7,993 matches
-
meargă la școală, să pornească afaceri și, acum venea partea cea mai bună, să își cumpere case sau, cum zicea Harry, să devină proprietarii unei case. Am aflat că statul încuraja bancherii să le dea credite ipotecare cu dobândă scăzută veteranilor și garanta că își vor recupera o parte din investiții dacă veteranii nu își plăteau datoriile. Am aflat despre ciudățeniile legilor din construcții care îi puteau impune lui Harry cât de înclinat să fie acoperișul sau care să fie grosimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bună, să își cumpere case sau, cum zicea Harry, să devină proprietarii unei case. Am aflat că statul încuraja bancherii să le dea credite ipotecare cu dobândă scăzută veteranilor și garanta că își vor recupera o parte din investiții dacă veteranii nu își plăteau datoriile. Am aflat despre ciudățeniile legilor din construcții care îi puteau impune lui Harry cât de înclinat să fie acoperișul sau care să fie grosimea unui zid și despre egoismul celor din consiliul local de urbanism care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îi puteau impune lui Harry cât de înclinat să fie acoperișul sau care să fie grosimea unui zid și despre egoismul celor din consiliul local de urbanism care erau mai interesați să ademenească mai degrabă corporațiile plătitoare de taxe decât veterani onești care aveau nevoie de școli, de canalizare și de alte servicii. Am aflat mai multe despre cei doi Levitt, care erau modelul lui Harry în carieră și care aveau să devină dușmanii lui cei mai de temut. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cauciucurilor pe carosabilul ud, încă mai aveam îndoieli. Nu știam pe nimeni altcineva în afară de bărbatul de la cursul despre proprietățile imobiliare, la care mergeam în sfârșit, și nici pe acela nu-l cunoșteam prea bine. Urma să fie plin de absolvenți, veterani de război și străini care vor vrea să știe sau nu cine sunt și de unde am venit. Urma să mă simt fie încolțit, fie ostracizat. Dar bărbatul de la seral spusese că or să fie fete. Multe fete. Mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
el Însuși și mai mult ca sigur o s-o câștige. În decursul anilor, un fel de prietenie tensionată, plină de afecțiune și contradicții, se Închegase Între Fima și tatăl său, cunoscutul fabricant de cosmetice Baruch Nomberg, care era un membru veteran al partidului de dreapta Herut. Chiar și acum, când Fima avea cincizeci și patru de ani, iar tatăl lui optzeci și doi, la sfârșitul fiecărei vizite, acesta Îi mai strecura Încă În buzunar fiului său două-trei bancnote de zece șekeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe cele trei muziciene În vârstă, hurducăindu-se ore Întregi Într-un taxi vechi, de-a lungul șoselei de coastă, pentru a susține un recital În vreun kibbutz Îndepărtat din Galileea de Sus sau la festivitatea de deschidere a congresului veteranilor Brigăzii 1. Cum Își petrec ele o seară de iarnă liberă? După ce spală vasele și strâng În bucătărie, probabil se adună toate trei În camera de zi. Fima Își imagină Încăperea sobră, puritană, În care se găseau un orologiu maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
va mai accepta nici un ban de la tatăl său nebun. Iar seara va sta singur la geam, ascultându-și vocea interioară, pe care până acum Încercase tot timpul s-o Înăbușe prin falsitate și bufonerie. Va Învăța de la tatăl Yaelei, pionierul veteran Naftali Țvi Levin, care stătea zile Întregi și privea peretele din fața sa, răspunzând la absolut orice cu Întrebarea „În ce sens?“. Nu era o Întrebare rea, de fapt. Deși, dacă se gândea mai bine, putea renunța și la această Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
chiar până la cea de un an. Dacă vin la Înmormântare măcar un sfert dintre cei care au profitat de generozitatea lui, trebuie să ne așteptăm la cel puțin jumătate de milion de oameni. Inclusiv primarul și tot felul de rabini, veterani și parlamentari, fără a mai lua În calcul toate văduvele și divorțatele cu inima frântă. Fima așteptă până ce termină de vorbit. Apoi Întrebă liniștit: —Ai deschis singură testamentul? —La birou. În prezența martorilor. Pur și simplu am crezut... — Cine ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
