1,940 matches
-
timp, când Domnul Moldovei, Ioan Teodor Calimah, care a domnit de la 1758-1761, a fost încă de tot tânăr, ba chiar un copil, așa că zidirea bisericii celei vechi de lemn este a se atribui mai mult tatălui lui Ioan Calimah, adică vornicului Toader, care nu se chiema Calimah, ci Calmășul."" Este greu de precizat dacă anul construirii vechii biserici de lemn este 1698, pentru că domnitorul Ioan Teodor Callimachi a domnit în perioada 1758-1761. Oricare ar fi anul construcției, este cert că tatăl
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]
-
vechii biserici de lemn este 1698, pentru că domnitorul Ioan Teodor Callimachi a domnit în perioada 1758-1761. Oricare ar fi anul construcției, este cert că tatăl viitorului domnitor, Toader Călmașul (sau Calmășul după alte surse), a fost unul dintre cei doi vornici ai Câmpulungului. Numele său este menționat într-un zapis din 17 ianuarie 7237 (1729). Fiind legat de locul unde probabil a copilărit, domnitorul Ioan Teodor Callimachi a acordat privilegii și scutiri de dări câmpulungenilor. Vechea biserică de lemn avea dimensiuni
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]
-
Moldovei (1693, 1710-1711), a realizat o enumerare a dregătoriilor boierești din Moldova acelor ani. Cei mai apropiați sfetnici ai domnitorului erau boierii de sfat, care alcătuiau Sfatul domnesc. Aceștia erau în număr de șapte sau opt și anume: marele logofăt, vornicul Țării de Jos, vornicul Țării de Sus, hatmanul oștii, marele postelnic, marele spătar, marele paharnic plus marele vistiernic. Dintre aceștia, primul ca rang boieresc era marele logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut sfatul
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
realizat o enumerare a dregătoriilor boierești din Moldova acelor ani. Cei mai apropiați sfetnici ai domnitorului erau boierii de sfat, care alcătuiau Sfatul domnesc. Aceștia erau în număr de șapte sau opt și anume: marele logofăt, vornicul Țării de Jos, vornicul Țării de Sus, hatmanul oștii, marele postelnic, marele spătar, marele paharnic plus marele vistiernic. Dintre aceștia, primul ca rang boieresc era marele logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut sfatul boierilor și înștiințându-l
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
a acestei localități datează dintr-un document din 13 aprilie 1415 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), ea fiind numită Pârtea, după stăpânul locului. În acel document, satul a fost dat în stăpânirea Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de Ioan, vornicul de la Humor (""...Și am dat Mănăstirii panului Ivan Vornic, Adormirea sfintei Născătoare de Dumnezeu, care este la Humor, un sat de la obârșia Solonețului, unde a fost Tatomir și Pârtea, și Seliștea lui Dieniș""). Într-un document din 18 februarie 1445
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
aprilie 1415 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), ea fiind numită Pârtea, după stăpânul locului. În acel document, satul a fost dat în stăpânirea Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de Ioan, vornicul de la Humor (""...Și am dat Mănăstirii panului Ivan Vornic, Adormirea sfintei Născătoare de Dumnezeu, care este la Humor, un sat de la obârșia Solonețului, unde a fost Tatomir și Pârtea, și Seliștea lui Dieniș""). Într-un document din 18 februarie 1445, satul apare pentru prima oară cu denumirea de Pârtești
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
(n. 1794 - d. 1862) a fost un om politic moldovean. Ministru. Mare Logofăt. Mare Hatman (1831). Mare Vornic. Membru al Partidei naționale, în opoziție față de domnitorul Alexandru Ghica. Membru în Divanul Domnesc (1829). Membru al Comisiei mixte însărcinată cu redactarea codicelor de legi pentru ambele Principate (1829-1830). Colaborator al colonelului Ion Câmpineanu, comandant al oștirii Țări Românești (1831
