3,889 matches
-
LE-A ADUS EVREILOR PORUNCILE. Din adâncurile clădirii se Înălța vocea Profetului. Începea În aulă, cu trei etaje mai jos. Se strecura În jos, prin trapa de pe scenă, din care, la vechile Întruniri ale tutungiilor, răsărea fata Rondega, purtând ca veșmânt doar o panglică de trabuc. Vocea reverbera În spațiul Îngust care ducea spre culise, după care intra Într-un canal de Încălzire și circula de jur Împrejurul clădirii, ajungând distorsionată și cu ecou, până când izbucnea fierbinte prin grătarul În fața căruia Îngenunchea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ascundea după evantaie. Apoi Într-o zi Tessie a trebuit să plece și Desdemona a fost silită să stea cu bebelușul. Cu băgare de seamă, a intrat În camera mea. Pășind prudent, s-a apropiat de pătuțul meu. Sexagenara cu veșminte negre s-a aplecat să cerceteze bebelușul În scutece roz. Poate ceva din expresia mea a declanșat o alarmă. Poate că stabilea deja conexiunile pe care avea să le facă mai târziu, Între bebelușii din sat și acest bebeluș suburban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În biserică părintele Mike apărea și dispărea, nestatornic ca o divinitate. În clipa asta era sus În amvon, cântând cu vocea lui caldă și falsă. Peste un minut era din nou la parter, cădelnițând. Scânteietor, plin de bijuterii, Împopoțonat În veșmântul său ca un ou Fabergé, se plimba prin biserică, dându-ne binecuvântarea Domnului. Câteodată cădelnița lui scotea atâta fum, Încât părea că părintele Mike are capacitatea de a se Înfășura În pâclă. Când pâcla se Împrăștia Însă, mai târziu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-i distragă atenția și să-și salveze barbișonul măcar pentru încă o zi. — Toga, mârâie enervat Augustus. Dar, întâi, mai pune-mi vreo două tunici pe mine. Se zgribulește. Mi-e frig. Toga, bineînțeles, suspină Livia în sinea ei. Singurul veșmânt demn de stăpânul lumii. Bufantă, elocventă, solemnă. Dar atât de complicată în aranjarea bățoasă și emfatică a pliurilor. Eroul anticei frugalități își roagă din priviri soția să-l ajute pe cubicular. Suspină sub mâinile experte și îngemănate ale celor doi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unui stăpân într-a altuia. Nici un augur nu cercetează dacă păsările zboară favorabil sau se așază în locuri prevestitoare de prosperitate și fericire. Fiind femei, nu pot apărea în Adunarea Poporului, așa că nici poporul nu le vede când îmbracă sacrul veșmânt alb și își taie cosița. Odată ajunse aici, sunt moarte pentru lume. Și totuși, trăind numai pentru Vesta, îndeplinesc ritualuri care le leagă de toate domeniile vieții publice și private. Fără ele, Roma nu ar putea supraviețui. Dar îi scapă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pară dacă i-o pârăști cu ceva. Zice că e de datoria ei și a celorlalte profesoare s-o ferească de greșeli. Țac... țac... țac... A început tunsul. Pontifex îi taie părul copiliței. Înseamnă că au îmbrăcat-o deja în veșmântul sacerdotal. Când? N-a fost atentă. Își netezește cu grijă pliurile stolei. Totul în înfățișarea lor ex terioară este menit să indice vocația spirituală. Sunt întotdeauna înveșmântate în alb din cap până-n picioare, iar tâmplele le sunt încinse cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
capătul răbdării. De opt zile îi tot explică și o învață să-și pună cârpe ca să nu se păteze. Credea că s-a terminat. Uite însă c-a în ceput din nou. O cuprinde brusc groaza. Dacă-i bufnește pe veșmântul alb? — Vesta, ajută-ne! imploră pontifex cu voce tare. Occia trage cu putere aer pe nări. Miroase a ars. Înțelege și un zâmbet răutăcios îi luminează preț de o clipă fața obosită. S-a pârlit când și-a întins mâinile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în sălbăticie, pe când aici dai pe ele greutatea lor în aur și argint. Gallus ascultă cu atenție. — Corăbiile noastre pleacă spre est ducând metale, vin și tot felul de flecuștețe egiptene, și se întorc încărcate cu sticlărie, vase de bronz, veșminte, fibule și brățări, coliere, pietre prețioase, mătăsuri... — Văd că negoțul vostru se întemeiază mai ales pe statornicia femeilor, glumește un pic cam forțat Asinius Gallus. Libo protestează. — Nu e vorba numai de articole de lux. Aducem din Orien tul Îndepărtat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiecare din țișor să intre pe rând în lăcașul lui. Altminteri, resortul poate sări și se blochează. Reușește să elibereze zăvorul și-l trage din ivăr. Dă capacul lăzii peste cap. Cu un suspin de mulțumire, își plimbă mâinile printre veșmintele frumos rânduite. Le dă la o parte încet. Aici ține el arma 261 mortală pe care zeii atotputernici i-au pus-o în mână. N au vrut ca jurnalul secret al tatălui său să cadă în mâinile lui Cornelius. Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a dezumflat. Gândul la sătucul lui de lângă pădure și la casa na tală din lemn necioplit îi pune un nod în gât. Ce bine s-ar simți șezând cât e ziulica de lungă în fața focului din vatră, strâns bine în veșmânt de piele! Are cu ce să se fălească. Așa, să crape proștii de invidie văzându-i statura, fuduliile și mușchii. Ochii i se aburesc. Să o privească pe Albruna trebăluind prin casă. A strâns avere pentru ea, daruri de nuntă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rufus se scarpină, intrigat, în creștet. — Ciudat. De obicei se bat un urs cu un bivol, sau un bivol cu un elefant... ori un elefant cu un rinocer... — Au intrat în arenă călăreții! anunță Pusio. — Ce călăreți? tresare Rufus. — După veșmânt par tesalieni. Au dat drumul unor tauri... — Roșcați cumva la culoare? — Îhî... — ăștia sunt sălbatici. Mai violenți și mai mari decât ai noștri. Îi întrec și în viteză. — Pff! se cutremură Pusio. Ce păr zbârlit au! Și botul căscat până la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
instinctiv echilibrul. Rostește șuierat, reușind cu greu să se stăpânească: — Jocuri avem și noi, da’ mai de soi. — Serios? se minunează de formă instructorul. Ce jocuri? Inflexiunile dureroase din vocea tânărului îl lovesc drept în inimă. — Luptătorii se despoaie de veșminte și sar printre săbii... Rufus nu vrea să se lase impresionat. Rânjește: — Așa, în curul gol? — Săbii ascuțite, gata să-i străpungă..., murmură Pusio mai mult pentru sine. Mai fornăie de câteva ori zgomotos. Doar nu te-oi pune acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și să-i recunoască trupul cu mâinile. Firul de argint din panglica purpurie a stolei îl zgârie, dar savurează durerea, căci dă impuls dorinței, o face mai acută, mai greu de stăpânit. Se joacă în treacăt cu plăcuțele prinse pe veșmânt, care poartă - brodat cu litere de aur - numele ei. Mariamne! Urcă pieziș către sâni și, dintr-odată, o simte fremătând de încordare. Înțelege că a ajuns la destinație și începe să apese. Ușurel la început, apoi cu tot mai multă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
într-un coc, menținut cu bentițe și ace. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri nerostite. Soția perfectă. Idealul matroanei romane. Severă cu ea însăși, înainte de a pretinde bună-cuviință de la ceilalți. N-o vezi purtând ni mic altceva decât veșmântul decent al femeilor măritate, și doar din țesătură de lână, nu de in sau mătase, cum poartă cochetele din ziua de azi, care-și petrec tot timpul împopoțonându-se în fața oglinzii. Nu neapărat pentru bărbații lor, e de la sine înțeles
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dorit, a sperat din tot sufletul să se împărtășească și el din rangul ei înalt. Și cu ce s-a ales? Cu o femeie superbă și fastuoasă în însăși austeritatea ei. Agrippina n are nevoie de bijuterii din aur și veșminte de mătase pentru a-și manifesta aroganța. Busturile ei sunt purtate pe umeri de oamenii din popor. În calea ei se presară flori, iar lumea se strânge ca la circ și staționează ore de-a rândul în for și în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cum să-mi scot din jug grumazul ros? O trimite pe Pomponia cu copiii înainte, să-l aștepte lângă altar, iar el se îndreaptă tărșâindu-și picioarele către atrium. — Toga, cere scurt. Nu poate să-și primească clienții altfel decât în veșmânt de ceremonie. Cubicularii încep să-i anunțe pe primii vizitatori. În timp ce își aranjează faldurile, tânărul zâmbește fără să vrea la vederea valului de solicitanți ce năvălesc pe ușă împingându se și aproape călcându-se în picioare. Aceasta este gașca pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a mai dezvoltat și el un pic cultul larilor, astfel că din publici au devenit acum auguști. Oare harababura asta idolatrică nu-i zăpăcește? În mijlocul altarului se află o statuetă din bronz care întruchipează un băietan, încoronat cu flori. Drept veșmânt are o tunică largă și scurtă, strânsă pe talie cu o centură. El trebuie să fie larul. Picioarele îi sunt încălțate cu botine lejere. Parcă ar dansa. De ce ține mâna dreaptă ridicată? Aha! Are un rython în formă de câine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai întâi o înfășori în jurul taliei, ca pe o centură, ca să formeze pliuri largi când o arunci pe spate. Probabil că poartă o stofă dintr-o singură bucată, nu din două. Cuprins de o bănuială neagră, își pipăie discret propriul veșmânt, ca nu cumva să i se vadă dublu ra sinus-ului de pe piept. Răsuflă ușurat. Totul e în regulă. Se întoarce spre Herodes: — Sper că magul ăla al tău nu mijlocește dezgroparea comorilor și nici nu tămăduiește boli. Din nou
