1,913 matches
-
43" din 21 mai 1992 sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), lup cenușiu ("Caniș lupus"), urs brun ("Ursus arctos"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), râs ("Lynx lynx"), vidra ("Lutra lutra"), veverița ("Sciurus carolinensis"), jder ("Martes martes") sau dihor ("Mustela putorius"). Păsări: cocosul de munte ("Tetrao urogallus"), acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), uliu porumbar ("Accipiter gentilis"), corb ("Corvus corax"), mierla de apă ("Cinclus cinclus"), mierla ("Turdus merula"), codobatura ("Motacilla
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică).. Mamifere: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), lup cenușiu ("Caniș lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), râs ("Lynx lynx"), nurca europeană ("Mustela lutreola"), vidra ("Lutra lutra"), veverița ("Sciurus carolinensis"), pisica sălbatică ("Felis silvestris silvestris"), râs ("Lynx lynx"), jderul de copac ("Martes martes"), dihor ("Mustela putorius"), cârtita ("Talpă europaea"), chițcan de munte ("Sorex alpinus"), chițcan de pădure ("Sorex araneus"), chițcan de apă ("Neomys fodiens"), șoarece
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Ion Pricop avea o ușurință extraordinară în comunicare și în alcătuirea versurilor. Urmează cursurile școlii primare din satul natal, apoi pe cele gimnaziale la Școala Bârsești, unde cunoaște și viața de internat. Între 1958 și 1961 frecventează cursurile Liceului din Vidra, supranumit pe atunci, și "Universitatea Vrancei”. După absolvirea liceului de la Vidra, și-a satisfăcut stagiul militar (1961-1963), pentru ca, un timp, să fie și el profesor suplinitor pe meleaguri vrâncene: Păulești, Negrilești, Jariștea, Pădureni-Jariștea, Liceul Odobești și Școala nr. 4 din
Dumitru Pricop () [Corola-website/Science/326020_a_327349]
-
versurilor. Urmează cursurile școlii primare din satul natal, apoi pe cele gimnaziale la Școala Bârsești, unde cunoaște și viața de internat. Între 1958 și 1961 frecventează cursurile Liceului din Vidra, supranumit pe atunci, și "Universitatea Vrancei”. După absolvirea liceului de la Vidra, și-a satisfăcut stagiul militar (1961-1963), pentru ca, un timp, să fie și el profesor suplinitor pe meleaguri vrâncene: Păulești, Negrilești, Jariștea, Pădureni-Jariștea, Liceul Odobești și Școala nr. 4 din Focșani. Între 1964 și 1970 a urmat Facultatea de Filologie a
Dumitru Pricop () [Corola-website/Science/326020_a_327349]
-
caspius), șopârla de câmp (Lacerta agilis), gușterul (Lacerta viridis) Batracieni: broască râioasa verde (Bufo viridis), broască de pământ (Pelobates fuscus), țestoasă de baltă (Emys orbicularis), brotăcelul (Hyla arborea) Insecte (există aici specii rare de libelule) Mamifere: pisică sălbatică (Felis silvestris), vidra (Lutra lutra), dihorul de stepa (Putorius eversmanni), căpriorul (Capreolus capreolus), mistrețul(Sus scrofa), bizamul (Ondatra zibethica), șacalul (Caniș aureus), vulpea (Vulpes vulpes), câinele enot (Nyctereutes procyonoides), popândăul (Spermophilus citellus). Sunt 15 specii de chiroptere (lilieci), dintre aceastea liliacul de apă
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
Alaska, pe insula Golful celor trei Sfinți. În 1788 un numar de așezări rusești au fost stabilite prin Shelikhov și altele peste o regiune mare, incluzând zonele continentale din jurul Cook Inlet. Rușii au câștigat controlul asupra habitatelor celor mai valoroase vidre de mare, vidrele Kurilian-Kamchatkan și Aleutiane. Blană lor este mai groasă, lucioasa, si mai neagră decât cea ale vidrelor de mare la Coasta Pacifica de nord-vest și California. Rușii, prin urmare, au avansat la Coasta de nord-vest numai după ce soiurile
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
Golful celor trei Sfinți. În 1788 un numar de așezări rusești au fost stabilite prin Shelikhov și altele peste o regiune mare, incluzând zonele continentale din jurul Cook Inlet. Rușii au câștigat controlul asupra habitatelor celor mai valoroase vidre de mare, vidrele Kurilian-Kamchatkan și Aleutiane. Blană lor este mai groasă, lucioasa, si mai neagră decât cea ale vidrelor de mare la Coasta Pacifica de nord-vest și California. Rușii, prin urmare, au avansat la Coasta de nord-vest numai după ce soiurile superioare de vidre
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
și altele peste o regiune mare, incluzând zonele continentale din jurul Cook Inlet. Rușii au câștigat controlul asupra habitatelor celor mai valoroase vidre de mare, vidrele Kurilian-Kamchatkan și Aleutiane. Blană lor este mai groasă, lucioasa, si mai neagră decât cea ale vidrelor de mare la Coasta Pacifica de nord-vest și California. Rușii, prin urmare, au avansat la Coasta de nord-vest numai după ce soiurile superioare de vidre au fost epuizate, în jur de 1788. Intrarea Rusiei în Coasta de Nord-Vest a fost lentă
