9,098 matches
-
și pe cele ale cititorilor exasperați de tîmpeniile ilizibile care se publicau în acea perioadă. Petru Dumitriu n-a fost niciodată un scriitor inocent și, regret să o spun, niciodată n-a scris doar pentru că așa îi dicta vocația. Fiindcă vocația nu te obligă să scrii o carte îngrozitoare ca Drum fără pulbere, ci numai dorința de putere, ceea ce pentru un scriitor din acea perioadă însemna să intre în grațiile Puterii. Cu sau fără voie, Sadoveanu care a scris un roman
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
precis, și o netă "diferență specifică", prin care criticul se detașează în peisajul literar contemporan. E vorba, în primul rând, alături de caracterul aplicat al analizelor, susținute cu argumente extrase din textul propriu-zis al operelor, de o indubitabilă ambiție - și chiar vocație - a sintezei; adevărata identitate critică a lui Ion Simuț își extrage substanța din paginile de istorie literară, căreia autorul pare a-i acorda o atenție privilegiată, aproape exclusivă ("criticul trebuie să poarte în sine întreaga istorie cel puțin a unei
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
expresie, ci, mai curând, de economie a procedeelor, de sobrietate și limpezime a frazării, fără ca prin aceasta autorul să-și reprime cu totul fascinația pentru eseu ("Trebuie să spun însă că eseul (...) este pentru mine mai mult o aspirație, adevărata vocație mi-o văd - dacă nu cumva mă înșel - în critica literară de interpretare a clasicilor. Simt că am afinități într-o oarecare măsură - mai mică sau mai mare - cu modul în care gândesc literatura Mircea Scarlat și Ion Bogdan Lefter
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
prea multe pentru că îi scot din discuție pe protagoniștii revoltelor cu motivație socială sau de oricare alt ordin exterior. Nu la aceștia mă refer, aceștia sunt mulți, ci la acei eroi care se revoltă din pur impuls interior, rebeli prin vocație, oameni care percep existența (nu neapărat societatea) ca pe o realitate îngrăditoare și totdeauna frustrantă. Sunt însetații veșnic de schimbare, dornicii de aventură, de plecări, în speranța înfrângerii unor limite care-i opresează întâi de toate sufletește. Eroii lui Panait
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
propune să le urmeze. Uneori, însă, scriitorul aderă la două sau mai multe idei divergente, pe care caută să le concilieze în plasma propriei făpturi artistice: "Confesiunile lui Tolstoi au ceva din rafinamentul "masochismului": afirmația se resoarbe instantaneu, devenind negație. Vocația constructivă e infirmată de o vocație la fel de puternică (dar mai spectaculoasă) a derealizării. Răul necesar al spiritului tolstoian se materializează în capacitatea de a adera, simultan, la mai multe convingeri contrarii". Nu întâmplător comentariul jurnalului lui Musil se intitulează Senzații
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
scriitorul aderă la două sau mai multe idei divergente, pe care caută să le concilieze în plasma propriei făpturi artistice: "Confesiunile lui Tolstoi au ceva din rafinamentul "masochismului": afirmația se resoarbe instantaneu, devenind negație. Vocația constructivă e infirmată de o vocație la fel de puternică (dar mai spectaculoasă) a derealizării. Răul necesar al spiritului tolstoian se materializează în capacitatea de a adera, simultan, la mai multe convingeri contrarii". Nu întâmplător comentariul jurnalului lui Musil se intitulează Senzații de hârtie. Aici trăirea se învecinează
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
Bogdan Ficeac citează din instrucțiunile NKVD transmise de la Moscova spre aplicare în anul de grație 1947. Or, în ceea ce privește școala citim la punctul 35 că trebuie eliminați din toate treptele învățământului ,profesorii care se bucură de popularitate", adică tocmai profesorii cu vocație, competenți și cu înaltă ținută morală. Citim mai departe că trebuie scoase din programele liceelor ,predarea limbilor latină și greacă veche, a filozofiei generale, a logicii și geneticii"; istoria trebuia revizuită radical, accentul urmând să fie pus pe lupta maselor
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
licee de mare prestigiu care pe lângă funcția lor de formare a noilor generații erau adevărate focare de cultură și de propagare a științei. Oameni cu un înalt simț al datoriei și al răspunderii au contribuit decisiv la europenizarea țării, identificând vocațiile și talentele, pregătindu-și elevii în sensul tradiției românești și al spiritului european. Iar dascălii se bucurau de un prestigiu bine meritat în societate. O țară își dovedește demnitatea după cum își cinstește dascălii. Cu mulți ani în urmă, elenistul german
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
refer la politica oficială a comuniștilor. Tot sistemul de selecție a fost dat peste cap, astfel încât au ajuns în învățământul universitar personaje care într-o Românie normală s-ar fi aflat în cu totul alte domenii de activitate. Indivizi fără vocație și simț al răspunderii enorme care apasă pe umerii dascălului populează încă și azi școala românească. Din nefericire, după 1990 nu s-a încercat o reformă serioasă în acest domeniu esențial pentru viitorul nației, cu excepția ministeriatului profesorului Andrei Marga, prea
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