Emanoil Băleanu () [Corola-website/Science/323315_a_324644]
-
Ion Câmpineanu, comandant al oștirii Țări Românești (1831). Secretar al Statului (1843). Șef al Departamentului din Lăuntru (1856). Președinte al înaltului Divan (1859). Ministru în Căimăcămia Țării (1848 și 1858). Candidat la domnie (1842 și 1858). În 1854 era marele vornic. În 1858, după ce Războiul Crimeei a înlăturat protectoratul rusesc, a fost, împreună cu Ioan Manu și Ioan Al. Filipescu, unul dintre cei trei caimacami care au administrat Țara Românească înainte alegerii lui Alexandru Ioan Cuza pe 24 ianuarie 1859. Caimacamul conservator
Emanoil Băleanu () [Corola-website/Science/323315_a_324644]
-
s-a curmat: / Ambii, în zăce și unu Ghenar au răposat, 1846:/ Deci, îndură-ti, străine / Și roagă pi cel mai sfânt / Ca să fi<e> ușoară țărâna/ Aice în mormânt. / La anul 1796: mart în 30, s-au născut: d. vornic / Iordaki Rosăt, fiul răposatului vornic Iordaki Rosăt și s-au săvârșit din viață la anul 1846: Ghenar 10”". În curtea bisericii se află mormintele mai multor membri ai familiei boierești Rosetti-Solescu: Cele trei morminte din curtea bisericii se află pe
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
zăce și unu Ghenar au răposat, 1846:/ Deci, îndură-ti, străine / Și roagă pi cel mai sfânt / Ca să fi<e> ușoară țărâna/ Aice în mormânt. / La anul 1796: mart în 30, s-au născut: d. vornic / Iordaki Rosăt, fiul răposatului vornic Iordaki Rosăt și s-au săvârșit din viață la anul 1846: Ghenar 10”". În curtea bisericii se află mormintele mai multor membri ai familiei boierești Rosetti-Solescu: Cele trei morminte din curtea bisericii se află pe Lista monumentelor istorice din județul
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
în timpul războiului cu curuții. Din documente și inscripții se afirmă că biserica a fost zidită în anul 1791 într-o poziție frumoasă în mijlocul satului, cu cheltuiala credindioșilor dintre care s-au remarcat: Savu Banea, Petru Morar, Toma Petru, Ioan Banea Vornicul, Toma Dragoman și judele Simion Cloțan. Se spune că în perimetrul satului s-a găsit o comoară cu monede de aur rămasă într-un butoi de pe vremea turcilor, care a fost de mare folos în realizarea construcției. Biserica a fost
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
fost distrusă în 1430 de turci precum și de Vlad Țepeș în campania din 1457, locuitorii refăcând-o în același an. Zidul de incintă din partea de sud a fost probabil distrus după bătălia de la Feldioara de oștile lui Petru Rareș prin vornicul Nicoară Grozav. Pe zidăria turnului din spre nord există scrijelit anul 1657, dar nu se știe dacă s-a făcut aceasta cu ocazia construirii lui sau cu ocazia renovării.
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
moldovean, care a îndeplinit demnitățile de mitropolit al Salonicului (1745-1760) și mitropolit al Moldovei (1760-1786). Este ctitorul Catedralei "Sf. Gheorghe" din Iași, unde a fost și înmormântat. Numele său de botez era Gheorghe. Era fiul boierului moldovean Teodor Călmașul, fost vornic al Câmpulungului. A fost fratele lui Ioan Teodor Callimachi (1690-1780), mare dragoman la Constantinopol în perioadele 1741-1751 și 1752-1758 și domnitor în Moldova (7 august 1758 - 11 iunie 1761), și unchi al domnitorilor Grigore Callimachi (11 iunie 1761 - 29 martie
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
