4,259 matches
-
Tu, cuibărit în mine, simt cum prin tine curg.Mă strângi ușor de mână. Se-aude în surdinăCum stele sidefate dansează în eter, În păr lucesc cristale, spirale de verbină,Răscumpărăm eresuri din timpul efemer.Se zbate în privire tot verdele din brad,Ne trec îngerii pragul, prind visele contur,Iubirea ne colindă-n miresmele de nardși-n simfonii celeste toastăm în albul pur.Ce-aproape este raiul, surâde-n ochii mei,Coboară Dumnezeu s-aprindă-n noi lumini, La cină avem oaspeți, perechi
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
sepale și tulpină. Florile de musețel sunt pudrate cu polen, În pupila lor zglobie se-oglindește melancolic Fir plăpând de păpădie, ce pe margini de joben, Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic. Freamată în pulsul ierbii, verdele, plin de sfială, Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit, Iar pe-nmugurite ramuri,delicat, dar cu-ndrazneală, Rândunelele duioase se întrec în ciripit. Auzind că prin grădini forfota se întețește, Greierele trubadur, jovial, copilăros, Purtând frac de roz petale
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
pe sepale și tulpină. Florile de musețel sunt pudrate cu polen,În pupila lor zglobie se-oglindește melancolicFir plăpând de păpădie, ce pe margini de joben,Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic.Freamată în pulsul ierbii, verdele, plin de sfială, Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit,Iar pe-nmugurite ramuri,delicat, dar cu-ndrazneală,Rândunelele duioase se întrec în ciripit.Auzind că prin grădini forfota se întețește,Greierele trubadur, jovial, copilăros,Purtând frac de roz petale
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Arată ca un câmp cu trandafiri! Din ochii tăi cu iz de nemurire, Privirea ta senină mi-a zis "bea!" Și rătăcesc nebun de fericire: M-am îmbătat cu tine dulcea mea! ***** Declar solemn! Iubirea ta miroase-a primăvară A verde crud, a cer nepământesc Și uite cum pentru întâia oară Visările să zboare îndrăznesc! Înnobilezi cu roșu cer de foc Când îl atingi cu buze de rubin Privirea ta ce scapără noroc Săgeată-i ce mi-a-nfipt în piept un chin
FREAMĂT DE IUBIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379573_a_380902]
-
la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea ESEU Doi îndrăgostiți: eu și mama Mă dedau acestei lumi, pășind pe pamant că un rob emancipat. Mi se pare că nu am un cer deasupra, ci chiar dedesubt. Verdele abia vine. Toată pacea acestui pământ am zărit-o pe chipul sfânt al mamei. Iar cand bate vântul prin părul ei, pacea se împrăștie, asemeni polenului, răspândindu-se din frunză-n floare, din floare-n inimi. Atunci cand se-ntâmplă să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
PREMIUL I la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea ESEUDoi îndrăgostiți: eu și mamaMă dedau acestei lumi, pășind pe pamant că un rob emancipat. Mi se pare că nu am un cer deasupra, ci chiar dedesubt. Verdele abia vine. Toată pacea acestui pământ am zărit-o pe chipul sfânt al mamei. Iar cand bate vântul prin părul ei, pacea se împrăștie, asemeni polenului, răspândindu-se din frunză-n floare, din floare-n inimi. Atunci cand se-ntâmplă să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
Acasa > Poezie > Delectare > LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Sub dalbe florile de prun... Alerg prin roua dimineții Strivind sub tălpi verdele crud Și-adun în zâmbet rostul vieții Din fraged mugurul de dud. Sub dalbe florile de pruni Să m-aștepți întotdeauna Petale-n palme să le-aduni Când ninge peste burguri Luna Pe alb covorul de lumină Sub a divinului
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
Acasa > Stihuri > Semne > RĂTĂCIRI Autor: Brîndușa Maria Meruțiu Publicat în: Ediția nr. 1395 din 26 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Căutam verdele în toamnă și nu l-am găsit, pe atunci nu realizam că de fapt el zace de la origini, în mine. Căutam frumusețea iernii și tot ce găseam era pustiul ei, pe atunci nu știam că de fapt ea se află
RĂTĂCIRI de BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379636_a_380965]
-
Acasă > Poeme > Emoție > 1 MARTIE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Încolțește îmbrățișarea în gândurile albe, însorite, dezăpezite de așteptare! Creștem în ea punctat, sub verdele redefinirii de sine! Suntem mai puternici, mai conștienți, mai frumoși, mai înfrățiți în asta primăvară! S-a topit renunțarea rece și înmugurește colțul ierbii din privirea vie! Culoarea toată se răsfăța în seva ce clocotește prin capilarele frăgezimii. Iar primul