eroice. Eu fusesem exclus... adică eliminat... scutit de serviciul militar din pricina bolii de coloană, care Îmi este și acum cruce de purtat, de aceea mă simțeam un pic... ăă... intimidat, lăsat În umbră s-ar putea spune... de acești... acești veterani bronzați și acoperiți cu cicatricele rănilor din bătălii. Pe scurt, m-am ținut deoparte. Nu m-am afirmat. Dar cred că știam amândoi că avem o afinitate specială, Minny și cu mine. Avea o sensibilitate excepțională - o delicatețe a simțirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
casei, deasupra portului liber urca, aproape negru, fumul care era tot mereu ațâțat de atacurile repetate și de vântul ușor dinspre nord-vest. Dar, de îndată ce vreau să-mi amintesc de tunetul îndepărtat al salvelor de pe Schleswig-Holstein care își trăise traiul, ca veteran al bătăliei din strâmtoarea Skagerrak și nu mai era bun decât ca navă-școală pentru cadeți - sau de zgomotele gradate ale avioanelor care erau numite Stukas din cauză că, de sus de tot deasupra câmpului de luptă, ele se prăvăleau lateral și, zburând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
același timp cu Sub furtuni de oțel a lui Ernst Jünger? Un jurnal de război pe care profesorul nostru de germană de la Școala Petri din Hanseplatz ni-l trecuse printre lecturile obligatorii, ca pregătire pentru viitoarele evenimente de pe front. Ca veteran al Primului Război Mondial rămas cu un picior țeapăn, profesorul Littschwager lăuda, ce-i drept, „cromatica fantastică“ și, cum spunea el, „sugestivitatea abundentă“ a compunerilor mele, până și „extrem de îndrăznețele jocuri de cuvinte“ din ele, dar deplângea „îndeobște absența seriozității“ care, considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
elevul lui. Mai multe fete slabe au fost terminate în acest răstimp, sau par terminate. În timpul acestei ucenicii, în care am refuzat consecvent să duc mai departe, fidel modelelor rotofeie, personajele rubiconde în maniera lui Maillol, unul dintre colegi - era veteranul de război cu ochiul de sticlă - fluiera zi de zi teme și motive din toate cele nouă simfonii ale lui Beethoven, plus un concert pentru pian. Tehnica lui era de o perfecțiune uimitoare. Suite și sonate, tot ce mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îmi aduc bine aminte, adică fără să exagerez peste măsură, putea să fluiere chiar pasaje întregi din Arta fugii a lui Bach. În timp ce le fluiera celorlalți studenți motive cunoscute și, în ceea ce mă privește pe mine, încă neauzite până atunci, veteranul de război netezea îndelung, cu o scândurică plată de modelaj, suprafața unui personaj de lut de sex feminin în mărime naturală, care avea ceva de mumie din Egiptul antic, până când un allegro fluierat îl convingea să asprească suprafața mumiei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
culcate, fiindcă lutul, se știe, cedează. În orice caz, disputa dintre dascăl și elev s-a desfășurat pe un ton potolit, dar de fiecare parte invocându-se, sever, principii. Nefiind din lut, nici unul nu a cedat. Încercarea de mediere a veteranului de război cu ochi de sticlă și cu harul de a fluiera atât de frumos, care se considera purtătorul de cuvânt al clasei noastre, a rămas fără rezultat. Așadar, am schimbat profesorul. Mages mi-a intermediat chiar primirea în atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pic de afecțiune. Nu-i mai ardea nici de grox, nici de regolax. Nu l-a dezmeticit nici măcar publicarea cronicii romanțate Spada la amiază, al cărei manuscris eu Însumi l-am asezonat pentru tipar și În care domnia voastră, ca adevărat veteran al unor asemenea lupte, nu se poate să nu fi observat, și aplaudat, mai mult decât semnătura stilului meu cât se poate de personal, mare cât oul de struț. E vorba de o finețe a Comandorului, de un tertip mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să vază orșice nas inedit, că dacă Îl asculți poa să-ți iasă altă capcană. Nu te obosi să caști fleoanca, că chiar și muștele dân lapte au Învățat că te duci d-a dura dă plictis, că io sunt veteran și am nas dă jurnalist mai mare ca râtu dă dulău pervers; nu mai târziu ca ieri m-au trimis la Burzaco, ca p-un coltuc dă bulcă uscat și adunat În hârtie dă ambalaj. Lipit ca brânzica dă lucarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