încerca să fixeze epoca în curs în rame diacronice: ,Stratan nu s-a născut din spuma textualismului (deși e un virtuoz al imperfectualităților)" și nici din abandonul imaginativului în notația realistă; el s-a ivit mai degrabă la intersecția unei vocații plastice stănesciene cu exuberanța ludică dimoviană.(...) Dar seducțiile centrifuge au fost geometrizate de un al treilea - și el decisiv - impuls, cel venit dinspre algebra barbiană a viziunii, primită prin releul doinașian." Cu toate că ,îngerii și-au făcut la noi faima mai
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
pariu (desigur cu mine însumi!). Absorbit de scrisul la ziare și gazete, pentru coșul zilnic, am ajuns la punctul în care, ca orice ziarist ce se respectă, începeam să mă obișnuiesc cu ideea că sînt un scriitor care își ratează vocația în aceea de jurnalist (sună cunoscut). În loc să mă lamentez că viața mea se duce, că nu am timp de Ťmarile proiecteť, m-am decis să văd dacă, într-adevăr, sînt scriitorul care cred că sînt. Și, deși, pare incomod de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11085_a_12410]
-
d-sale caracteristice. Absolvent al studiilor universitare în 1953, dl Constantin Mateescu se vede confruntat cu un ,climat de lipsuri, de goană disperată după remedii de supraviețuire". într-o țară în care era proclamată fariseic abolirea șomajului, junele stăpînit de vocația scrisului se vede obligat a pleca în fiecare dimineață să-și caute ,un loc de muncă", operație zădărnicită de lipsa unei ,origini sănătoase": ,obosisem să bat fără speranță la porțile instituțiilor și întreprinderilor, să dau cu ochii de mutrele de
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
nu are putere și care, în același timp, are drept la afect, are drept la sentimente..." În rest, ca teatrul e literatura, și numai ea: Nu mă uit la filme în general deoarece a vedea invizibilul încarnat în oameni e vocația teatrului. La cinematograf văd doar într-un singur mod cam același lucru, oameni care încarnează povești. Literatura, și de asta îmi lipsește, e invizibilul încarnat în oameni pe care trebuie să îi construiesc eu mental. Cînd citești un roman de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11106_a_12431]
-
organizatorul nemijlocit al simpozionului, a găsit o soluție simplă, dar extrem de ingenioasă: propria-i paricipare la fiecare ediție. Identificîndu-și el însuși un mod de exprimare pe care îl reportează de la o ediție la alta, adică o lume de forme cu vocația certă de a se constitui în cicluri ample, el a reușit să coaguleze o anumită unitate de principiu a întregului demers, indiferent de notele individuale pe care fiecare artist le aduce cu sine. Și pentru ca totul să se sprijine pe
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
tînăr participant de pînă acum la Simpozionul de la Baia Mare, timișoreanca Denisa Curte, confirmă și, într-un anumit sens, închide enunțurile deja formulate. Cele două cuburi, de fapt cele două secvențe gravitaționale, terestre, ale căror părți aeriene au dispărut indefinit, lăsînd vocația ascensională și visul imponderabilității în starea lor pură, aduc retorica sculpturii aproape de expresia ei minimală. Și aici, ca și în celelalte lucrări ale actualei ediții, expresia plastică și gîndirea morfologică se așază pe o tensiune de fond, atît pe una
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
Grigurcu Se află în circulație două sintagme doar iluzoriu simetrice: poezia de critic și critica de poet. în realitate, ele poartă sarcini axiologice eterogene. Pe cînd cea dintîi (atunci cînd e aplicată corect!) este vădit expresia unei insuficiențe, a unei vocații lirice atît de firave încît se lasă copleșită de abstracțiunea cogitativă și de aerul de ,făcătură" epigonică, a doua poate fi omologată în întrariparea-i specifică, în maniera sa imaginativ-metaforizantă. Dar nu e... obligatoriu ca un poet să scrie mereu
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
singulară (și, de-acum, indispensabilă, aș îndrăzni să afirm), nu doar prin calitățile sale de strălucit teoretician și eseist, prin originalitatea, profunzimea și stilul inconfundabil al scrierilor sale - într-o cultură cum e aceea franceză, care are, cum bine știm, vocația și pasiunea eseului, a spectacolului de idei -, ci și ca animator al vieții teatrale franceze și internaționale, ca factor coagulant al unor acțiuni și proiecte editoriale, dar nu numai, menite nu doar să păstreze memoria actului teatral, ci să propulseze
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
el. Personalitate de excepție, împătimit de teatru, cărturarul, eruditul, scriitorul George Banu a refuzat de la bun început confortul securizant al intelectualului care se retrage în biroul său pentru a-și elabora opera. Autentic homo constructor, el și-a asumat existențial vocația comunitară a teatrului, hrănită de principiul ,a face, a crea împreună". De asemenea, cei 11 ani, cît a fost directorul artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor, ale cărei acțiuni le-a inițiat, condus și însoțit pe tot parcursul existenței acesteia
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
să trăiască teatrul vremii sale ca pe propriul lui destin. Acordarea titlului de Doctor Honoris Causa de către Universitatea de Arte Ť George Enescuť din Iași profesorului și criticului George Banu, consfințește, prin ceremonia de astăzi, tocmai acest har și această vocație.