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
vidrele Kurilian-Kamchatkan și Aleutiane. Blană lor este mai groasă, lucioasa, si mai neagră decât cea ale vidrelor de mare la Coasta Pacifica de nord-vest și California. Rușii, prin urmare, au avansat la Coasta de nord-vest numai după ce soiurile superioare de vidre au fost epuizate, în jur de 1788. Intrarea Rusiei în Coasta de Nord-Vest a fost lentă, din cauza unei penurii de nave și marinari. Golful Yakutat a fost atins în 1794 și reședința lui Slavorossiya a fost construită acolo în 1795
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
Alexander Baranov, care a fost angajat în 1790 să gestioneze întreprinderii lui Shelikhov blană, a navigat în Strâmtoarea Sitka, cucerind zona pentru Rusia. Grupuri de vânătoare au sosit în următorii ani și în 1800 trei sferturi din pieile rusești din vidra mare veneau din zona Strâmtoarii Sitka. În iulie 1799 Baranov a revenit pe Oriol Brig și a stabilit așezarea de la Arkhangelsk. Acesta a fost distrusă de Tlingiți în 1802, dar reconstruită în jurul anului 1804 și i-a fost dat numele
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
considerare cantitatea de balene vânate. Din această cauză, balenele ‘bowhead’ au ajuns să fie aproape pe cale de dispariție, datorită cantității de petrol din țesuturile acestora. Aleuții sufereau de probleme severe ca urmare a epuizării de foci și de blană de vidra mare de care au nevoie pentru supraviețuire. De asemenea, necesitând carne pentru hrană, au folosit, de asemenea, piei pentru a acoperi bărcile lor, fără de care nu puteau vâna. Americanii, de asemenea, au extins în Alaska interioară și arctică exploatarea de
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
Sound, eliberând 11 milioane galoane de petrol brut în apă, care s-a raspandit de-a lungul 1100 mile (1.800 km) de țărm . În conformitate cu UȘ Fish and Wildlife Service, cel putin 300.000 de păsări marine, 2.000 de vidre, și alte animale marine au murit din cauza scurgerii .Exxon cheltuit 2 miliarde dolari SUA pe curățarea numai în primul an. Exxon, care lucrează cu agențiile de stat și federație, a continuat curățirea până la începutul anilor 1990. Studiile arată că procesul
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
patrimoniului mondial al UNESCO. Aria naturală reprezintă zonă lacustră (Lacul Babinții Mari, Babinții Mici și ) depresionară dintre lacurile Obretinul Mic și Gorgova, în lunca draptă a Brațului Sulina, înainte de vărsarea acestuia în Marea Neagră. Rezervația găzduiește câteva specii de mamifere (mistreț, vidră, nurcă) și asigură condiții de cuibărit și hrană pentru mai multe păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc galben ("Ardeola ralloides"), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), lișiță ("Gallinula chloropus"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), cristei
Lacul Potcoava () [Corola-website/Science/329871_a_331200]
-
specii de mamifere, reptile, amfibieni, pești și insecte protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: pisica sălbatică ("Felis silvestris"), vidra de râu ("Lutra lutra"), popândăul ("Spermophilus citellus"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), buhaiul de baltă cu burta roșie ("Bombina bombina"), avat ("Aspius aspius"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), petroc ("Gobio kessleri"), porcușor de nisip ("Gobio albipinnatus"), răspăr
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
Phalocrocorax pygmeus"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), egretă mare ("Egretta alba"), striga ("Tyto alba", specie care vânează rozătoare) sau pescăruș albastru ("Alcedo atthis"); Mamifere: lup cenușiu ("Canis lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes crucigera"), vidră de râu ("Lutra lutra"), popândău ("Spermophilus citellus"); Amfibieni și reptile: broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotac verde de copac ("Hyla arborea"), broască râioasă ("Bufo bufo"), buhai de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), broască țestoasă de baltă ("Emys orbicularis"), șarpele
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
