusă la patru ace. Aruncă valiza pe bancheta din spate a Packardului, apoi intră în Zimba Room. Am lăsat să treacă un minut, după care am pornit într-acolo și am scrutat localul din pragul ușii. La bar erau doar câțiva gradați. Separeurile vărgate erau goale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

caută ceva special. Ceva pe care putea el pune mâna. Logan se aplecă Înainte din scaunul său. Asta zisese și Miller. Că era cineva care căuta „viețuitoare“. — Iar nu l-am mai văzut vreo două zile. Avea cu el o valiză mare și-n ea era fetița. Era sedată. El... el a zis că ea era rezolvarea tuturor problemelor noastre. Avea de gând s-o vândă omului ăluia și avea să primească destul cât să-i plătească pe agenții de pariuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
praful de ani Întregi. Rânjind nervos, lăsă femeia să-i alunece de pe umăr pe podeaua de ciment. Pielea ei palidă lucea pe cenușiul Întunecat și el tremură, Încercând să simuleze că era din cauza frigului. Dar știa că e din cauza ei. Valiza cea mare fu pusă lângă ea. După aceea, știa bine, Îi va fi rău la stomac. Îi va fi rău până nu va rămâne decât supărare și rușine. Dar asta mai târziu. Deocamdată, sângele Îi vuia În urechi. Cu degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Te simți bine? Ea nu putea decât să bălmăjească prin căluș. — Bine, spuse Martin, neînțelegând salva de abuzuri pe care tocmai o trimisese asupra lui. Bine. Se ridică În picioare și se Întoarse cu spatele spre ea, aplecându-se peste valiza cea mare pe care o văzuse În bucătărie, și, cu o voce delicată, șoptită, Începu să cânte „Picnicul Ursuleților“. Mângâia pe cineva din valiză. Ochii lui Watson scrutară mica Încăpere, căutând o armă. Locul fusese la un moment dat un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
lui. Bine. Se ridică În picioare și se Întoarse cu spatele spre ea, aplecându-se peste valiza cea mare pe care o văzuse În bucătărie, și, cu o voce delicată, șoptită, Începu să cânte „Picnicul Ursuleților“. Mângâia pe cineva din valiză. Ochii lui Watson scrutară mica Încăpere, căutând o armă. Locul fusese la un moment dat un soi de birou. Un raft de metal pentru fișe de pontaj era Încă fixat pe peretele de lângă ușă, iar un calendar jilav și mucegăit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Un nou tremur o cuprinse. Cum naiba de putea să fie atât de frig? Privi În jos, descoperind alarmată că fusese dezbrăcată. — Nu trebuie să-ți faci griji, micuțule, spuse Martin delicat. Un geamăt ușor, ca un plâns, veni dinăuntrul valizei și sângele lui Jackie Îngheță. Jamie McCreath era Încă În viață. Va fi nevoită să-l vadă pe ticălosul cel bolnav omorând un copil! Încordându-și toți mușchii, se luptă cu legăturile. Nu era nici un centimetru liber În ele. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]