2,026 matches
-
-n suflet, a gândurilor pradă, Pe jeț tăcut se lasă, cu dreapta pe-a lui spadă, În zid de marmur negru se uită crunt și drept. Fantastic pare-a crește bătrânul alb și blând; În aer își ridică a farmecelor vargă Și o suflare rece prin dom atunci aleargă Și mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cânt frumos și dulce - adormitor sunând. Din ce în ce cântarea în valuri ea tot crește, Se pare ca furtuna ridică al
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
urzicarea sau înțeparea cu urzici ar putea substitui frecția, nu numai ca fiind mai eficace și mai rapidă, dar de asemenea ca o metodă sigură de a restaura circulația, în așa fel ca urzicile să fie fixate la capătul unor vergi sau prăjini, iar operatorul (apărat cumva printr-o fumigație interpusă) să nu intre în sfera de acțiune a părții infectate. Din fericire n-am avut pe aici vreun pacient pe care să fie experimentat acest procedeu. La câțiva indivizi care
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nou transport. Era greu și obositor. După o vreme brațele au început să ne doară intens, căci întreag procesul de transportare se făcea în pantă, iar aplecarea finală și azvârlirea, când dedicam focului operele Selmei Lagerlöf și ale lui Mario Varga Llosa, ale lui Kerstin Ekman, Heinrich Böll, Sara Lidman, Tomas Tranströmer, Thomas Mann, P.O. Enquist, Göran Tunström și Sven Delblanc, erau uimitor de dificile. Totul nu era de fapt decât hârtie și nimic altceva. Iar eu nu mai eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ei piciorul pe scara vagonului din coada garniturii. S-au așezat pe o bancă de lemn din fundul vagonului de clasa a treia. Le era frig de le clănțăneau dinții... Lipiți unul de altul ca doi copii oropsiți, tremurau ca varga. S-au chinuit așa o noapte și vreo trei sferturi din ziua următoare. „Drum lung, dar care se va sfârși până la urmă” - gândeau ei... Când soarele scăpăta deja spre chindie, ascunzându-se după niște nori cu geană roșie, s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
s-au împăienjenit din nou și a început să înșire vorbe fără noimă. Mai mult le șoptea icnit: „Cine l-o pus?... Numai necuratulll... l-o împins... Și.. Și euuu... Eu de ce nu...?” Hangița privea la el și tremura ca varga. La un moment dat, l-a întrebat: „Ce tot spui tu acolo, omule? Trezește-te, că mor de frică!” Cât a fost noaptea de lungă, hangița a vorbit în van la capul lui. Abia suflând, lotrul mai scotea câte o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu mai încape în mânecă și s-o învinețit toată. Uite și mata. Și arde ca plita!” „S-o trezit măcar oleacă?” „Nuuu. Trebuie să-l asculți cu urechea ca să vezi dacă mai suflă...” În acest timp, hangița tremura ca varga. A pus mâna pe fruntea lotrului. Dogorea. Apoi a ridicat șervetul de pe brațul gangrenat. Speriată, s a dat un pas înapoi! „Ce-o avea la mână de i s-o umflat și s-o înnegrit așa? Să-i scoatem flaneaua
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a străinului. „Unde pleca băiatul cu căruța?” - a vrut să știe jandarul. „S-o dus să ducă de mâncare la niște oameni care îi avem la arat. „Urcă în trăsură și hai cu noi!” - a poruncit străinul. Irinuța, tremurând ca varga, a urcat între cei doi bărbați. „Unde ți-i ogorul la care s-a dus băiatul?” - a întrebat-o jandarul. „Peee... Pe <Drumul hoților>” - a răspuns hangița cu greu. „Știi unde-i acest drum?” - l-a întrebat străinul pe cel
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fotografie, Editura Albatros, București, 1984. Newhall, Beaumont, History of Photography, The Museum of Modern Art, New York, 1994. Pogany, Iuliu, Fotografia de la teorie la practică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987. Sheppard, Rob, Fotografia digitală. Ghid practic, Editura Egmont, București, 2004. Varga, Mihai; Mihail, Iosif, Fotografia, tehnologie și creativitate, Editura Tehnică, București, 1986. www.beseler.com www.bhphotovideo.com www.cambo.com www.camera-darkroom.com www.canon.com www.dpreview.com www.largeformatphotography.com www.linhof.com www.mamiya.de www.photo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