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
rolul public al acestor intelectuali în epoca. Astfel, ei au scris doar câteva articole extremist iar opțiunea ideologică ar fi fost un simplu derapaj din tinerețe. Dincolo de faptul că a incerca o discuție în jurul cantității de articole sau studii cu vocație extremistă reprezintă o alunecare în derizoriu, cum de acești impresari contemporani nu se întreabă de ce, după război, tinerii intelectuali de atunci nu au regretat public opțiunea legionara. Susținerea atinge uneori limitele extreme. Astfel, Andrei Pleșu 7 sugerează că, din moment ce numele
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
catedrei universitare de la care fusese eliminat de autoritățile comuniste. Apoi, institutul, grație în special doamnei Zoe Dumitrescu Bușulenga, a fost o oază de normalitate intelectuală într-o lume din ce în ce mai nebună. Sigur, institutul era supradimensionat, nu toți cercetătorii aveau competența și vocația care se impuneau, dar au fost suficiente elemente de valoare care au realizat lucrări importante. în Revista de Istorie și Teorie literară, care azi inexplicabil și-a încetat apariția, au fost publicate numeroase contribuții importante, foarte multe de ordin documentar
Imperative culturale by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11177_a_12502]
-
prea multă vreme. Perspectiva unui contract, fie el și limitat în timp, dar care poate fi reînnoit pentru altă ediție, va putea atrage specialiștii, câți mai există, într-o întreprindere de interes național și îi va stimula pe tinerii cu vocație să se dedice unei opere care momentan nu oferă decât satisfacții intelectuale. Si, cum va trebui formate cadre în acest domeniu, s-ar putea organiza în acest scop în colaborare cu Facultatea de Litere și cu Facultatea de Limbi și
Imperative culturale by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11177_a_12502]
-
său nu clamează, nici pe departe, disoluția profesionalismului sub avalanșa dreptului natural și nediferențiat la exprimare, ci aduce un elogiu conștiinței de sine a artistului, generozității ca premisă a receptării, dorinței lui legitime de a comunica și, în ultimă instanță, vocației sale ordonatoare.
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
dar și de a nu lua act de altele, marginale eventual, dar cu acces la o nouă direcție de cercetare sau, cel puțin, de anumit pitoresc, completînd un portret, întărind o supoziție". Nu ne îndoim de acribia, de lealitatea, de vocația unei atari întreprinderi săvîrșite de către o persoană care nu cultivă, așa cum spune cochet, ,iluzia de-a cunoaște la literă opera mateină", întrucît o cunoaște de-a binelea, ca nimeni altul dintre noi cei ce respirăm aerul prezentului început de veac
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
Eminescu, cel care încetase a mai fi Eminescu, și va fi răsuflat ușurată. Noi însă, ghinioniștii, va trebui să-i răbdăm pe confrații pe care-i avem. Nici geniali, nici atît de nebuni, simpli faliți de meserie, cu o singură vocație: aceea de a întuneca viața și bucuria altora. De cîte ori citesc scăpările violente, manifestate prin atîtea mijloace, de la pamflet fără har și invectivă la plîngerea penală, ale unor scriitori, mă duc în Piața Amzei, la placa de marmură ce
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]