2,765 matches
-
până în 1947. Critica constantă pe care i-o face Tudor Arghezi constituie turnesolul cel mai bun al operei sale, atât timp cât nu acordăm articolelor poetului, care avea la rândul său un debut simbolist în cercul afin al lui Alexandru Bogdan-Pitești, beneficiul verdictului final. Dacă pentru Arghezi există un model negativ în pictură, acesta este Kimon Loghi; și nu pentru că Arghezi nu ar găsi suficiente resurse sarcastice pentru o pleiadă de pictori (printre care Emilian Lăzărescu, Mișu Teișanu, Artur Verona, Ștefan Popescu, primii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ideii că „lumea a devenit o realitate autonomă care funcționează prin ea însăși“. Numai pe această temelie, și nu pe cea a creștinismului răsăritean, se poate discuta, de exemplu, dacă există sau nu o prăpastie între om și restul viețuitoarelor. Verdictul autorului este că „ambele teorii [creaționismul și evoluționismul - n.m., M.F.] fac abstracție de prezența lui Dumnezeu în creație și de chipul lui Dumnezeu din om, fiindcă Dumnezeu a fost transformat într-o Ființă nemișcată, care rămâne total exterioară lumii naturale
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
au delimitat net de neolamarckism. În această perioadă, s-a vorbit în mediile științifice de „eclipsa darwinismului“. Pentru unii cercetători, teoria evoluției speciilor centrată pe ideea selecției naturale părea să fie moartă. În curând s-a văzut însă că asemenea verdicte au fost pripite. Începând încă din deceniul al doilea, noi cercetări genetice, făcute în laboratorul lui Thomas Morgan de la Columbia University și în alte laboratoare, au arătat că apariția unor noi varietăți și specii este posibilă prin acumularea treptată de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
O parte însemnată a cărții lui Darwin este consacrată discuției serioase a tuturor obiecțiilor care fuseseră formulate la adresa teoriei. Mulți cercetători de prim rang ai evoluției, de la Dobzhansky la Mayr și Gould, au reluat tema. Ei au arătat că un verdict concludent asupra calității științifice a unor explicații cum sunt explicațiile evoluționiste ale istoriei naturii va putea fi dat doar prin evaluarea scrupuloasă a tuturor faptelor relevante. Johnson preferă însă să insiste asupra ideii că descendența din strămoși comuni a tuturor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cu îndurare a lui Dumnezeu spre lume“, atunci „menținerea lumii va putea fi înțeleasă drept creație (creatio) și evoluție (evolutio) continuă“. Credința în Creație nu poate, prin urmare, să interfereze în nici un fel cu rezultatele cercetării științifice. Pentru Küng, acele verdicte prohibitive ale instituțiilor ecleziastice în probleme științifice, pe care le-a retractat recent Biserica Catolică, sunt tot atâtea consecințe dureroase, tragice ale conceperii Creației și Providenței în termeni împrumutați din lumea experienței, ale unei înțelegeri inadecvate a spiritului credinței religioase
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și de răspunsuri vor putea fi distinse cu o acuratețe satisfăcătoare. Iar dacă am învățat să le distingem, tensiuni și conflicte pot apărea doar atunci când aceste distincții sunt trecute cu vederea. Este ceea ce s-a întâmplat ori de câte ori s-au formulat verdicte în probleme care priveau descrierea și explicarea naturii pornind de la principii teologice sau atunci când, pe baza rezultatelor cercetărilor științifice, s au tras concluzii cu privire la credințele religioase. Gould, ca și mulți dintre confrații săi, credea că asemenea incidente vor putea fi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
gravaitației pentru a calcula forțele ce se exercită între Pământ și Lună. Constatând că există o abatere sensibilă a rezultatelor la care a ajuns față de datele oferite de măsurătorile efectuate până atunci, el a refuzat să-și publice cercetările. Acceptarea verdictului experienței a fost apreciată de Voltaire drept exemplară pentru atitudinea științifică. El a pus-o în contrast cu comportarea caracteristică a filozofilor naturii, care nu-și supuneau explicațiile controlului faptelor. „Un filozof mediocru, care nu ar fi avut decât vanitate, ar fi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a planetei într-o anumită perioadă de timp, în toate detaliile ei. Și totuși unii filozofi ai științei au socotit lipsa de forță predictivă a explicațiilor drept un defect fatal din punct de vedere științific. Este oare îndreptățit un asemenea verdict? Evaluarea caracterului științific al unei explicații de tip evoluționist atârnă, până la urmă, de răspunsul la întrebarea dacă ea satisface sau nu condiția testabilității. O explicație este testabilă ori de câte ori principiile ei ne indică la ce să ne așteptăm, chiar cu o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care îl trimitea la Legiunea de Jandarmi Vaslui. Comandantul acestei instituții ce devenise principala forță de poliție rurală cu statele de plată la casieria partidului comunist, îl citea cu atenție și, după caz, îl trimitea chiar prefectului județului care dădea verdictul: „da” sau „nu”. În mediul urban, textele erau duse la sediul Poliției. Citatul din inter-titlu l-am găsit la secțiunea „organizatorice - reconstrucție” din raportul lui Petru Bighiu. Iată ce scria acesta: „...din punct de vedere organizatoric, organizațiile care au activat
