1,940 matches
-
devină soția prințului. Când aceste vești ajung la casa Cenușăresei, mama vitregă și cele două surori încep, ca niște apucate, să se pregătească pentru sosirea Marelui Duce. Cenușăreasa, auzind despre ce e vorba în propoziție, devine subit visătoare și fredonează valsul pe care a dansat cu prințul doar cu o seară în urmă. Realizând că Cenușăreasa a fost cea care a dansat cu prințul, mama vitregă o urmărește pe Cenușăreasa până în dormitorul ei din pod, încuiând ușa și punând cheia în
Cenușăreasa (film din 1950) () [Corola-website/Science/320560_a_321889]
-
de muzică ușoară, la acea dată preponderent vocal, se extinde în direcția muzicii instrumentale mulțumită activității lui Iosif Ivanovici (fl. 1890), compozitor de muzică militară care a scris pentru fanfară sau orchestră câteva sute de piese de dans în stilul valsului vienez. Cea mai cunoscută compoziție a sa, „Valurile Dunării” (1880), a făcut înconjorul lumii fie sub forma audiată la Expoziția Universală de la Paris din 1889, fie sub titlul „The Anniversary Song” (adaptare americană datând din 1946). În jur de 1900
Muzica ușoară românească () [Corola-website/Science/320696_a_322025]
-
și Canada, în 2001); Dragna, Boiana și Olivera în „Larry Thomson” de Kovacevici (2001); Mama din „Minciună din mine” de Șam Sheppard, regia Ada Lupu (2002); Tița din „Prăpastiile Bucureștilor” de Matei Millo, regia Ada Lupu (2003); Chiriachița din „Titanic Vals” de Tudor Mușatescu, regia Dinu Cernescu (2003); Crapart din „Jocul dragostei și al morții” de Romain Rolland, regia Lucian Giurchescu (2003); Raisa Pavlova și Ulița din „Pădurea” de A. N. Ostrovski, regia Tudor Mărăscu (2005); Eileen din „Billy Șchiopul” de
Ruxandra Sireteanu (actriță) () [Corola-website/Science/322331_a_323660]
-
și creatoare de costume de teatru și film, debutând în cinematografie cu realizarea costumelor din filmului "Pași spre lună" (1964). A participat la realizarea costumelor a unui număr mare de lungmetraje de ficțiune, printre care se numără "Pasărea furtunii", "Titanic vals", "Răscoala", "Serbările galante" (1965), "Aventuri la Marea Neagră" (1972), "Toate pînzele sus" (serial TV, 1977), "Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii" (1980) și "Saltimbancii" (1981) Creatoarea de costume Nelly Merola a obținut două premii pentru scenografie ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN
Nelly Merola () [Corola-website/Science/328952_a_330281]
-
din viața sa: Suzi Quatro 1979 Live în București. Impactul este foarte puternic iar genul acesta de manifestare artistică - Rock - îi va marca adolescentului de atunci devenirea artistică ulterioară. Efectul este mult amplificat un an mai târziu când vizionează "Ultimul Vals", filmul lui Martin Scorsese. Filmul, prezentat ca un concert de adio al trupei "The Band" este perceput de el ca un omagiu adus unei întregi generații ce a dus cuvântul Rock la apogeu în anii '70. Atmosfera filmului și în
Octave Octavian Teodorescu () [Corola-website/Science/325904_a_327233]
-
1913 (însumând până la această dată peste o sută de lucrări publicate). Dorind să amplifice succesul „Micii conversații”, Ochialbi scrie „Răspuns la mica conversație” (1903), și în perioada 1904 - 1914 are alte câteva compoziții notabile („Un sărut românesc”, „Un tur de vals”, „Irena”, „Valsul ursului”, „Noapte misterioasă”, „Fluturi de noapte”, „Visul unei baiadere” etc.). Totuși, nu se oprește sa scrie lucrări clasice în spiritul folclorului, precum „Margareta”, „Voivodul”, „Sârba țărănească” etc. Unele din aceste lucrări au devenit izvor „popular” de inspirație pentru
George Ochialbi () [Corola-website/Science/324427_a_325756]
