805,793 matches
-
ca toate canalele de televiziune să transmită doar emisiuni pentru intelectuali! Dar nu sunt într-atât de orbit de pasiune încât să nu percep realitatea așa cum este ea. Or, realitatea se înfățișează în felul următor: în afara câtorva emisiuni de indiscutabilă valoare ("Idei în libertate" a lui H.-R. Patapievici, "Nocturna" Marinei Constantinescu, "Omul care aduce cartea" a lui Dan C. Mihăilescu, "Sută la sută garantat" a lui Cătălin Ștefănescu, "Un metru cub de cultură" de Alex. Ștefănescu, "Restanțele criticii literare" de
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
rezumatele" din cursul elementar. Iată, în numărul din 2 iunie, ce se scrie despre Identitatea lui Milan Kundera recent apărută în seria de autor de la Humanitas: "Romanul redă povestea unui cuplu aflat în pragul despărțirii ș...ț Autorul redă pierderea valorilor tradiționale..." etc. Sau despre Stalinism pentru eternitate de Vladimir Tismăneanu (Ed. Polirom): "Cartea a fost publicată inițial la University of California Press în 2003. Cartea a fost tradusă în românește de Dragoș și Cristina Petrescu". Urmează un citat și "Cartea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11642_a_12967]
-
instruire, dar pe a cărui inteligență se scontează, articolele trebuie să conțină explicații în stil limpede-atrăgător, să dea cheia de înțelegere a unei cărți, a unui spectacol sau film, să incite curiozitatea (rolul publicațiilor de tiraj mare în orientarea spre valoare a cititorilor e hotărîtor. Cu atît mai mult această responsabilitate nu poate fi lăsată pe mîna unor "urechiști"). în plus, redactorii paginii culturale de la Ziua (șef de departament, Luana Duschka), nu scriu "din Cișmegiu", sînt prezenți oriunde se petrece ceva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11642_a_12967]
-
narative, Cristian Teodorescu nu face decât să scrie o proză, cum să zicem mai bine?, cuminte... Numai într-o discuție asupra mijloacelor, procedeelor artistice este acceptabil un asemenea epitet. Și chiar și atunci, ar fi o mare eroare să condiționăm valoarea estetică a unei opere de noutatea tehnicii de asamblare epică. Pe această linie logică, se poate ajunge la concluzia că ilizibilul, dar novatorul Alain Robbe-Grillet îi e superior bătrânului, "cumintelui" Cehov. Într-o generație de scriitori cu cap teoretic și
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
selectiv și larg disponibil" (id., p. 81) - avînd, desigur, "bucuria dialogului", "sentimentul stenic și vital al comunicării și solidarizării intelectuale", dorind chiar "ieșirea din izolare" -- dar... prin corespondență! Scrisori "interesante, semnificative"... Tot astfel îi era și actul critic, judecata de valoare - care, după cum știm, nu o dată i-a creat dificultăți în lumea literară. Adrian Marino îți atribuia - pe bună dreptate - "bună credință", sinceritate și "fermitate de caracter" - acceptînd "de pręter le flanc aux rieurs" (id., p. 11). Criticul știa să rămînă
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
evidențieze orice prezență culturală românească. La Biblioteca Națională din Paris, la Coimbra, în Portugalia sau în discuții cu "confrați" străini. Dar în același timp de ce să nu întrevedem și un orgoliu personal al unui intelectual român de elită, conștient de valoarea propriei opere, despre care credea că este demnă de a intra în patrimoniul culturii Europei occidentale? Adrian Marino nu a fost cîtuși de puțin un om modest! El a năzuit întotdeauna să fie - în "republica literelor" universale - recunoscut ca un
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
în Europa, mai ales în Franța. Aroganța culturii franceze este de altfel bine cunoscută - iar respingerea, refuzul integrării operelor străinilor au constituit deziluziile multor generații de mari oameni de cultură din afara granițelor Franței. Adrian Marino, scriitor și critic de primă valoare - dar Român, în România, cu toate eforturile sale pro-europene - nu putea face, mai ales în Franța, excepție! A fost cunoscut și înțeles mai mult în Italia, în Elveția, la Budapesta și la Belgrad, i-au apărut traduceri în Japonia (Etiemble
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
de pronunțare a cuvintelor mai dificile din limba română, e mare colecționar de artă, al treilea tezaurizează opere de patrimoniu, al patrulea - semianalfabet și el - e ditamai acționarul la cele mai bine plasate firme din țară... Cu o tablă a valorilor răsturnată în felul descris mai sus, de ce să ne mirăm că niște pârlite de miliarde ajung la gașca eternilor profitori de ale căror filme nu are nevoie nici măcar arhiva ciudățeniilor din Patagonia? Faptul că lui Cristi Puiu i s-a
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]
-