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
la tov. Ivan de la Cadre unde a dat din nou o declarație. A doua zi l’a așteptat pe tov. Drocan ca să-i dea răspunsul”. După ce-și termină de aruncat tonele de cenușă pe cap, tov. Vojniver așteaptă spășit verdictul care nu întârzie să apară: „...la discuții, tov. Iancu Dumitru (fostul secretar al UTM Vaslui, acum avansat la PMR n.n.) arată că cele spuse de tov. Vojniver și de cele ce știu toți Tov-ii, că au fost în situație gravă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Rațiunea își va găsi fundamentul în coerența sa logică, în pertinența sa critică, în aptitudinea sa de a explica lumea. Natura îl va afla în propriile-i legi, care se supun Legii supreme a determinismului. Știința îl va așeza pe verdictul irefutabil al experiențelor sale. Omul îl va căuta în propria-i rațiune (Sapiens) și în iscusința sa tehnică (Faber), iar Umanismul îl va găsi în Omul subiect aflat în centrul unui lumi de obiecte. Credința se vede nevoită să se
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
impună prin forță, întreține dialogul în cadrul antagonismului. Această regulă a fost statornicită în Agora din Atena în secolul al V-lea înaintea erei noastre. Regula politică a democrației le permite cetățenilor să-și exprime antagonismele prin intermediul discursului argumentat și instituie verdictul reînnoit periodic al voturilor și alegerilor. Cît despre regula filozofică, ea instituie libertatea dezbaterii tuturor ideilor și teoriilor, fără interdicții ori sancțiuni. În secolul precedent, apăruse deja în insulele grecești o gîndire separată de religie, care încerca să conceapă lumea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
le polarizează pe acestea asupra unor teorii ce pot fi testate prin intermediul observației și al experimentului. În vreme ce filozofia este o dezbatere liberă fără confirmare, știința este o dezbatere ce tinde să elimine deopotrivă imprecisul și supranaturalul și care cunoaște un verdict implacabil, cel al verificării și al refutației logico-empirice. Știința este, în ea însăși, propulsată de o dialogică permanentă între raționalism, care acordă întîietate coerenței teoretice și care tinde să raționalizeze Universul înglobîndu-l în teorie, și empirism, care acordă întîietate datelor
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Însă știința este de asemenea universală în virtutea principiului său fundamental de verificare, care nu ține seama nici de originea, nici de rasa, nici de cultura, nici de sexul observatorilor/experimentatorilor, ci doar de respectarea regulilor de către fiecare și de concordanța verdictului lor. În sfîrșit, știința este universală deoarece ea reprezintă dezvoltarea metodică și sistematică a gîndirii empirice/raționale, care, în mai mare măsură chiar decît bunul-simț care este unul dintre sub-produsele sale, este lucrul cel mai bine repartizat din lume, fiind
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Sibiu, 116-133. Gherghina, Sergiu și Mihail Chiru. 2010. "Cine ne reprezintă în Europa? Profilul candidaților români la alegerile din 2009" in Sergiu Gherghina. ed. Cine decide? Iași: Editura Institutul European, 223-246. Ilonszki, Gabriella. 2007. "From Minimal to Subordinate: A Final Verdict? The Hungarian Parliament, 1990-2002". The Journal of Legislative Studies 13(1): 38-58. Ilonszki, Gabriella și Michael Edinger. 2007. "MPs in Post-Communist and Post-Soviet Nations: A Parliamentary Elite in the Making". The Journal of Legislative Studies 13(1): 142-163. Ionașcu, Alexandra
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
dar și de alții, mult mai competenți. În Rusia a fost aplicat pentru prima dată sinistrul experiment, în Rusia s-a sfârșit cu el. „Quod erat demonstrandum” (Ceea ce trebuia demonstrat, s-a demonstrat). După ce tatăl său, Neculai Busuioc, a primit verdictul fatidic de „chiabur”, viața familiei a derapat tragic de la cursul linear de până atunci. Urmând un curs firesc al poveștii, dl. Emanoil ne-a scris despre studiile domniei sale până în anul 1952, an în care totul s-a schimbat: „Am urmat
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
