6,587 matches
-
nu, nu, e Titus Segovia!!!... Care Titus Segovia deturnase spectacolul cu Bărbați și femei spre aplauze cumpărate ușor, nu era un musical (că e gen greu), nu era teatru „de proză”, nu știm unde să încadrăm spectacolul, era teatru „de vioară” sau „la vioară”, dacă putem spune așa, dar Octavian Iacob (ajutat de un violonist strălucit și el) cântase în fiecare spectacol live, învăluitor, captivant, cucerise publicul din săli, se știa de mult că farmecă lumea, că vocea lui caldă înflăcărează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Titus Segovia!!!... Care Titus Segovia deturnase spectacolul cu Bărbați și femei spre aplauze cumpărate ușor, nu era un musical (că e gen greu), nu era teatru „de proză”, nu știm unde să încadrăm spectacolul, era teatru „de vioară” sau „la vioară”, dacă putem spune așa, dar Octavian Iacob (ajutat de un violonist strălucit și el) cântase în fiecare spectacol live, învăluitor, captivant, cucerise publicul din săli, se știa de mult că farmecă lumea, că vocea lui caldă înflăcărează oamenii, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apărut așa, pe banca aia din fața Teatrului „Cișmeaua Roșie” și nu știu de unde să te iau, de unde vii tu? Ești din lumea asta? Eu te sărut, nu te pup, O. — Prima lui nevastă a fost muziciană, cântă și acuma la vioară, e la Filarmonica din București, a doua și a treia, așa cum mă vedeți pe mine, Frumoasă Neli, au fost actrițe. La început, nu m-au deranjat deloc însurătorile lui, eram și eu tânără, nu prea înțelegeam ce e căsătoria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Tina, spune încet Frumoasa Neli, dar tânăra actriță nu-i dă nici o atenție, își continuă ideea, vorbind cu vehemență. — A scris anul trecut ceva pentru Maestru, știi tu, că te-am dus la premieră, Bărbați și femei, un teatru „de vioară”, cum i-a zis Tina cu detașare și ironie. Ai stat la spectacol, fermecată de Maestru și de vocea lui, am văzut... Eu n-am putut niciodată să scriu, și din ce scria tipa, nu înțelegeam nimicuța, nu înțelegeam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
afișul despre cursele de care de pe Broadway și a scânteiat În ochii femeilor de la Astor, unde a cinat Împreună cu tânărul Paskert de la St. Regis’. Când au pășit pe intervalul din sala de spectacole, salutați de zbârnâitul nervos și de cacofonia viorilor neacordate, Întâmpinați de mireasma grea, senzuală, a fondului de ten și a pudrei, Amory s-a crezut Într-un imperiu al delectărilor epicureice. Totul Îl Încânta. Se juca piesa Micul milionar, cu George M. Cohan, și pe scenă evolua o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să-i dea lacrimile de plăcerea extatică de a o urmări cum dansează. „Oh - you - wonderful girl, What a wonderful girl you are...“ intona tenorul, iar Amory subscria tăcut, dar cu patimă. „All - your - wonderful words Thrill me through...“ Crescendoul viorilor a tremurat la ultimele note, fata s-a lăsat pe podeaua scenei ca un fluture strivit, iar aplauzele au explodat, făcând să răsune sala. Oh, să cazi astfel pradă iubirii, pe melodia languroasă, magică, a unui astfel de cântec! Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu demult slăbiciuni penibile. După Încheierea sezonului fotbalistic, Amory a alunecat Într-o stare de mulțumire visătoare. În seara petrecerii dansante ce anunța vacanța, o ștersese englezește de la bal și se culcase devreme, pentru plăcerea de a auzi cum muzica viorilor se revarsă peste gazon și-i asaltează, vuind, fereastra. A petrecut multe nopți Întins pe pat, treaz, visând la cafenelele de taină din Mont Martre, unde frumoase de abanos se afundau În cele mai romantice mistere cu diplomați și mercenari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a cântărilor și sufletul strălucitor al Clarei continua să lumineze calea pe care călcau. De aur, de aur e văzduhul - le cânta el băltoacelor din cale -, de aur văzduhul, note de aur din mandoline de aur, acorduri de aur din viori de aur, frumusețe, obositoare frumusețe... Gheme de aur În coșuri Împletite din aur, pe care nu le pot ține muritorii; o, ce zeu tânăr și extravagant ar ști sau ar Întreba despre ele?... Cine poate dărui atâta aur...? AMORY ESTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