privind stăvilirea infracționalității românilor, iată că, din când în când, reușim să ne impunem și în competiții ultra-onorabile. și - ceea ce e cu adevărat un "brand" românesc sută la sută! - o facem împotriva sistemului nostru tradițional, priceput să trimită lucrurile de valoare pe linii de tren dezafectate. Probabil pentru a nu se ciocni de "Orient Express"-ul marelui Sergiu... P.S. Îl somez pe dl. Cristian Moraru, de la University of North Carolina, Greensboro, autorul unei scrisori adresate directorului României literare, să aducă probele
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]
-
florentina pentru un deceniu și își va lăsa definitiv amprenta cu scenele lui populate de personaje minuscule și nervoase, asemenea scenei de bătălie din expoziție, convingător atribuită de curatori maestrului. Sau Alfonso Parigi, fiul lui Giulio, cu un desen cu valoare documentara, ilustrînd una din întîlnirile Academiei della Crusca. Sau Stefano della Bella, probabil cel mai cunoscut artist florentin al secolului, singurul căruia formația europeană (călătorește la Paris, Amsterdam, Romă) îi asigură și notorietate europeană. Este interesantă confruntarea între studiul de
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
arta florentina la un artist precum Giovanni da Șan Giovanni sau Îl Volterrano, singurul artist florentin baroc, prezent în expoziție cu nu mai puțin de patru desene. Dincolo însă de calitatea rarisima a unora dintre piese și, ca urmare, de valoarea lor artistică, expoziția scoate la iveală și desene care documentează opere pierdute (un desen de Girolamo da Carpi după o friza de Polidoro da Caravaggio de pe un palat român) sau constituie studii pregătitoare pentru gravuri (Salvator Roșa) sau pentru ansambluri
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
o chestiune de timp, generează un șir de episoade care se înscriu involuntar în cea mai pură dintre ficțiuni și în cel mai eficient scenariu de conversie a banilor murdari. Declarația bunurilor artistice, fără o expertiză prealabilă, nu are nici o valoare pentru că: 1) nenumăratele falsuri, puse în circulație în ultimii ani, care, în esență, au fost plătite cu bani puțini, dar care indică, prin numele autorilor, valori de piață impresionante, compromit atît idea de avere, cît și pe aceea de exactitate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
conversie a banilor murdari. Declarația bunurilor artistice, fără o expertiză prealabilă, nu are nici o valoare pentru că: 1) nenumăratele falsuri, puse în circulație în ultimii ani, care, în esență, au fost plătite cu bani puțini, dar care indică, prin numele autorilor, valori de piață impresionante, compromit atît idea de avere, cît și pe aceea de exactitate a declarației. Ceea ce, de pildă, poate fi declarat că reprezintă o colecție de 50000 euro, în realitate nu reprezintă nimic, nici măcar valoarea materialelor. 2) chiar dacă lucrările
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
indică, prin numele autorilor, valori de piață impresionante, compromit atît idea de avere, cît și pe aceea de exactitate a declarației. Ceea ce, de pildă, poate fi declarat că reprezintă o colecție de 50000 euro, în realitate nu reprezintă nimic, nici măcar valoarea materialelor. 2) chiar dacă lucrările de artă sînt autentice, iar declarația este făcută cu maximă onestitate, valoarea de piața a lucrărilor nu este același lucru cu prețul lor de achiziție. În constituirea unei colecții, investiția esențială nu este investiția financiară, ci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
aceea de exactitate a declarației. Ceea ce, de pildă, poate fi declarat că reprezintă o colecție de 50000 euro, în realitate nu reprezintă nimic, nici măcar valoarea materialelor. 2) chiar dacă lucrările de artă sînt autentice, iar declarația este făcută cu maximă onestitate, valoarea de piața a lucrărilor nu este același lucru cu prețul lor de achiziție. În constituirea unei colecții, investiția esențială nu este investiția financiară, ci aceea de pricepere și de inteligență. Faptul că se declară o colecție de 50000 euro, nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
nu este același lucru cu prețul lor de achiziție. În constituirea unei colecții, investiția esențială nu este investiția financiară, ci aceea de pricepere și de inteligență. Faptul că se declară o colecție de 50000 euro, nu spune absolut nimic despre valoarea de achiziție care poate să fie cu mult mai mică. 3) autoevaluarea lucrărilor este, practic, imposibilă, pentru că nici un criteriu obiectiv sau subiectiv nu funcționează pînă la capăt. Prețul de achiziție este caduc încă de a doua zi și, oricum, nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
încă de a doua zi și, oricum, nu este relevant, prețurile de referință din sistemele organizate, gen casă de licitație, nu pot fi luate nici ele drept indicator pentru că sînt prețuri pentru intermediari, și nu prețuri finale, iar pentru o valoare estimată nici un colecționar obișnuit nu are instrumentele necesare. Estimarea este o evaluare de principiu, care ține seamă deopotrivă de situarea istorică a artistului, de componenta estetică a lucrării și de tendința pieții locale în relație cu piața regională și cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