o binevenită ploicică de primăvară. Boii mergeau alene, sătui de cât trăseseră în miez de iarnă, târâind bușteni prin pădurile de la Tudora. Omul îi îndemna cu chiote prelungi, ascuțite, folosind, din când în când, biciușca de piele, prinsă de o vargă de alun. Pe la biserică, i se alătură Mihai a lui Ghiță Toader, cel mai mare fecior al pădurarului, care, bucuros nevoie mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
trimet pe altul... așa o zis pruncul... Mă speriasem de moarte la auzul cuvintelor astea, mai ales că erau rostite chiar de Badea Vasile. Nici unul din noi nu l-a simțit când a intrat în casă și tremuram ca o vargă. M am întors ca să vă știu bine, a continuat el ca pe un fel de scuză. Tu Ileană, mă iartă, dar înțelegi, că ești femeie trecută prin toate. Ziceai ceva de un rachiu... Acu’ parcă aș be` ceva. Mâinile lui
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
peste două milioane și jumătate de oameni care secau râurile de câte ori se opreau să bea apă (așa pretinde Herodot). A urmat Termopile. Apoi, Salamina unde barbaria s-a făcut de râs. De furie că fuseseră înfrînți, perșii au bătut marea cu vergile. Și ce tentație să disprețuim, în numele civilizației, barbaria! Mai ales că specialiștii nu pierd nici un prilej pentru a ne aduce aminte că tot ce se găsea dincolo de aria civilizației clasice era "barbar". Uitând că atunci când barbarii au început să dea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o pace. Și a avut inițiativa acestei comedii". Sunt gata să-l întreb de ce crede că așa ceva e o comedie, dar nu-mi lasă timp. Se lansează într-o filipică. După părerea lui, barbarii nu mai bat, acum, marea cu vergile. Se urcă pe Acropole, admiră ruinele, fac fotografii și, cu ele în buzunar, își continuă "barbaria civilizată". Căci barbaria ridică azi capul din interiorul civilizației. "Romantică teorie" zic, dar el nu sesizează ironia și îmi spune că romantismul s-a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cunoscut și alte lucruri. Am învățat să-mi ascut singur penele, seturi întregi, pentru tot felul de litere, iar puțin mai târziu cum să prepar cernelurile, chiar și pergamentul. Nu am deprins lesne toate acestea: degetele îmi erau vinete de la vergile primite de la tatăl meu și - atâta cât a trăit - de la bunic, dornici amândoi să scoată din mine un caligraf cu mult mai presus decât fuseseră ei, la vremea lor. Am avut dascăli severi, caracter ce mi s-a imprimat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de lungă. Cea dinafară s-a lungit, cea dinlăuntru s-a scurtat prin încrețire, cea din afară reprezintă un corp elastic întins, cea dinlăuntru un corp elastic sub presiune (apăsat). Diferența între pieile la-nceput egale e cuadratura cercului. O vargă de metal de patru metri lungime va cuprinde, ruptă-n patru, un metru patrat. îndoită în cerc, suprafața va fi asemenea de un metru patrat - dar cum? Periferia dinlăuntru va fi scurtată cu puțin, periferia de din afară va fi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu spatele la cadavru, dar nu puteam să nu aud muștele care bâzâiau la mâinile ei și în jurul cuțitului plin de sânge care era alături. Vulturii coborau în rotocoale, apoi se înălțau iar. Vântul flutura prin tunica mea, iar eu tremuram ca varga. M-am dus înspre marginea văii și am încercat să mă gândesc cu blândețe la cea care fusese Ruti. Dar tot ce mi-am putut aminti a fost frica care i se citea mereu în ochi, mizeria din păr, mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
picioare. Se frecă la ochi și ieși din cort uitîndu-se uimit afară: era beznă. Sau visase? Dar toți soldații alergau pe câmp adunîndu-se în șiruri. Alergă și el să-și caute locul. Sutașii treceau în fugă pe lângă corturi, trezind cu varga pe cei care mai dormeau. Corturile și poverile fură strânse în grabă și încărcate pe robi și pe tauri. În jurul armatei stăteau robi cu facle aprinse în mână. Patru robi aduceau pe umeri scaunul cu umbrar și spetează înaltă, făcut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nimic: se uita la Puarem. - Nu știu de la cine a pornit gândul aducerii sclavului. Mie nu-mi place deloc sclavul acesta. Vă purtați cu el mai gingaș decât cu oamenii. (Zicînd acestea, Puarem scrise în nisip niște semne stranii cu varga pe care