1,948 matches
-
de această primitivitate: el constituie excepția adevărată în nivelul comun al speciei, fiindcă singur el este o ființă nouă, care nu poate încăpea în cadrele animalității, pe cînd creatura politică, cu psihologia ei redusă la varietățile simplei violențe și simplei viclenii, rămîne o anexă zoologică". Eseistul recunoaște că portretul tipului politic este exact dintr-o perspectivă ideală, dar, evident, schematic; omul tehnic este cel care prin activitatea lui a pervertit simplitatea zoologică a tipului politic: "Adversarul statornic și cel mai vătămător
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu sunt egali!) și sublimarea principiului natural al luptei pentru existență în promovarea concurenței ca motor central al acumulării și al progresului. Să te afirmi într-un sistem concurențial e, în sine, o luptă neobosită care cere rezistență, curaj, inițiativă, viclenie și creativitate - atribute care nu sunt de găsit decât la o mică parte a cetățenilor. Marea majoritate sunt leneși, needucați, necinstiți sau proști și, pentru aceștia, capitalismul este extrem de inconfortabil și dureros. Firește că și cei mai de jos cetățeni
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
privește, nu am niciun dubiu, Noica nu interiorizase nimic din acest discurs, dar, știind că este înconjurat de turnători, l-a susținut consecvent în toate situațiile. Și a avut dreptate, căci turnătorii au transmis, după cum arată dosarele, exact ceea ce, cu viclenie, voia el.) Și, spre deosebire, de unii contemporani intransigenți, diaspora l-a înțeles și iertat pe Noica, rămânând poate din acest dosar doar replica epocală a lui Cioran, care i-a transmis, la o plimbare în Jardin de Luxemburg: "Să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a lui Machiavelli, încerc să subliniez concepțiile anumitor autori cu privire la noutatea pe care a adus-o Florentinul în acest domeniu. Precizez faptul că îmi propun să analizez arta machiavelliană de a guverna din perspectiva „noului principe” care cucerește puterea prin viclenie sau forță. N. Machiavelli, născut la Florența (1469-1527), în plină Renaștere, “reprezentant de seamă al științelor istorice și umaniste, este... un spirit inovator asemănător cu Leonardo da Vinci în domeniul unor astfel de științe.” În cultura europeană numele lui Machiavelli
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
acțiunile politice. Autorul subliniază că există două feluri de a lupta, unul bazat pe legi, altul bazat pe forță. Primul este propriu oamenilor, ce de-al doilea animalelor. De la animale trebuie preluată forța specifică leilor, pentru a speria dușmanii, și viclenia specifică vulpilor, pentru a se apăra de cursele care i se întind. Așadar, unui principe îi este de folos să știe să fie atăt om, căt și animal. Principele trebuie sa pară că are calitățile cerute de popor: cinstea, onestitatea
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
în această mascare de identitate, știut fiind faptul că în esență șarpele era asociat cu simbolul înțelepciunii 12. Șiretenia diavolului poate fi identificată cu cea dintîi prezență a răului, înșelăciunii, păcatului și minciunii în spațiul edenic. Această primă și diavolească viclenie a înșela implicit fără să minți explicit constituie un exemplu de referință pentru viitoarea ideologie cazuistă, care, analizînd obligațiile morale și religioase pe cazuri izolate, ancorate în relații și evenimente particulare, aplicau principiul "rezervației mintale" (reservatio mentalis) [Bertholet, 1995: 81
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
grecească Euboea, în anii 1960. Comparînd observațiile sale cu cele ale lui Gilsenan, se disting diferențe importante. În zonele rurale din Grecia, onoarea familiei trebuia de asemenea apărată, însă nivelul de violență era mult mai scăzut decît în Liban; drept urmare, viclenia era folosită mai mult. Pe de altă parte, oamenii puteau lua în rîs sau ponegri membrii altor familii în moduri care în Liban ar fi prezentat mai multe pericole. În Liban, familiile a căror onoare trebuia apărată erau grupuri mari
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care o viitoare mireasă să nu fie calomniată. Alte minciuni erau spuse în scopul de a obține avantaje materiale. Normele comunități defineau contextele în care se puteau spune sau nu acest gen de minciuni. Într-o tranzacție financiară, înșelătoria și viclenia erau considerate virtuți, moduri perfect justificate prin care o persoană isteață triumfa asupra uneia lipsită de inteligență; drept urmare, toată lumea încerca să înșele. Pe de altă parte, achiziționarea de bunuri materiale sau profit printr-un alt mod decît o înțelegere oficială
