2,160 matches
-
fermecătoare, feerică. Nu sunt acestea doar vorbe într-o comunicare între "sordid și princiar", sunt trăiri ale acelora care pot pătrunde nu în formule superlative, ci în tainele orașului moldav. Pelerini ai frumosului, veniți să redescoperiți Iașul! Grupuri de tineri vioi, exuberanți urcă panta lină a Copoului spre Universitate, conversând în ritmul pașilor elastici. Vesele și elegante, studentele urcă dezinvolt spre izvoarele înțelepciunii, neștiind că fac parte din arta vie. Dacă asupra operelor plutește binecuvântarea, artiștii înșiși fiind înzestrați cu duhul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ale cărui ritmuri variază la infinit, căci fiecare povestire își are propriul ei timp, specific și exclusiv". Dar metodele de interpretare și cunoștințele criticului în materie ar rămâne oarecum palide dacă el nu ar dispune de abilitățile unei expuneri interesante, vioaie, colorate, toate ținând de arta vorbirii. Intervine aici mirajul elocinței cu puterea de influențare și sensibilizare a auditoriului prin ordonarea expresiei lingvistice a ideilor. Figurile retorice sunt ca niște ornamente pentru înfrumusețarea vorbirii în scopul consolidării convingerilor. Avem critici literari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
adresele sale de felicitare. Trecerea acestui impozant defileu înaintea Tronului, a reprezentanților veniți din toate comunele și din toate unghiurile țării a fost unul din momentele cele mai frumoase ale serbării și era o adevărată mândrie a vedea bărbăteasca și vioaia populațiune rurală, în pitoreștile sale porturi de munte și de câmp, amestecată cu costumele orientale ale populațiunelor Dobrogei, iar, pe fața tutulor, energia unită cu blândețea și inteligenta pricepere a solemnului act național care se serba în acea zi. Mai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
poet nemțean, la escapada octombrică de la Durău cu "banda lui Liviu Ioan Stoiciu", că deține numai el peste o sută de scrisori dumitrașciene, și împreună evocarăm posibilitatea editării acestui neobișnuit de bogat corpus [dacă luăm în calcul totalitatea corespondenților aurelini], vioaie analiză spectrală a deceniului nouă, radiografie culturală a generației optzeciste, în adidași & blugi, dar și a decadentei Epoci de Aur ceaușine, cu toate splendorile ei urît mirositoare [...] * * * A, erea să omit povestioara Grupului Sigma, din care, la începutul anilor optzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
înainte de 21). După o lună, încă se mai afla în convalescență. Dimineața, la Sinaia, era scos la plimbare, „purtat într-o cărucioară”. 16 octombrie. N. Iorga ia dejunul la Principesa Elena. „Copilul regal a intrat în momentul conversației. Voinic și vioi, cu păr des și creț, blond, pe fața rotundă, cu ochii mici și șireți, e foarte drăguț. Știe englezește și românește, dar nu vrea să vorbească. Se lasă sărutat, iar când îi dau două icoane, spune, după cerere: mulțumesc”. Darul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ce cer este să rămân în viață până la majoratului micului Rege Mihai, ca să îi pot pune coroana pe cap”. 12 septembrie. Fostul Prinț Moștenitor Carol primește vești despre Mihai de la Ballif, venit din țară: „Spune că Mihai e foarte bine, vioi, tăcut și observator”. 7 octombrie. A murit Gh. Buzdugan. Locul său, ca membru al Regenței, a fost ocupat de C. Sărățeanu, susținut de P. N. Ț. Liberalii au susținut-o pe Regina Maria. 17 februarie 1930. Se realizează un aranjament
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ei prin minte? A ținut mult să iasă oarecum din tiparul obișnuit. Așa că, ne-a oferit un iepuraș de o rară frumusețe. Unul era tărcat și altul alb. Eu l-am ochit pe cel tărcat, că mi se părea mai vioi și mai drăguț. Oltei i-a revenit cel alb. În grajd aveam o cușcă mare și tata a venit cu noi, să ne arate, cum să-i închidem. Am luat morcovi din beci și le-am dat să mănânce. S-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
album „Albumul Marinei” ce conținea: amprenta piciorușelor, mesajul doctorului de copii, al tatălui și al mamei, dar și prima fotografie de familie (cu toți trei). Marina împlinește 3 ani pe 20 iulie 2010 și deja este o adevărată domnișoară: cochetă, vioaie, veselă, face înot, învață să vorbească românește, dar și în japoneză. Un moment foarte important este atunci când se alege prenumele unui copil; părinții consultă un ghid cu prenumele scris în kanji. Se crede că un prenume bine ales îi aduce
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