-
până la această dată peste o sută de lucrări publicate). Dorind să amplifice succesul „Micii conversații”, Ochialbi scrie „Răspuns la mica conversație” (1903), și în perioada 1904 - 1914 are alte câteva compoziții notabile („Un sărut românesc”, „Un tur de vals”, „Irena”, „Valsul ursului”, „Noapte misterioasă”, „Fluturi de noapte”, „Visul unei baiadere” etc.). Totuși, nu se oprește sa scrie lucrări clasice în spiritul folclorului, precum „Margareta”, „Voivodul”, „Sârba țărănească” etc. Unele din aceste lucrări au devenit izvor „popular” de inspirație pentru compozitorii de
George Ochialbi () [Corola-website/Science/324427_a_325756]
-
de viscol. Fram întâlnește o ursoaică și doi pui și încearcă să fie prietenos, în stilul lui de circar, fără succes. Întâlnește și alți urși, care se speriau să vadă unul de-al lor cum face salturi mortale, pași de vals, echilibru în cap și mers în labele dinainte. Îndată, cei întâlniți își abandonează hrana și fug. „Ceva tainic și rău, neînțeles, îl despărțea de urșii sălbatici ai polului.” Așa, Fram tot călătorește pe sloiuri întâlnind dușmănie și frică din partea urșilor
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
care, cu toate acestea, au realizat că Balanchine avisat de a crea pentru America ceea ce Maryinsky a fost pentru Rusia, dezvoltarea a fost perfect logică, si de opere de balet, cum ar fi "DonQuijote", "Union Jack", "Bijuterii", și "la Viena valsuri ", au urmat în curând. Moștenirea lăsată de Balanchine, atunci când a murit, rămâne la fel de profundă precum este extinsă. Stilul lui Balanchine a fost descris ca neoclasic, o reacție la anti-clasicismul, (care s-aa transformat într-o teatralitate exagerată), care a fost
George Balanchine () [Corola-website/Science/326486_a_327815]
-
Să cânți e ca si cum ai fi Iordanul), "Shivhey Maoz" (Laude fortului), "Beeretz lahadam" (În țară Lahadam) (Neverland) În 1967 formația muzicală a Nahal a prezentat un spectacol muzical "Hanahlaím baím" (Sosesc cei din Nahal), care a cuprins melodia lui Shemer, Vals lehaganat hatzomeah (Vals pentru apărarea florei) scris inițial pentru "Surorile Shemer". În urma vizitei autoarei într-o așezare a Nahal în peninsula Sinai în 1968 ea a scris „Beheahazut haNahal beSinay" care a fost cântat în premieră de Miri Aloni într-
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
ca si cum ai fi Iordanul), "Shivhey Maoz" (Laude fortului), "Beeretz lahadam" (În țară Lahadam) (Neverland) În 1967 formația muzicală a Nahal a prezentat un spectacol muzical "Hanahlaím baím" (Sosesc cei din Nahal), care a cuprins melodia lui Shemer, Vals lehaganat hatzomeah (Vals pentru apărarea florei) scris inițial pentru "Surorile Shemer". În urma vizitei autoarei într-o așezare a Nahal în peninsula Sinai în 1968 ea a scris „Beheahazut haNahal beSinay" care a fost cântat în premieră de Miri Aloni într-un show cu
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
și compozitor rus. A compus coloana sonoră pentru nenumărate filme și piese de teatru. Printre cele mai renumite creații ale sale se numără coloana sonoră a filmului „My mother is married”, „Monolog” și „Masterat City”. A lansat două CD-uri: „Valsuri și entreactes” și „Concerto Grosso”, precum și DVD-ul „Gogol Hand”. s-a născut la 28 decembrie 1927 la Kiev, în familia unui violonist care, pe când Oleg avea numai 2 ani, a fost arestat. Încă din copilărie, Oleg începe să compună
Oleg Karavaiciuk () [Corola-website/Science/326878_a_328207]
-