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nesinceritate", apoi se întreabă de ce unii copii dovedesc în tribunal că sînt mincinoși desăvîrșiți. El explică (1902:198, 200) faptul că aceștia sînt copii "care au fost influențați de medii nefavorabile, care au învățat în școala sărăciei că necinstea și viclenia sînt arme în lupta pentru existență...". Totuși, aceste vicii "se dezvoltă numai în împrejurări adecvate"; ele sînt vicii "de care Natura îi ferește de obicei pe copiii care cresc într-un mediu decent...". Aceste comentarii și acelea ale doamnei Necker
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
surplus și deci nici dușmănie, și pe de altă parte societățile în care se întîlnea o concurență pentru superioritate relativă: Interesul oamenilor se îndreaptă acum spre a se arăta altfel decît sînt; din această diferență au apărut și aroganța și viclenia, cu toate numeroasele vicii pe care le atrag după ele. Spencer (1892:400-409) include un capitol pe subiectul "Veridicității" în cartea sa Principiile eticii și prezintă o mulțime de exemple de comentarii etnografice din întreaga lume, inclusiv o remarcă făcută
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în cazul oamenilor, în special cu semenii lor. O persoană care își folosește abilitatea machiavelică ține cont de posibilele reacții ale altor oameni atunci cînd decide cum să acționeze. Utilizat în acest fel, talentul machiavelic nu se leagă neapărat de viclenie sau minciună; chiar Machiavelli (1965:66) însuși subliniază că uneori, deși numai uneori, ar putea fi în interesul principelui să fie "milos, de încredere, umanitar, nevinovat" și chiar religios, și nu doar să lase impresia falsă că ar avea aceste
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Cheney și Seyfarth 1990:258; Humphrey 1983:51-52), acest talent s-a dezvoltat în rîndul populațiilor umanoide pentru că facilita cooperarea, chiar dacă accentua, în același timp, capacitatea de a înșela (Carrithers 1990). Trivers (1971) subliniază complexitatea avantajelor și dezavantajelor altruismului și vicleniei în cadrul populațiilor umane. El afirmă că deși selecția naturală îi favorizează pe cei care sînt "trișori subtili", ea favorizează de asemenea și capacitatea de a-i detecta și a-i descoperi pe cei care înșeală. În cartea sa Evoluția socială
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mioritice și se găsește pe tăblița 69 descoperită la Sinaia care spune: ,,ori părăsești lupta, ori ești OM”. Ivriții nu au înțeles niciodată acest cuvînt chiar dacă l-au scris, pentru că ei aveau și au alt univers spiritual bazat pe minciună, viclenie, hoție și lăcomie cît încape. Să continui cu zicerea lui Samuel. ,,13,19 În toată țara lui Israel nu se găsea nici un fierar, căci filistenii ziseră: să împiedică pe ivriți să-și facă săbii sau sulițe. 13,20 Și fiecare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
iebusiți- lor, moabiților, amoniților, egiptenilor și amoriților. 9,2 căci și-au luat neveste din fetele lor pentru ei și pentru fii lor și au amestecat neamul sfînt cu popoarele țărilor acestora”. Pe dracu neam sfînt, scufundați în răutăți și viclenii, puit cu toți ,,dulăii” drumurilor Canaanului unde mai era loc și de sfințenie întunecaților? Pe cînd cei expulzați în imperiul babilonian își adunau veninul pentru a-l turna în sufletul filistenilor și celorlalți băștinași din Canaan, ivriții rămași acasă au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a compoziției, limbaj popular - au integrat romanul lui Bertoldo în literatura populară românească. Parte din motivele populare incluse în roman au fost prelucrate de Anton Pann, altele au îmbogățit povestirile lui Petre Dulfu despre Păcală. O localizare a romanului, intitulată Vicleniile meșterului Perdaf, urmată de Guguleț, fiul vicleanului meșter Perdaf, s-a publicat la Galați, în 1875. Ediții: Viața lui Bertoldo și a lui Bertoldino, feciorului lui, dimpreună și a lui Cacasino, nepotului lui, Sibiu, 1799; ed. Sibiu, 1836; ed. pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
pune în executarea ordinelor abuzive ale lui Tipătescu, scandalul amenință să ia proporții dezastruoase. Numai că Zaharia Trahanache, tip bonom, afabil cu cine trebuie, pătruns cu solemnitate de importanța atâtor comitete și „comiții” în care e prezident, politician dibaci, cu viclenii ascunse, dejoacă planurile lui Cațavencu, dovedit de plastograf. Vanitos și laș, Cațavencu, avocatul demagog, se folosește de fraze sunătoare despre patrie și propășire pentru a se aburca în poziția jinduită. Retorica lui convulsivă, ditirambică nu-l ajută, și nici alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