a aducerilor aminte, așa că în mâinile talentatei Hana, putem ajunge niște visători influențați numai cu ajutorul cuvintelor. Departe de a fi o simplă înșiruire de date geografice sau întâmplări mărunte, notele din călătoria autoarei în Japonia sunt în fond o analiză vioaie, uneori glumeață, dar întotdeauna pătrunzătoare a modului de viață nipon, într-o permanentă comparație cu cel românesc. Noi, românii, am vrea ca lumea în care trăim să fie mai bună și așteptăm mereu de la alții să facă ceva: de la cei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
erau la posturile lor În Curte, și părintele Anselm de abia apărea gâfâind de după colțul galeriei. Hildebrand ducea pe calul lui o mogâldeață Înfășura tă În tot felul de șaluri de sub care se vedeau numai doi ochi șori albaștri, foarte vioi, și un năsuc obraznic. Sub ochii uluiți ai soției, bătrânul ministerial, În loc să desca lece În genunchind lângă calul stăpânului ca să-l ajute să coboare, mulțumind pentru cinstea care i se făcea lui și modestului său cămin, luă cu grijă mogâldeața
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Înălțat pe un pie destal, trona În mijlocul Încăperii, Într-o nișă uriașă. Perdelele erau de brocart, În ape verzi și aurii, o minunată stofă adusă toc mai din Bizanț. Pe celelalte laturi se vedea un cămin uriaș, În care pâlpâiau vioi flăcările unui foc sănătos, deși pomii Înfloriți ale căror vârfuri se vedeau pe fereastră arătau o primăvară caldă și senină. Alături de cămin, un scrin uriaș, cu Încrustații somptuoase În fildeș, așa cum Adelheid nu văzuse niciodată, sporea nota de eleganță a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spus Johannes că ați putea trece pe aici. El e vărul meu... — Aha! Îl Întrerupse Conrad. Au mai trecut Rinul și alții Înaintea noastră? — Câțiva drumeți neînarmați... Azi-dimineață au fost niște vânători... Conrad privi cu atenție chipul inteligent și ochii vioi ai plutașului, și-și spuse că se poate Încrede În el. — ...Erau puțini la număr și povesteau că ar fi nu numai mistreți prin partea locului, ci chiar și un cerb. — I-ai văzut tu? — Da, Înălțimea Voastră, tocmai luasem
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Neamțul era deja la ușă, împingând-o pe role spre sistemul de închidere. Copii, să ascultați de mama voastră, ați auzit? Vă iubesc pe toți. Dumnezeu să vă ocrotească acolo unde veți ajunge! Neamțul a blocat ușa și a sărit vioi pe scara vagonului. Garnitura se pusese în mișcare. Mama, cu Bebi în brațe, în fața ferestruicii cu gratii, a mai aruncat o ultimă privire, lungă, spre peronul de care ne îndepărtam din ce în ce mai mult, în timp ce mânuța copilului, ieșită spontan printre gratiile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a plecat de la Peninsula, însă nu există informații despre destinul său după eliberarea din închisoare. Gheorghe Calciu (pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa) Unul dintre cei care l-au cunoscut în închisoare îl descrie ca fiind un tânăr scund, slab, dar vânos. Foarte vioi în spirit și în mișcări, totdeauna grăbit. Ochi vii și față zâmbitoare; chiar dacă ar fi trebuit să se supere, nu l-am auzit niciodată repezind pe cineva. Fusese student în anul II la Medicina din București. De fel era din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
derulează pe ecranul minții: revăd saturația de verde crud al parcurilor și pădurilor ce împodobesc atât vestitul oraș moldav, cât și împrejurimile sale, cerul senin, liber de orice nor numai al acelor unice zile, revăd Lacul Ciric din care săltau vioi peștii, în ciuda pescarilor de pe malul celălalt, tânjesc după baia de aer pur în care m-am afundat. Suficiente argumente susținătoare de IașiMoldova-Sahasrara Puja. Tot ce se întâmplă cu fiecare dintre noi ocazionat de o puja, nu este doar o trăire
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
primăvara, fulgii de zăpadă, soarele, luna și stelele pe cer...) dar noi, familiarizați cu ele (cu prezența lui Dumnezeu!) nuL recunoaștem (sau nu-L înțelegem). Spuneți-mi acum: dacă Iisus ar fi apărut mulțimilor sub forma unei flăcări înalte și vioaie, ar fi reușit să se facă ascultat? Nu cumva... toți ar fi fugit îngroziți de foc? Din acest motiv, El s-a înfățișat oamenilor ca OM! A trebuit să se prezinte ca unul de-al lor pentru a Și-i
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
vești artistice, Premieră la Național, rubrica Gânduri, dar și un elogiu adus „talentului de dramaturg” și regizor la Ciuta - jucată de aproape toate teatrele naționale din țară., demonstrând unise că Victor Ion Popa e și un gingaș poet, cu versuri vioaie, de o plasticitate rară, cu ritm și rimă bogată și cu o fină nuanță de ironie”, publicând două poezii: „Caricatură sentimentală” și „Schiță de toamnă”, reproducându-vi-o pe ultima: O comoară de aramă Și de aur în văpăi Arde