impacientată, că se poate coafa mai bine singură. În acest moment este prea agitată ca să stea pe loc. Acestui fapt i se datorează prezența ei În dormitorul nedereticat. Urmează să vorbească. Tonurile de alto ale ISABELLEI seamănă cu acordurile de vioară, dar dacă ați auzi-o pe ROSALIND, ați spune că vocea ei are muzicalitatea unei căderi de apă. ROSALIND: Pe cuvânt, nu există decât două toalete pe lume pe care-mi place să le Îmbrac... (pieptănându-se În fața mesei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bătăliei decisive. Toate poveștile astea sunt erori. DOAMNA CONNAGE (socotind că și-a spus păsul): În orice caz, fă-ne mândri de tine deseară. ROSALIND: Ce zici, sunt frumoasă? DOAMNA CONNAGE: Știi bine că da. (dă jos răzbat tânguirea unei viori care este acordată, un răpăit de tobă. DOAMNA CONNAGE se Întoarce iute spre fiica sa.) DOAMNA CONNAGE: Vino! ROSALIND: Un moment. (Mama ei iese. ROSALIND se Îndreaptă spre oglindă și se contemplă cu multă satisfacție. Își sărută vârfurile degetelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ale amurgului În chipul ei, iar miile de pași, miile de uverturi, se vor contopi cu pașii ei, iar ochii ei catifelați, Întâlnindu-i pe ai lui, Îl vor Îmbăta mai strașnic decât vinul. Până și visurile sale erau acum viori Îndepărtate, plutind ca sunetele estivale În văzduhul văratec. Camera era cufundată În Întuneric, cu excepția lucirii palide a țigării lui Tom, care ședea lângă geamul deschis. Închizând ușa după el, Amory a rămas o clipă cu spatele sprijinit de ea. — Hello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
măștile, care pe lumină crudă mi se păreau urâte și necizelate, își dovedeau forța trezindu-se la viață grație nebuniei de care era apucat Peter când juca. Mai cobora în sală, se mai lua de noi, spectatorii, mai cânta la vioară - și o făcea bine -, apoi alerga în spatele cortinei și apăreau de îndată de după ea alte și alte măști și păpuși uriașe care se zbăteau, răcneau și încercau de pomană să îndrepte lumea, s-o facă să înțeleagă că a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ca să fie și el măcar o dată de față, ceea ce e cel mai important (vezi mai sus), fiindcă nu numai câștigul contează. Multe întrebări rămân fără răspuns: e greu? Cât durează până înveți să citești notele? Cum se acordează corect o vioară? Unde poți să te adresezi dacă ai intenția serioasă de‑a învăța un instrument? Chiar mâine mă înscriu de bunăvoie. Ce faci cu plăcere, faci de bunăvoie. Numai serviciul la liniile de înaltă tensiune e o constrângere de care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o găsești. Nu te opintești prostește, ci freci inteligent și rafinat de jur împrejur. Ceea ce nu pot adesea să spun cu gura, fiindcă furia mă lasă fără grai, spun cu inima și cu tot trupul meu (Anna, nevrotic). Buzele tac, viorile șoptesc: iubește‑mă. Și Hans șoptește: tu, e super ce facem noi aici, de nota zece și‑o să fie tot mai bine, dacă te gândești cât am așteptat momentul ăsta; acuși o să țipi de plăcere și‑o să faci ca trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o mașină mică - iar tu ai să primești mai târziu una la fel. Seri muzicale în familie, într‑o cameră cu lambriuri de lemn, tata cântă la violoncel, mama la pian - mama e doctoriță - frații cântă la flaut sau la vioară, părinții îi iubesc ca pe ochii din cap, petrec revelionul la casa din Semmering, proviziile de care are nevoie vesela adunare sunt aduse în hohotele de râs, chicotelile și pupăturile tineretului și transportate la etaj, chestie care are de‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
perspective de avansare, iar pe viitor îl mai așteaptă încă unele lucruri care altminteri ar fi, din păcate, deja de domeniul trecutului. Anna înșiră notele acestei compoziții rapide cu o eleganță lejeră, japoneză, ca un șirag de perle de cultură. Vioara intonează șleampăt, iar urechea muzicală a Annei suferă și pretinde mai mult exercițiu din partea viorii. Astăzi nu se muncește, ci se cântă de plăcere. De la distanță, inima de mamă a doamnei Witkowski e alături de Anna care îi împlinește, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fi, din păcate, deja de domeniul trecutului. Anna înșiră notele acestei compoziții rapide cu o eleganță lejeră, japoneză, ca un șirag de perle de cultură. Vioara intonează șleampăt, iar urechea muzicală a Annei suferă și pretinde mai mult exercițiu din partea viorii. Astăzi nu se muncește, ci se cântă de plăcere. De la distanță, inima de mamă a doamnei Witkowski e alături de Anna care îi împlinește, în sfârșit, visele de fată și aspirațiile ei către cultură și artă, adică ce n‑a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