1 MARTIE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381017_a_382346]
-
pus ca să distrugă tot pămîntul, Și să-i înfigă nației un pumnal, Ca pe-un deșert, pe-aici să bată vîntul. Spre tine inclusiv ei au pornit, S-aducă jaf pădurii tutelare, Arînd c-un plug de fier nenorocit Întreaga verde-a munților splendoare. Cînd te lovește fieru-n miez de trunchi, Eu simt la mine-n oase lovitura, Și mi se taie vlaga din rărunchi, Și capul meu parcă o ia de-a dura. Căci tu mi-ești frate și mai
CÎNTEC PENTRU COPACUL UCIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381057_a_382386]
-
chiar, doar pentru căpătuială,ignoră, sfidează, transfigurează.Doar că, nu pentru ... V. 1 MARTIE, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. Încolțește îmbrățișarea în gândurile albe, însorite, dezăpezite de așteptare! Creștem în ea punctat, sub verdele redefinirii de sine! Suntem mai puternici, mai conștienți, mai frumoși, mai înfrățiți în astă primăvară! S-a topit renunțarea rece și înmugurește colțul ierbii din privirea vie! Culoarea toată se răsfață în seva ce clocoteste prin capilarele frăgezimii. Iar primul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
ce clocoteste prin capilarele frăgezimii. Iar primul fluture, galben, născut parcă din lumină, înfruntă vremea și descrie ziua curajului, zburând sus, cine-l ajunge? Citește mai mult Încolțește îmbrățișareaîn gândurile albe, însorite,dezăpezite de așteptare! Creștem în ea punctat,sub verdele redefinirii de sine! Suntem mai puternici,mai conștienți, mai frumoși,mai înfrățițiîn astă primăvară!S-a topit renunțarea receși înmugurește colțul ierbiidin privirea vie! Culoarea toatăse răsfață în seva ce clocotesteprin capilarele frăgezimii.Iar primul fluture, galben,născut parcă din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
în esențele nebune. Vrăji ascunse în nuanțe ude, frunzelor-dansândelor, cromatie și splendoare fă o pauză, dă-ți stare! Să te-ajungă, să-ți descânte, somnul cu ploape grele, ce aduce vise multe, neștiute, îmblânzite, respirări târzii de doruri, de un verde negru, greu, ce nu piere, ... Citește mai mult Sub noapte cu stelevrăjit de lună,gând hoinarcu toamna în plete,zgribulit,cântând întruna,dragostea,ce-n soare piere.Ideatic, nebunatic,alergând cu bruma trenăse încurcă, se destrupăîn esențele nebune.Vrăji ascunse
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
încurcă, se destrupăîn esențele nebune.Vrăji ascunse înnuanțe ude,frunzelor-dansândelor,cromatie și splendoarefă o pauză,dă-ți stare!Să te-ajungă,să-ți descânte,somnul cu ploape grele,ce aduce vise multe,neștiute, îmblânzite,respirări târzii de doruri,de un verde negru, greu,ce nu piere,... XXV. TOMNATIC, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016. Lași să vină un timp răcoros și ne încearcă doar norii ploioși! Uneori și genele tale cad grele, obosite de nesomn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
fuiorul mierii rugăciunii de taină și când crucea Cuvântului e aurită de grâul spicelor dacice mănoase, înfrățite în grăirile înțelepciunii prisositoare de bine, adevăr și iubire. Frumusețea este un drum senin, auriu desprins de pe streașina cerului pe care se brodează Verdele de brocard al Primăverii Imperiale, care așteaptă în prag solii Astrului înrourați în Ziurelii bălai, cu beteala bunelor vestiri în restul timpului ce curge vremii binecuvântate. Dan Puric-Românul frumos și iubitor de har care, a străbătut pe jos colinele admirabilei
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
prezentul asumat în frumusețea lui. Frumusețea țesută din unduiri de azur și reflexe serafice se lasă pe cerdacul sufletului Dacoromânului spre a se împlini în spiritualitatea și îndumnezeirea poeziei divine, încântând. Frumusețea țese lumina ortodoxă a Cerurilor albastre ce înseninează verdele omenirii creștine brodat pe miraculoasa omenie a dacilor liberi din Carpați. Frumusețea se împletește cu liniștea psalmilor fierbinți ce se pogoară ca o ploaie mănoasă de primăvară în inima credinciosului harnic, simțitor, sfințitor locului, trăitor și mărturisitor. Frumusețea dacoromână cântă
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
suveran peste cunoașterea revelată de Tradiție, care întotdeauna începe tainic prin sfârșitul unui nou început miraculos. Mihail Eminescu a urmat constant raza de lumină străbună, Steaua-Cruce ce ne călăuzește întru nemurirea ca Neam, firul alb al inspirației și pe cel verde al harului divin, care l-au înfrățit cu legământul lui Dumnezeu, al Sibilelor și Profeților traci, al Maicii Domnului-Crăiasa noastră dacică, cu sceptrul Voievodal și toiagul Vlădicilor jertfelnici, ancorându-l în lumina taboric-carpatică, în râvna pentru Marii Strămoși, în zelul