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
indecis. Derutat, Nero aruncă priviri mânioase în dreapta și-n stânga. De bătrânul Silvanus nu-i pare rău că s-a descotorosit, dar fără băiatul ăsta o să se plictisească pe toată durata sacrificiului. Lângă el se află doi sclavi publici, după veșmânt. Amândoi se ostenesc din răsputeri să țină piept mulțimii ce se bulucește spre altar. Îl apucă pe unul de braț și-i poruncește scurt: Adu-l aici pe ăl’ de colo! Bărbatul se execută imediat. Când Paterculus ajunge lângă el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Își trage apoi maiestuos toga peste cap. Urmează să oficieze cu creștetul acoperit, după ritul roman. Se produce o mișcare în dreptul treptelor. Cei masați acolo se dau respectuoși la o parte să facă loc unui grup de șase femei. După veșmânt, nu par diferite de matroanele ro mane, numai că tunica lungă prinsă la talie și mantaua amplă sunt în întregime albe. Coafura lor însă atrage atenția. O calotă înaltă, ca o diademă, împărțită în șase umflături paralele, asemă nătoare cosițelor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
numere benzile purpurii de pe togile celor din jur. Descoperă că Augustus nu are decât una. Jubilează în secret. Se pare că Livia a pierdut partida chiar și cu propriul soț. Ea, în schimb, strălucește mai ceva decât soarele de pe cer. Veșmântul ondulat, care curge până la pământ, dintr-o pânză urzită cu mai multe fire, este împodobit cu broderii felurite reprezentând animale fantastice, grifoni, cai înaripați, până și un hipopotam. Ici și colo, câteva plăcuțe prinse pe veșmânt poartă brodat cu litere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
decât soarele de pe cer. Veșmântul ondulat, care curge până la pământ, dintr-o pânză urzită cu mai multe fire, este împodobit cu broderii felurite reprezentând animale fantastice, grifoni, cai înaripați, până și un hipopotam. Ici și colo, câteva plăcuțe prinse pe veșmânt poartă brodat cu litere de aur numele ei. O glorie a manufacturilor din Alexandria! oftează cu tristețe. Câtă risipă inutilă... Ați văzut cum una dintre victime s-a zbătut și a scăpat? se aude o voce înfundată din spate. — Nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sau catâri, dar asta pentru că matroanele își puseseră bijuteriile și podoabele la dispoziția tribunilor militari ca să plătească zeciuiala făgăduinței față de Apollo. Mai apoi însă, uitând de buna-cuviință și de treburile casei, au început să umble puhoi prin oraș, îmbrăcate în veșminte țipătoare, ca ale grecilor, unde totuși numai un anumit tip de femei, cu proastă reputație, le poartă. Așa că legea le-a retras dreptul de a se mai folosi de trăsuri prin Cetate sau prin împrejurimi. Orgolioasa soție a lui Germanicus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și plăcinte și colaci; Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. Iată vine nunta-ntreagă - vornicel e-un grierel, Ii sar purici înainte cu potcoave de oțel; În veșmânt de catifele, un bondar rotund în pântec Somnoros pe nas ca popii glăsuește-ncet un cântec; O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur; Fluturi mulți, de multe neamuri, vin în urma lui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Pentru a răspândi cuvântului Domnului printre japonezi, metodele de propovăduire trebuiau să fie și ele viclene. Peste golful înțesat de luntre și de cherestea un pescăruș se înălță cu țipăt ascuțit săgetând suprafața apei. Misionarul se văzu purtând mitra și veșmintele roșii de episcop, dar încercă să socotească acest vis al său nu ca pe un rod al unei meschine ambiții lumești, ci ca pe o datorie a sa de a răspândi învățăturile Domnului în întreaga Japonie. „O, Doamne,” se rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]