Sankt Petersburg, frecventată de aristocrația rusească, audiența care l-a aclamat în nenumarate rânduri). În Rusia, Boulanger și-a dezvoltat stilul unic, devenit o caracteristică importantă a tuturor lucrărilor sale: „muzica ușoară” (o combinație de muzică țigănească, folclor balcanic și valsuri vieneze). Tot în Rusia a cunoscut-o pe Ellionorr Paulson, o tânără intelectuală estoniană, avocată și studentă la medicină, cu care se va și căsători. În 1917, în urma schimbărilor politice ce au avut loc în Rusia, George s-a întors
Georges Boulanger () [Corola-website/Science/325797_a_327126]
-
răsună-ndată”. Textul original al lui Béranger conține expresia „"Mon cœur"” (inima mea) și nu „"Son cœur"” (inima sa). Naratorul descrie una dintre compozițiile muzicale ale lui Usher ca „o anumită stranie variantă, o amplificare a ciudatei arii din ultimul vals al lui Von Weber”. Poe se referă la o populară compoziție muzicală pentru pian a timpului său — care, deși poartă titlul „Weber's Last Waltz”, a fost de fapt compusă de Carl Gottlieb Reissiger (1798-1859). O copie manuscrisă a compoziției
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
cu care promovează prietenia româno-americană, oferită de Consulatul General al României de la New York, dar și de numeroase scrisori de mulțumire de la ambasadori ai SUA, Franței, Austriei și de la Casa Albă. A primit Premiul Asociației Scriitorilor din capitală pentru satira necruțătoare Valsul lebedelor montată și la televiziunea română în 1994. Trei ani mai târziu a fost invitat să-și prezinte volumele de teatru “Iadul vesel, 7 comedii jucate" și “Estul sălbatic - 5 comedii inedite” la Centrul Cultural Român de la New York în prezența
Dinu Grigorescu () [Corola-website/Science/326054_a_327383]
-
să fie incluse și altele - "boureé, gavota, musette, polacca, menuetul" (foarte important, devenind parte constitutivă a simfoniei), "ciacona, passacaglia" (variațiuni pe o temă ostinato, cu rol determinant în unele forme muzicale). Spre sfârșitul sec. 18, din Viena s-a răspândit "valsul", un dans derivat din "Ländler". În aceeași perioadă, au început să se impună și dansuri ale altor popoare, ca "mazurca, polca, boleroul, jota, fandango, ceardașul" ș.a. care au pătruns în toate mediile sociale, având rol de seamă în constituirea și
Dans () [Corola-website/Science/322651_a_323980]
-
solist instrumentist cu ansambluri renumite din București ("Rapsodia Română", Ansamblul "Doina" al Armatei etc.) sau din țară, inclusiv turnee în străinătate. Traian Lăscuț-Făgărășanu a fost autorul a peste 20 de compoziții atât de inspirație folclorică (învârtite, hațegane, doine) cât și valsuri și romanțe, a cules și a promovat cântecele populare ardelenești și a fost recunoscut în toată țara ca fiind cel mai bun clarinetist al acestui gen de muzică. A avut numeroase înregistrări la radio și televiziune și multe discuri înregistrate
Traian Lăscuț-Făgărășanu () [Corola-website/Science/328248_a_329577]
-
Spătaru și Larisa Mondrus, acompaniați de cvartetul Mecet format din Vifor Florescu, Francisc Munteanu jr., Constantin Teoharie și Cristian Valică. Printre șlagărele cântate în film de Dan Spătaru sunt „Tu, eu și-o umbrelă” și „Să cântăm chitara mea”. Cântecul "Valsul mării" a fost compus de Mark Fradkin și interpretat de Orchestra Electrecord dirijată de Alexandru Imre. Coregrafia a fost coordonată de maestrul de balet Cornel Patrichi. În paralel cu versiunea în limba română, a fost realizată și o versiune dublată
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