care fuge la apropierea omului. Este un prădător lacom și de temut . Prada sa constă într-o largă varietate de pești osoși , alți rechini , păsări de mare broaște țestoase de mare , mamifere marine cum ar fi focile , leii de mare , vidrele și altele . Strategia sa constă într-un atac surprinzător și rapid din spate , provocând o rană mare . Cel atacat de cele mai mule ori moare datorită traumei sau a pierderii de sânge , însă mușcăturile pot fi și superficiale sau plasate
Rechinul alb () [Corola-website/Science/327594_a_328923]
-
Vidra de râu japoneză ("Lutra lutra whiteleyi") este o subspecie dispărută de vidră cândva larg răspândită în Japonia. A fost văzută inclusiv în Tokyo încă din anii 1880. Populația a început să scadă dramatic în anii 1930 iar mamiferul aproape că
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]
-
Vidra de râu japoneză ("Lutra lutra whiteleyi") este o subspecie dispărută de vidră cândva larg răspândită în Japonia. A fost văzută inclusiv în Tokyo încă din anii 1880. Populația a început să scadă dramatic în anii 1930 iar mamiferul aproape că a dispărut. De atunci, a mai fost observată doar de câteva ori
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]
-
a fost în partea sudică a Prefecturii Kōchi când a fost fotografiată la gura de vărsare a râului Shinjo în orașul Susaki. Imediat după aceea a fost declarată ca fiind "Critic Amenințată" pe Lista Roșie Japoneză. Pe 28 august 2012 vidra de râu japoneză a fost oficial declarată dispărută de Ministerul Mediului din Japonia. La maturitate vidra japoneză avea o lungime cuprinsă între 65 și 80 de cm lungime iar coada măsura între 45 și 50 cm. Avea o blană groasă
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]
-
a râului Shinjo în orașul Susaki. Imediat după aceea a fost declarată ca fiind "Critic Amenințată" pe Lista Roșie Japoneză. Pe 28 august 2012 vidra de râu japoneză a fost oficial declarată dispărută de Ministerul Mediului din Japonia. La maturitate vidra japoneză avea o lungime cuprinsă între 65 și 80 de cm lungime iar coada măsura între 45 și 50 cm. Avea o blană groasă și fină de culoare maro închis iar labele scurte erau prevăzute cu membrane interdigitale. Vidra japoneză
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]
-
maturitate vidra japoneză avea o lungime cuprinsă între 65 și 80 de cm lungime iar coada măsura între 45 și 50 cm. Avea o blană groasă și fină de culoare maro închis iar labele scurte erau prevăzute cu membrane interdigitale. Vidra japoneză era un animal nocturn și își părăsea vizuina doar după lăsarea întunericului în căutare de hrană. Revendicând un teritoriu cu un diametru de aproximativ 16 km, își marca teritoriul cu fecale la o distanță de 1,5 - 4 km
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]
-
de hrană. Revendicând un teritoriu cu un diametru de aproximativ 16 km, își marca teritoriul cu fecale la o distanță de 1,5 - 4 km de fiecare și își stabilea până la trei sau patru cuiburi sub pietre sau în tufișuri. Vidrele erau mereu în mișcare, vizitând fiecare vizuină o dată la trei sau patru zile. Ca și majoritatea vidrelor, vidra de râu japoneză nu era un mâncător extraordinar de mofturos. Deși se hrănea predominant cu pești, crabi și creveți mai mânca și
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]
-
la o distanță de 1,5 - 4 km de fiecare și își stabilea până la trei sau patru cuiburi sub pietre sau în tufișuri. Vidrele erau mereu în mișcare, vizitând fiecare vizuină o dată la trei sau patru zile. Ca și majoritatea vidrelor, vidra de râu japoneză nu era un mâncător extraordinar de mofturos. Deși se hrănea predominant cu pești, crabi și creveți mai mânca și țipari, insecte, pepene verde și cartofi dulci. De-a lungul anilor 1990 au fost câteva încercări de
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]
-
o distanță de 1,5 - 4 km de fiecare și își stabilea până la trei sau patru cuiburi sub pietre sau în tufișuri. Vidrele erau mereu în mișcare, vizitând fiecare vizuină o dată la trei sau patru zile. Ca și majoritatea vidrelor, vidra de râu japoneză nu era un mâncător extraordinar de mofturos. Deși se hrănea predominant cu pești, crabi și creveți mai mânca și țipari, insecte, pepene verde și cartofi dulci. De-a lungul anilor 1990 au fost câteva încercări de a
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]
-
japoneză nu era un mâncător extraordinar de mofturos. Deși se hrănea predominant cu pești, crabi și creveți mai mânca și țipari, insecte, pepene verde și cartofi dulci. De-a lungul anilor 1990 au fost câteva încercări de a găsi o vidră japoneză de râu în viață. În decembrie 1991 Agenția de Mediu a Japoniei în parteneriat cu guvernul prefectural din Kochi au format o echipă de cercetare și au început căutările. În martie 1992 grupul de cercetare a găsit păr și
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]