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
În țara noastră acest fapt este o tradiție milenară, iar excepția o constitue în mod expres schimnicele hrănite de corbi, ce trăiesc secular încă, în pădurile noastre, în micile pâlcuri rămase virgine din Grădina Maicii Domnului, pustnice care brodează în verdele codrului unda cerului isihastă. Dragostea lui Dumnezeu pentru noi L-a coborât pe Fiul Său pe pământ. Negrăita iubire a creștinilor pentru Dumnezeu a înălțat pământul cu martiri, a îndumnezeit peșterile, pustiurile și munții cu milioane de cuvioși, schimonahi și
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
din cuvinte, Pe aripi temătoare de florinte, Lumina și-a prelins, tăcută, anii. Dansează primăvara pe retină, Cu pași albaștri, decupați din stele, De-un lujer viu, în gândurile mele, Corabia iubirii se anină. Puzderie de frunze mă-mpresoară, Din verde crud simțirea îmi renaște; O ancoră mi-e chipul tău, mă paște Căderea în neant, a câta oară? Sub pleoape ai egretele și marea, Pe buze-ți izvorăște-o simfonie, Natura dezmorțită nu mai știe Ce sori împreunatu-ne-au
ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT CASTANII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381200_a_382529]
-
Milosârda Fecioară își adună gândurile înmugurite de har pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce înmiresmează verdele privirii surprins în fiorul de foc ce leagănă destinul misterios al nemuririi. În inima Ei pravoslavnică se prelinge roua din lacrimi de Hristos, de îngeri, de sfinți, de oameni, de turturele, de calofir, de legăminte, de albăstrele și de păpădii
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Milosârda Fecioară își adună gândurile înmugurite de har pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce înmiresmează verdele privirii surprins în fiorul de foc ce leagănă destinul misterios al nemuririi. În inima Ei pravoslavnică se prelinge roua din lacrimi de Hristos, de îngeri, de sfinți, de oameni, de turturele, de calofir, de legăminte, de albăstrele și de păpădii
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 1537 din 17 martie 2015. Balsamul liric al lui Radu Gyr s-a mustit în inima sa cu șoapta mirifică a pașilor profetului ce i-a proorocit ardoarea pentru Neamul Dacoromân înflorit în verdele suferinței. Lujeri de zori i-au înmugurit în sufletul său serafic, cântarea divină, țesând în răbdarea străbună porfira cerească a martirului. În cugetul său a înflorit jertfa și dorința de a adora frumusețea lui Dumnezeu. Fiecare fior al său e
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
jertfa sfântă care o înnobilează. În coloana menirii sale ... Citește mai mult Balsamul liric al lui Radu Gyr s-a mustit în inima sa cu șoapta mirifică a pașilor profetului ce i-a proorocit ardoarea pentru Neamul Dacoromân înflorit în verdele suferinței. Lujeri de zori i-au înmugurit în sufletul său serafic, cântarea divină, țesând în răbdarea străbună porfira cerească a martirului. În cugetul său a înflorit jertfa și dorința de a adora frumusețea lui Dumnezeu. Fiecare fior al său e
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
pare nou în jurul nostru, așa cum nu le-am mai văzut niciodată, și spre mirarea noastră, chiar noi înșine descoperim că suntem altfel. Alte înțelesuri capătă urzeala vieții, altfel înțelegem cum creste firul ierbii, cum se desface floarea, altfel simțim mirosul verdelui crud al ierbii, altul este ințelesul glasului păsărelelor, iar noaptea parcă ne este mai limpede muzica stelelor. Cu cât înaintăm în vârstă, cu atât mai mult se adună, se încarcă de semnificații noi tainele naturii, se strecoară altfel în întreaga
VIAȚA PRIN IUBIRE ȘI DĂRUIRE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381220_a_382549]
-
din cuvinte, Pe aripi temătoare de florinte, Lumina și-a prelins, tăcută, anii. Dansează primăvara pe retină, Cu pași albaștri, decupați din stele, De-un lujer viu, în gândurile mele, Corabia iubirii se anină. Puzderie de frunze mă-mpresoară, Din verde crud simțirea îmi renaște; O ancoră mi-e chipul tău, mă paște Căderea în neant, a câta oară? Sub pleoape ai egretele și marea, Pe buze-ți izvorăște-o simfonie, Natura dezmorțită nu mai știe Ce sori împreunatu-ne-au
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]