impresioniști, și caracterele din textul lui Mallock, și mărcile grafice ale picturii lui Tom Phillips. Scriitura, această țesătură tulburătoare, prinsă, la rândul ei, în cealaltă țesătură, a lumii, nu privilegiază niciuna din scriiturile ei sensibile, finite, nu privilegiază niciuna din vicleniile ei încarnate accidental în texte, sonorități, volume sculpturale sau forme și culori picturale. Ea nu privilegiază niciuna din vizibilitățile limbajului: nici textul de odinioară, adică vechiul roman victorian al lui Mallock, nici eliminările, raturile sau adaosurile picturale ale lui Phillips
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Ceea ce menține acest stil În adîncul conștiinței românești este, fără Îndoială, sacrificiul marelui voievod care a dat perenitate operei sale. ,, Dacă domnia lui, scrie inspirat, G. M. Cantacuzino, na fost decît un lung joc periculos, ce-și Încerca norocul În mijlocul vicleniilor lăuntrice și mișeliilor exterioare, joc care n-a Încetat a fi o singură clipă o sfidare a soartei care trebuia să se răzbune crunt În urmă, arta brâncovenească nu trădează o clipă lunga suferință a mîndrului boier. Principele a acoperit
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
global, Stanislav Secrieru • Socialismul. Ce a fost și ce urmează, Katherine Verdery • Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială, Emil E. Suciu • Statul și propaganda, Călin Hentea • Transilvania reîntoarsă (1940-1944), Ablonczy Balázs • Violența în școală: o provocare mondială?, Éric Debarbieux • Viclenia globalizării, Paul Dobrescu CAPITALISMUL Bibliografie 494 493 Postfață
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
purta neamul spre bine, îl vede pe poet ca pe un taumaturg: „Eu cuget am de înger;/ Și îngeri se vor simte/ Când vindecare vor afla/Acei atinși de mine”. „Moralnic lucrător”, el opune imaginii decăderii statului prin ipocrizia și viclenia „guvernurilor” de „demagoghi” organizarea perfectă existentă în natură, la albine, la castori. În ciuda pasajelor aride, textul are intensitate atât prin crezul iluminist, de negare a tiraniei și de aspirații melioriste, cât mai ales prin viziunea participării omului la eternitatea spiritului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
fără cheltuieli suplimentare în sânul consiliilor municipale, ar fi de-ajuns. Gata cu această fiscalitate tenace, cu această birocrație devorantă, care este spuma și parazitul corpului social; gata cu aceste contribuții indirecte, cu acești bani smulși prin forță și prin viclenie, cu aceste capcane fiscale puse pe toate căile muncii, cu aceste piedici care ne fac încă și mai rău prin libertățile pe care ni le iau decât prin resursele de care ne privează. Este oare nevoie să arăt că ordinea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a identității de natură între Libertate și Proprietate. Dacă întorc prin forță toată munca unui om spre profitul meu, acest om devine sclavul meu. El este tot sclav dacă, lăsându-l să muncească liber, găsesc mijlocul, prin forță sau prin viclenie, de a pune mâna pe fructul muncii sale. Primul gen de opresiune este mai odios, al doilea este mai abil. Cum s-a remarcat că munca liberă este mai inteligentă și mai productivă, stăpânii și-au spus: să nu uzurpăm
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
abilitate practică și nu ca model abstract. Prin urmare, în timpul celei de-a doua dezbateri s-au ciocnit nu doar două versiuni ale întreprinderii științifice, ci și două versiuni ale realismului (vezi Walker 1987). Pentru adepții "subtilității continentale" și ai vicleniei lui Niccolò Machiavelli, realismul derivă din cunoașterea practică și din rațiunea utilitaristă. Pentru ceilalți, inspirați mai mult din așa-zisa viziune mecanică asupra lumii a lui Thomas Hobbes (vezi Vincent 1981; Bartelson 1996; dar și Navari 1982), realismul trebuia să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și intrepiditatea matură. Ion e simbolul țărănimii care vrea pământ dintr-un instinct puternic de apărare. Noțiunea de ambiție e prea complicată pentru cazul său. Actele lui Ion au aerul unor efecte ale deliberației și nu sunt de fapt decât viclenii ale unei ființe reduse. Ion seduce pe Ana ca să silească pe viitorul socru să-i dea pământ, negîndindu-se totuși să treacă peste simpla făgăduială la constrângerea unui act dotal. Evident, socrul îl chinuie cu îndărătniciile lui. Purtarea lui Ion față de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al românului, într-o perspectivă contrastivă sugestivă pentru naționalismul jurnalistului: "Când zicem "român" fantasma psihologică care trece pe dinaintea ochilor noștri în acel moment e un om a cărui semn distinctiv e adevărul. Rău sau bun, românul e adevărat. Inteligent fără viclenie, rău daca e rău, fără fățărnicie; bun fără slăbiciune; c-un cuvânt ni se pare că atât calitățile cât și defectele românului sunt întregi, neînchircite; el se arată cum este. N-are o cocoașă intelectuală sau fizică ce caută a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]