n‑au înflorit, lucru care se va întâmpla, după cum spune un cântec vienez, abia mai târziu și în altă parte, mai exact chiar pe malul Dunării, la vremea când dă vița‑de‑vie în floare. Atunci vor răsuna mii de viori cristaline, mai spune cântecul și amuțește rușinat de propria prostie. Cei trei intră în sfârșit în vie, călcând pe faimoasa argilă cu loess care‑i priește în mod deosebit viței de vie. Turlele bisericilor din satele de podgoreni încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i‑a fost luată definitiv. Anna se lovește cu pumnul peste frunte, dar nimic nu iese și nici nu intră acolo. Îndrăgostiții vienezi, sub care pârâiașele curg învolburate și deasupra cărora bunul Dumnezeu le aranjează pe toate în acorduri de vioară, nu observă însă lucrul ăsta, pentru că ei nu observă nici măcar că iubirea asta nu merge decât de la Rainer înspre Sophie, fără să mai facă și cale întoarsă. Rainer tocmai se pregătește să țină iar o scurtă prelegere despre această iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
negru și lucios erau câteva cutii de instrumente și câteva stative pentru partituri. În apropiere de fereastra care dădea spre o grădină mare se afla o harpă, iar în majoritatea fotografiilor de familie de pe bufet o tânără fată cânta la vioară. Până și pictura în ulei aflată deasupra șemineului înfățișa ceva muzical - un recital de pian, am bănuit eu. Mă uitam la el și încercam să ghicesc melodia, când Herr Hirsch reveni cu soția lui și cu fata. Frau Hirsch era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
împrejur ca un derviș care se rotește amețitor în dans, ținându-se înnebunit de gât cu mâinile care mai aveau cătușe și decorând tapetul cu trandafiri roșii în timp ce cădea la podea. Mâinile lui Kindermann se potriveau mai bine pe o vioară decât pe ceva atât de mare ca un 45 mm, și cu cocoșul jos ai nevoie de arătătorul unui dulgher ca să manevrezi un trăgaci atât de greu, astfel că am avut suficient de mult timp ca să iau bustul lui Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PE STRADA CU SALCÂMI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 947 din 04 august 2013 Toate Articolele Autorului pe strada cu salcâmi pe strada cu salcâmi viorile mai cântă și albe flori tot ning în părul tău și-n mine cresc părerile de rău și singur stau sub bolta nopții sfântă. De peste stradă, la un magazin de vechituri tot hârâie-o flașnetă și noaptea mea devine violetă
PE STRADA CU SALCÂMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364273_a_365602]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > LIGIA GABRIELA JANIK - CE EȘTI TU FEMEIE? Autor: Ligia Gabriela Janik Publicat în: Ediția nr. 972 din 29 august 2013 Toate Articolele Autorului Un cântec de vioara, Paletă-n curcubeu O stea din Carul Mare, O odă, un eseu... Rostindu-ți nemurirea Prin versuri și prin cânt Vei ști ce-i fericirea În viață pe pământ? O! Tu poet din lume Ce cânți a ei valoare, Prin
CE EŞTI TU FEMEIE? de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364392_a_365721]
-
Tu poet din lume Ce cânți a ei valoare, Prin versuri tu poți spune C-adori a ei splendoare. Ce ochiul ți-l încântă Prin frumuseți divine, Și inima ți-e frântă Când nu e lângă tine. Un cântec de vioară O odă, un eseu Originea vieții Cântată de Orfeu. Aceasta e femeia Ce zi de zi zâmbește... Și-ți dăruie iubire Chiar și când se jertfește. Referință Bibliografică: Ligia Gabriela JANIK - CE EȘTI TU FEMEIE? / Ligia Gabriela Janik : Confluențe Literare
CE EŞTI TU FEMEIE? de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364392_a_365721]
-
În Martie îți strâng din jur, Dorința și ardoarea mea. Și-a zilelor din șnur! Și vine iarăși, ziua, ce calcă egal noaptea În Echinocțiul slobod. Când, mai citesc iar cartea - Zilelor poeme... E-un Mărțișor din soare, Iubirea ta - vioară! Ne e atât de bine! E ziua-sărbătoare! Elena ARMENESCU GÂND DE PRIMĂVARĂ 1 Martie 2011, București Soarele-și aruncă și azi strălucirile Albind ferestrele spre răsărit Fantomele nopții‘s topite, întunecimile Alungate în mit! Iată! Ghioceii sunt tot albi, narcisele
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]