câțiva mari, care făceau adevărate piruete să obțină informația. Nu, așa, la o cafea, erau scenarii întregi. Așa, și sparge ăsta casa, și rade toate marile bijuterii ale României. Este prins. Urmează un ultim interviu cu el după proces, înainte de verdict. Pe atunci verdictul se dădea trei patru zile după ultima instanță. Veneau în celulă și îți citeau sentința. Și ultimul interviu, să zicem că-i luni. Ăla, reporterul, întreabă ce va face joi când vor veni să-i citească verdictul
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
făceau adevărate piruete să obțină informația. Nu, așa, la o cafea, erau scenarii întregi. Așa, și sparge ăsta casa, și rade toate marile bijuterii ale României. Este prins. Urmează un ultim interviu cu el după proces, înainte de verdict. Pe atunci verdictul se dădea trei patru zile după ultima instanță. Veneau în celulă și îți citeau sentința. Și ultimul interviu, să zicem că-i luni. Ăla, reporterul, întreabă ce va face joi când vor veni să-i citească verdictul. La care ăsta
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
verdict. Pe atunci verdictul se dădea trei patru zile după ultima instanță. Veneau în celulă și îți citeau sentința. Și ultimul interviu, să zicem că-i luni. Ăla, reporterul, întreabă ce va face joi când vor veni să-i citească verdictul. La care ăsta răspunde: "Regret, nu pot să știu, joi nu voi mai fi aici ca să-mi citească ăștia verdictul". Și vineri toată presa bucureșteană scrie că gagiu' a evadat. Spuneți-mi, e o condiție necesară și suficientă pentru argotini
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ultimul interviu, să zicem că-i luni. Ăla, reporterul, întreabă ce va face joi când vor veni să-i citească verdictul. La care ăsta răspunde: "Regret, nu pot să știu, joi nu voi mai fi aici ca să-mi citească ăștia verdictul". Și vineri toată presa bucureșteană scrie că gagiu' a evadat. Spuneți-mi, e o condiție necesară și suficientă pentru argotini să aibă și umor? Sau e deja o normalitate a felului lor de a vorbi? E o normalitate, dar cu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
sticlă"? Avantajul enorm este audiența, de câteva sute de mii de oameni zilnic, faptul că ți-e dat să simți pe viu ce va să zică puterea mediatică și că ai o puzderie de ocazii în care vezi ce greu atârnă un verdict, un cuvânt, chiar și un gest, până și o tăcere (semnificativă) odată ce emană de pe ecran. Pentru mine, care am ieșit în halul ăsta pe piață tocmai la 47 de ani, total nepregătit în materie și cu mai multe handicapuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
abordat frontal, întrebat, consultat, dar și contrazis, apostrofat etc. este deopotrivă o lecție teribilă, o mare plăcere și o uriașă responsabilitate. Abia acum și astfel am înțeles ce înseamnă să-ți cântărești vorbele, să-ți vizezi bine țintele, să cumpănești verdictul. Dezavantaje? Intoxicarea de lectură, dispariția jubilației presupuse de cititul dezinteresat, riscul superficialității, concesiile (inerente) făcute frivolității, snobismului și capriciilor publicului (mi se cer mereu romane de dragoste, exotism, esoterism și cărți motivaționale, când eu sunt obsedat cum să trec mai
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Blake intra integral în această categorie) că pe o operă ce "încearcă să-și creeze propriul înțeles sau să descopere un tipar al adevărului mai curând decât să acționeze în interiorul unui model de idei acceptat" (1989, p. 30). Profuziunea acestor verdicte critice și pozițiile contradictorii adoptate se datorează în principal, cum spuneam, inabilității acestor critici de a distinge dimensiunea empirica vizionara de cea estetizata. Pentru a evita impasul, mă voi opri, în continuare, mai întâi asupra primei probleme, apoi asupra ultimei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
te mai poate subjuga într-un mod similar. Ce altceva poate să mai urmeze unei capodopere? Răspunsul, cel puțin în cazul de față, nu poate fi decât unul - o altă capodoperă sau nimic. Nu este cazul să punem la îndoială verdictul dat deja de către critica literară asupra Iubitei locotenentului francez, a treia carte scrisă de Fowles, cronologic vorbind. Deși s-a afirmat uneori că acestui al treilea roman al scriitorului englez îi lipsesc tocmai sarea și piperul primelor două, el rămâne
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
cărțile recente ale lui V. Vintilescu, Iulian Negrilă, Adriana Dumitrescu sau Daniel Vighi). Mai era nevoie atunci de altă carte care să-i fie dedicată lui Slavici? Răspunsul nu poate veni decât după lectura cărții de față și cred că verdictul cititorului va fi afirmativ: cartea dnei Brădescu, care adoptă instrumente moderne pentru a explora o lume mai degrabă tradițională, are nu numai avantajul noutății, ci și pe cel al diversității unor abordări care vin din psihocritică, din studiile culturale, din
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]