domne, da cu fruntea-n cer. A zis adio la drumu dă fer și nu ieșea din coteț nici pentru un șpațir până la cele mai asortate cătune de primprejur. D-atunci i-a rămas dulce polecra dă Neica Broscoiu țestos Veteran, ca aluzie, să știi și domnia ta, că nu ieșea nicicând și iera greu să dai nas În nas cu iel la magazia dă furajuri Buratti, dacă nu la crescătoria de pasăret Reynoso. N-a vrut deloc să ție-n minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a tăiat nodul gordian; i-a oferit săptămânal lui Querido o mie două sute de pilule identice, fiecare dintre ele lungă de trei centimetri, care imprimau pe cerul gurii cele cinci de-acum vestite savori: acxă, insipidă, sărată, dulce, amară. Un veteran al acelor acțiuni eroice În slujba patriei ne-a asigurat că ab initio toate pilulele erau cenușii și translucide; apoi, pentru mai multă comoditate, li s-au dat cele cinci culori cunoscute astăzi pe toată fața pământului: alb, negru, galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ochii: care banc s-a folosit dă iel fără leșin ca să-mi umple golurile dântre măsele cu scame și alte produse dân turu la pantaloni. Da chiar și potârnichile obosesc și, când chiar nu mai știam ce să facem, un veteran mi-a dat cuțitașu dă ascuțit creoane și-am Începutără toți să-l Înfigem pân-am făcut strecurătoare dân pelea dă pă scaune. Ca să distragem atenția, toți ne râdeam dă mine; și p-ormă n-a lipsit nici o vețuitoare d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-i, și bieții japoni, dă buimaci, a tret să-și Învingă sila și să sărute gâturile dă la clondire. A venit rându la beutură, ie rându la beutură! le striga energumenu ținând capu sus și unind egzemplu cu preceptu. Belitoru veteran, gășcosu În formă, marele bufon dă la chiolhanele dân Mahalaua Găinii renăștea pă cai mari În mine! Bieții dă ei mă privea fără nici un Înteres. Io n-am vrut să le cer prea mult dân prima noapte, pen’ că japonistu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
față de Simona Popescu, extraordinara scriitoare de mai tîrziu dar și de-atunci. Pentru clipa-n care s-a declarat entuziasmată de o povestire de-a mea trei ani mai tîrziu, cînd deja trebuia să-mi apară prima carte, devenisem un veteran al cenaclului, aveam scaunul meu. Cu spătar scrijelit. Să nu uit apariția cărții lui Cristian Popescu, copilul minune al Universitas-ului, iubit de toată lumea, admirat de toată lumea, eveniment sărbătorit cu enormă căldură. Între Cristi și mine nu s-a născut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alte prostii cu o disperare dusă la absurd, românii, gata, pauză, piua. Semnînd un armistițiu separat cu rușii cînd au văzut prin binoclu că ăștia cîștigă. Ceea ce trimite direct la un reportaj realizat de-un oarecare post de televiziune despre veteranii români de război mondial. Strînși Într-un soi de cămin cultural undeva lîngă Buzău, cu priviri cataractice de baladă. Și reporterul pune o Întrebare inteligentă ca de obicei unui bătrînel pe piept cu două decorații cum a fost În război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
c-o cunoști pe Jude, În timpul recrutării tale-n Vietnam. Nu-i ea, și cu toate astea fratele prietenei lui Jane Fonda (asistentă medicală) se sinucide exact cum ar fi trebuit s-o facem cu toții prin anii șaizeci, la spitalul veteranilor, unde se aude in crescendo, tot mai violent ca și imaginile, Beggars Banquet, Înregistrat la Olympic Studios, cu un Mick Jagger care-ți crește transaminazele În eprubeta asistentei proaspăt angajate, cu labele picioarelor prezentînd mici imperfecțiuni, fără chiloți, brunetă, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
minute ale ruletei rusești, tocmai prin compresie aducînd-o la insuportabil (VÎnătorul de cerbi, Oscaruri). Însă, după cum se observă, de pomană toate filmele, Vietnamul, viețile pierdute, ca de obicei nimeni nu a Învățat nimic și este foarte posibil ca fiii unor veterani ai anilor șaizeci să arunce acum bombe În Europa. N-aș fi crezut pentru nimic În lume că americanii, la a căror literatură, muzică, cinematografie și mod de viață am privit vreo treizeci de ani cu cea mai stăruitoare admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se va așeza dedesubt și va imprima o ușoară mișcare de rotație lucrului minunat aflat deasupra. CÎt despre unguri, fie nu cunosc acest obicei, fie n-au coșuleț, fie nu vor să-i decupeze fundul, de zgîrciți ce sînt. Un veteran de război trimite o scrisoare de război redacției Europa, cu dezvăluiri. Aflăm din dezvăluiri că „Nicolae Manolescu tot aducea băutură În casa scriitoarei Dana Dumitriu și i-a creat ei obișnuința de-a bea În fiecare zi din care cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]