obișnuit nu are instrumentele necesare. Estimarea este o evaluare de principiu, care ține seamă deopotrivă de situarea istorică a artistului, de componenta estetică a lucrării și de tendința pieții locale în relație cu piața regională și cu cea mondială. Între valoarea estimată, dedusă și predictivă în aceeași măsură, în esență, o construcție abstractă, și prețul care se formează exclusiv pe piață, înlăuntrul ecuației vînzător - cumpărător sau vînzător - intermediar - cumpărător, diferența este uneori colosală. Un }uculescu, să zicem, cumpărat acum la prețul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
are, prin datele intrinseci ale obiectului, prin cele istorico-estetice ale autorului și prin raportare la piața maghiară, de exemplu, sau, mai larg, la cea europeană care privește cazuri compatibile, la care se adugă tendința ascendendă de aproximativ 15% pe an, valoarea estimată de cca. 75000 - 80000 euro. Însă fără o expertiză de specialitate, fără o certificare a autenticității bunului și fără o judecată profesionistă, toate declarațiile sînt pure ficțiuni, factori de inhibiție pentru una dintre cele mai vii construcții culturale, am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
fost epuizată, iată și punctul patru (4), adică acela care privește declarația ca pe o sugestie implicită de camuflare a resurselor nejustificabile: dacă, la începutul mandatului, un demnitar își declară o colecție, fără expertiză și fără nici o evaluare calificată, în valoare de, să zicem, tot 50.000 euro, la sfîrșitul mandatului chiar o va avea. În concluzie, prin declarația colecțiilor de artă nu s-a obținut absolut nimic verosimil, dar s-a reușit o performanță cel puțin bizară: colecționarul este din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
îl eviți. O istorie a comunismului românesc este necesară, dincolo de informațiile factuale pe care le oferă, pentru a înțelege ceea ce s-a întîmplat în realitate și cum au funcționat mecanismele puterii, indiferent de calitatea oamenilor aflați în frunte sau de valoarea programelor pe care aceștia le-au pus în practică. Vladimir Tismăneanu este persoana cea mai îndreptățită să scrie istoria comunismului românesc. Descendent al unei familii de militanți comuniști de origine evreiască (tatăl său a activat ca voluntar în războiul civil
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
care nu susțin niciodată, pînă la sfîrșit, un același punct de vedere. Și n-ai decît să te întrebi, cam năucit de-atîtea rocamboluri, ca Oamenii Puterii din Imperiul impostor (una din cele mai "transparente" proze ale ei), " Cum dracu' rezistă valoarea, în ce se camuflează?" Firește, e și-un zaț de Orwell aici, dar din O gură de aer, nu din 1984... Și totuși, ce face dintr-o înșiruire de grozăvii, de la indiferența de copil al nimănui a recrutului Cornel din
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
ziar e, însă, faptul că aproape că nu are anunțuri publicitare, iar această latură financiară negativă dă naștere printre cititorii români suspiciunii că pentru sentimentele sale filogermane e subvenționat de partea germană, ceea ce poate pune, desigur, într-o lumină îndoielnică valoarea convingerilor sale. Spre a sprijini baza financiară a ziarului, în opinia mea, ar trebui găsite mijloacele și căile prin care firme germane să dea anunțuri. Caz în care ar trebui procedat cu inteligență. Astfel, mai întâi, ele ar putea veni
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
fiind independența noastră (financiară) nu avem nevoie și nici nu dorim să ne sacrificăm pe altarul mercantilismului. Unicul nostru ghid și judecător este calitatea a ceea ce publicăm și, prin urmare, ne simțim cu atît mai împliniți atunci cînd, pe lîngă valoarea lor intrinsecă, operele pe care le propunem deschid accesul către zone mai puțin frecventate. Iată de ce căutăm autori provenind din universuri lingvistice mai degrabă "neglijate" în Portugalia. Marina Dumitrescu: V-ați decis, deci să inițiați "abordarea" spațiului românesc, cu Eminescu
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
care zeii par să o fi abandonat. Dumneavoastră personal, doamnă Isabel Molina, cum ați ajuns, concret, să-l cunoașteți pe Eminescu? Descoperirea lui Eminescu nu a fost bruscă și nici accidentală. Știam, desigur, de mult o serie de lucruri despre valoarea și importanța lui în cultura română. Dorind să mergem mai departe, am căutat cu asiduitate în librării cărțile sale de poezie, dar nu am găsit nimic, nici în Franța, nici în Belgia, nici în Italia, Germania sau Marea Britanie, ca să nu
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]