lui Johann Strauss. Muzica este interpretată instrumental de Orchestra Operei din București dirijată de Paul Popescu și vocal de corul Madrigal dirijat de Marin Constantin și de ansamblul Ciprian Porumbescu din Suceava dirijat de Gheorghe Sîrbu (solistă fiind Sofia Vicoveanca). Valsurile lui Johann Strauss sunt interpretate la vioară de Ștefan Ruha. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 8.526.000 lei. Filmul "Ciprian Porumbescu" a fost vizionat de 4.169.692 spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
fost la început un dans țărănesc, cunoscut sub mai multe nume, cum ar fi "chodzony", "chmielowy" sau "pieszy", cu prima datare de la începutul sec. al XV-lea. În următoarele secole a devenit treptat populară în rândul orășenilor și al nobilimii. * Vals
Poloneză (muzică) () [Corola-website/Science/330734_a_332063]
-
Escu" de T. Mușătescu, "O masă pe cinste" de G. Astalos, "Pragul albastru" de I.D. Sârbu, "Tărâmuri întunecate" de Harding Lernay, "Nașterea" de C. Voiculescu, "Vacanță în Guadelupa" de Pierre Sauvil și Eric Assous, "Omul cu mârțoaga" de Gheorghe Ciprian, "Valsul hazardului" de Victor HaTm etc. În 1990 a fost distinsă cu premiul UNITER. A prezentat "Festivalul Național „Maria Tănase”", "Crizantema de Aur", "Crizantema de Argint" la Chișinău, evenimente culturale, emisiuni de radio și televiziune și a jucat în spoturi publicitare
Natașa Raab () [Corola-website/Science/328712_a_330041]
-
independență s-a hotărât că la fiecare regiment de dorobanți să se constituie câte o muzică militară sub denumirea de "fanfara". Începând cu 26 mai 1895, la conducerea muzicilor militare, în funcția de inspector, este numit Iosif Ivanovici, autorul celebrului vals "Valurile Dunării". Ivanovici a înzestrat muzicile militare cu instrumente noi, a introdus un repertoriu valoros și divers, sprijinind în același timp activitatea de pregătire a viitorilor instrumentiști militari. La 10 octombrie 1936 a fost înființată "Școală elevilor muzicanți militari", instituție
Inspectoratul Muzicilor Militare () [Corola-website/Science/330937_a_332266]
-
este marcată de admirația tânărului compozitor pentru Chabrier, Debussy și Satie și totodată o perioadă prolifică și importantă în activitatea sa componistică: Sonatina, Oglinzile, liedurile Istoriile naturale, Rapsodia spaniolă pentru orchestră, opera Ora spaniolă, Mama mea gâsca pentru două piane, Valsurile nobile și sentimentale și Gaspard noaptea pentru pian, Daphnis și Chloe, Introducere și Allegro pentru harpă ș.a. La cererea lui, este înrolat în armată unde se îmbolnăvește, iar în 1917 este demobilizat. Reluându-și activitatea componistică mai scrie: Mormântul lui
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
sentimentale și Gaspard noaptea pentru pian, Daphnis și Chloe, Introducere și Allegro pentru harpă ș.a. La cererea lui, este înrolat în armată unde se îmbolnăvește, iar în 1917 este demobilizat. Reluându-și activitatea componistică mai scrie: Mormântul lui Couperin (1917), Valsul (1920), Copilul și vrăjitoriile (1925), Sonata pentru pian și vioară (1927) și Bolero (1928), cele două Concerte pentru pian (1929-1931), realizând un turneu în Statele Unite și Canada (1928), unde primește și titlul de ,Doctor honoris causa” al Universității din Oxford
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
nici un fel de pauză. Aici, instrumente de suflat din lemn interpretează solo o nouă melodie lirică, în scriitură de canon. Ea este preluată de coarde, care adaugă prin aceasta o nouă secțiune. În mijlocul trioului, Copland a introdus o temă de vals, care „și-ar fi găsit locul chiar și în "Rodeo"” . Recapitularea primei secțiuni implică tema de scherzo, care se distinge de data aceasta prin implicarea pianului solo și care conduce printr-un material episodic la o recapitulare în tutti. Acest
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]