o ținea în mînă.) Fără sclavul Auta și fără taurul lui pestriț nu ajungeam în Ta Kemet? Preotul Tefnaht îl privi parcă vrând să râdă, parcă stăpînindu-se de a nu se încrunta. Tăcerea preotului nu-i plăcu lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înaintează ca melcii. Și, cu toată graba lor de a ajunge cât mai era soarele sus, nu ajunseră decât noaptea. Cei doi preoți, înconjurați de câțiva soldați dintre cei mai viteji, dar care acum își uitaseră vitejia și tremurau ca varga, înaintară prin grâu. Zăriră curând la lumina faclelor, ceva mai departe, turnul despre care scria Auta. Marele Preot privi vrăjit: pe măsură ce se apropiau, turnul uriaș strălucea orbitor la lumina celor treizeci de facle. Învelișul lui avea darul să îmbogățească lumina
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
oftă: - Nu putem merge cu voi. N-avem unde să ne ascundem. Aici țara e mică și soldații ne-ar găsi repede. Și pentru peștele pe care l-am lăsat acolo stăpânul va pune să-mi dea o sută de vergi și n-am să capăt hrană trei zile. Străinul îi puse mâna pe braț. Îl ascultase încordat, și acum îl liniști: - Nimeni nu se va mai atinge nici de tine, nici de femeia ta. Mai-Baka îl privi cu recunoștință și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Am vânat mulți. Apoi negustorul a vrut să se culce cu Ntombi. Dar Ntombi s-a zbătut și l-a mușcat de nas, aproape că i l-a rupt. Negustorul a pus s-o bată. I-au dat trei sute de vergi. Apoi a vrut să ne ucidă pe amândoi, pentru că eu l-am întrebat de ce o bate pe Ntombi. Și i-am spus: "Stăpîne, dacă ne ucizi nu câștigi nimic, pierzi doi robi, iar dacă ne vinzi, capeți preț bun." Negustorul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înainte. Știi ce mi-au spus? - Că numai un nebun poate cere zeilor plată! - Nu. Că noi i-am plătit cum nu i-ar fi plătit nimeni pe tot pământul. Unul a zis așa: stăpânii pământului ne-ar fi dat vergi și bice și chiar dacă ne-ar fi dat aur și argint, nu ne-ar fi dat sănătatea și voioșia pe care ne-au dat-o zeii... Sunt mulțumit că măcar acești o mie de oameni au scăpat de robie și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
așază, se uită-n marmoreii muri. Bătrânul alături pe-un scaun se lasă Și flori răspândesc adormite miroase Ca mirosul proaspăt a verzii păduri. Și razele-albastre prin sală aleargă. Fantastic bătrânul s-ardică și blând În aer înalță puternica-i vargă. Pe-oglinda cea neagră, profundă și largă Încet încet pare o umbră de-argint. E vânăt la față ca mărgăritarul, Pe albii lui umeri aripi se desfac Și luciu c-argintul îi este talarul; În mâna lui mică el ține
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ți-o sfermi Și redevii un Sizif - sacrifici pentru viermi: Să le compui în lume o haină-n generații - Sacrifici și mândrie, și minte, ș-aspirații. {EminescuOpIV 258} O, moarte, dulce-amică - sub mantia ta largă 30Acoperi fericiții - și magica ta vargă Atinge cîte-o frunte de om, ce te dorește: Îl face ca Titanii, de tot desprețuește, Desprețuește lumea, pe sine - și-n-sfîrșit - Desprețue gândirea că e desprețuit, Privește astă viață ca pas spre mântuire, Ocazie durerei, o lungă adormire În inimi spăimântate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dee-un măr, în care închisă e o lume, "Palat frumos la munte, în codri înfundat, "Ș-un făt-frumos de mire, înnalt, cu dulce nume, "Din sânge și din lapte - fecior de împărat! Ea cântă și pocnește în crengi c-o vargă lungă. O ploaie de flori albe se scutură pe ea, Un flutur se înnalță, cu sete ea-l alungă, Cu mâna crengi îndoaie și glasu-i răsuna. Apoi și-aduce aminte... era o zi frumoasă... El s-a trezit pe-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De-asupra lui răsare. {EminescuOpIV 544} Se-nvioșează fețele Ș-un matelot [agale], C-o luminare coborî-n Camara de butoae. De odat-un țipăt spăimântat Urlă-n urechi spre mare, Vine-ndărăt, dar flacăra De-asupra lui răsare. {EminescuOpIV 545} Apucă vergile în larg Și pînzile cuprinde Și de frânghii și de catarg Plesnind, sburînd se prinde. Iar căpitanul fără păs De moartea-n foc ori apă Dă luntri-n jos și pe femei Și pe copii coboară. În patru luntre-ncarcă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]