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Istrati ș.a., poezia prin domnii G. Noveanu, N. Tăutu, T. Stoica, G. Voevidca, Seb. Popovici, A. Bolohan, T. Lianu ș.a. Este meritul domnului Gh. Drumur de a fi organizat această „mobilizare generală” a scrisului bucovinean. Cronica foarte bogată și extrem de vioaie.” (C.L. - Cărți și reviste în Revista Bucovinei nr.3/1943. * George Drumur (19111992) - un intelectual de elită, absolvent al Facultății de drept din București, al Conservatorului de muzică ș artă dramatică din Cernăuți, al Facultății de matematică-fizică din Timișoara și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de la înființare, numerele 4-6, pentru lunile iuliedecembrie 1940, apar la București. Revista FătFrumos nr.1 pe ianuarie și februarie 1941, numărînchinat semicentenarului marelui pictor Epaminonda-Bucevschi, a apărut în două coli de tipar, cu patru ilustrații și-n aceeași sobră și vioaie ținută publicistică, scriau ziarele. * Din august 1941-iunie 1944, se pare că șia mutat sediul la Râmnicul Vâlcea (nr.2-6/1944 apărea precis la Râmnicul Vâlcea). * ...” Ne-a pricinuit mare bucurie noua revistă de literatură și folclor a dlui Leca Morariu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
meu - să fie pentru dvs. o piatră de încercare, o probă care să vă arate dvs. înșivă că trebuie să faceți marea carte întrucât în această operă sunteți de neînlocuit! Gândiți-vă la acei eroi tineri ai Männerbund-ului, la trupa vioaie deacoliți ai lui Indra, care râd cu ornamentele lor de aur în soare și în ploaie, inegalabili dansatori; gândiți-vă la gemenii ireproșabili din Mșațhș³țbhș³rataț, între care unul este frumos și curajos, celălalt - înțelept și drept: a trecut mult timp
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
eșuat. Mai mult chiar: bîlbîiala avîntată a tovarășului de la Comitetul Central i-a scos din minți pe țărani. Insensibili la oratorie, în loc să aplaude, au prins să huiduie, s-au opintit zdravăn și au răsturnat mașinile în șanțul drumului. Inteligenți, perspicace, vioi la minte și la trup, înalții activiști de partid și de stat au priceput pe dată că nu e bine să te pui cu reacționarii și au luat-o la sănătoasa. A doua zi, au intrat în sat trupele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu versurile românești ale lui Bébé Altman : Să cântăm, să dansăm Și din viață să gustăm, Doar așa vom afla Cât de scurtă, dar dulce e ea. Să cântăm, să dansăm Și de toate să uităm, Beți și voi, fiți vioi Nu știi mâine ce va fi cu noi. Apoi dizeurul cobora de pe scenă pentru a se amesteca printre mese, alături de un violonist, și fura de pe masa unor clienți un pahar de vin, din care lua o înghițitură zdravănă, stârnind hohote
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
supunea propriul corp, ce nu mai făcea față scenei. Prestațiile sale erau din ce în ce mai slabe. Pauzele tot mai dese, vocea care nu mai avea claritatea din tinerețe, răgușelile, scăpările notelor tot mai dese din cauza oboselii și chiar trupul său sleit, nu vioi și elegant în fiecare gest, ci apăsat, bolnăvicios, făceau ca lumea să -i ocolească tot mai des spectacolele. Nici femeile nu-i mai cădeau în brațe ca altădată, soco- tindu-l un bătrân libidinos. Aventurile și poveștile romanțioase se terminaseră. Prietenii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
iar felul În care te raportai la ea, În discursurile publice, era Întotdeauna semnul sigur al gradului de „atașament neabătut față de partid și clasa muncitoare”! Or, spre uimirea mea - care intrasem Întâmplător În acea sală, Încă nu publicasem nimic -, tânărul, vioiul, negriciosul activist care se servea cu dezinvoltură de o corectă limbă română, uimitor de bogată ca vocabular și semantică, povestea dezinvolt despre contactele pe care le avusese, el și tovarății care-l Însoțiseră, cu cercurile de afaceri vest-germane. „A, o să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
neobosit, inventiv și nu rareori deconcertant - adeseori aș fi putut să-i confund vocea cu cea a unuia dintre cei mai aprigi dușmani! L-am comparat abia ulterior cu acei valeți care apar În literatura picarescă franceză sau spaniolă - lingușitori, vioi, vicleni, după spița lor, deoarece vin din poporul cel mai de jos și faptul că slujesc un tânăr hidalgo sau gentilom este deja o treaptă de „progres social”. Nu cer simbrie, fericiți de a fi pe lângă un senior, dar Își
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]