Redactori permanenți erau Cristian Petrescu, Ion Stoenescu, Horia Stamatu, Ștefan Ion Gheorghe, Luca Popovici, Radu Gyr, Mircea Streinul, Alexandru Alexianu, Demetrie Soutzu. La ziar au lucrat în calitate de colaboratori Mihail Manoilescu, Constantin Noica, Colonel Octav Vorobchievici, Locotenent Emanuel Voinescu (sub pseudonimul Vornicul Boldur), Mircea Mateescu, Dragoș Vrânceanu, Ciril Vârnav, Nicolae Pană, Demetrie Ganea, Paul Petzi, Barbu Slușanschi, Mircea Pop. După apariția articolului lui Grigore Manoilescu, "Cu mănuși", ziarul a fost suspendat o săptămână din ordinul generalului Antonescu și la reapariție la conducerea
Buna Vestire (ziar) () [Corola-website/Science/325227_a_326556]
-
Comună este formată din zece sate: Lădesti(reședința com.), Olteanca,Cermegești, Chiricești,Popești,Măldărești,Ciumagi,Păsculești,Găgeni și Valea Corni. Comună Lădești este atestata documentar la 7iulie 1536 când Radu Paisie da un hrisov prin care îi cedează lui Fartat vornicul ocine din Giulești și Gavănești. Și din Măciuca a cumpărat partea Lădeștilor, toata, pentru 400 aspri.Probabil, etimologia numelui vine de la o familie cu nume primar Ladea sau Ladu. Aceste variante nu au apărut în documente, dar există numele de
Lădești, Vâlcea () [Corola-website/Science/325243_a_326572]
-
murit în 1837 și a cărei piatră de mormânt se află lângă zidul Catedralei Mitropolitane Vechi de la Iași, ctitorită de mitropolitul Gavriil Callimachi. Vistiernicul Matei Cantacuzino a dăruit, printr-un document din 1792, satul cu case și biserica de zid vornicului Gheorghe (Iordache) Ghica (1739-1801). De la acesta, moșia cu satul și biserica au trecut la fiul său, Ioan (Iancu) Ghica, care s-a căsătorit cu domnița Elena Hangerli (Handjery) (1795-1862), fiica demnitarului fanariot Alexandru Hangerli, fost domnitor al Moldovei în perioada
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
Iancu) Ghica, fiul marelui logofăt Gheorghe Ghica (1739-1801) și al Anastasiei Costachi-Negel, și a doua oară cu Constantin Balș (3 iulie 1787 - 7 iunie 1845), fiul logofătului Constantin Balș "Ciuntul" (1744-1828). Constantin Balș a fost agă al Moldovei și apoi vornic. Cei doi soți au divorțat în 1829 și au avut un singur copil, Aristia (1812-1880). Domnița Elena Hangerli a murit la 6 octombrie 1862 la Cucuteni. El s-a căsătorit în octombrie 1834, la Ancona (Italia), cu Elisabeth (Bettina), fiica
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
a călători din nou în perioada 1756—1760 în Principate, posibilitatea de a face comparație la o distanță de 1—2 decenii îl face să prezinte într-o manieră destul de colorată viața societății, în „Epistola lui Chesarie Dapontes către marele vornic Constantin Dudescu” din 18 august 1759, în care accentele critice capătă tonalități înalte. Autorul deplânge virulent starea de fapt socială, economică și politică a societății din Țara Românească a acelor vremuri. Opinia sa este - ulterior - de mai multe ori reluată
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
au tencuit și s-au acoperit. 1820 iunie 8”". Domnitorul i-a trimis la 7 august 7149 (1641) pe mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, pe episcopul Mitrofan al Romanului, pe episcopul Anastasie al Rădăuților și pe boierii Dumitrașcu Șoldan (mare vornic) și Gavriil (hatman și pârcălab al Sucevei), precum și pe egumenii mănăstirilor Neamț, Bistrița, Bisericani, Pângărați și Agapia pentru a delimita moșia Mănăstirii Pionu. Din documentele emise cu acel prilej rezultă că mănăstirea Pionu stăpânea o mare parte din masivul Ceahlău
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Silvestru” a fost menționat în acte ca „Mănăstirea Pionu”. Domnitorul i-a trimis la 7 august 7149 (1641) pe mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, pe episcopul Mitrofan al Romanului, pe episcopul Anastasie al Rădăuților și pe boierii Dumitrașcu Șoldan (mare vornic) și Gavriil (hatman și pârcălab al Sucevei), precum și pe egumenii mănăstirilor Neamț, Bistrița, Bisericani, Pângărați și Agapia pentru a delimita moșia Mănăstirii Pionu. Din documentele emise cu acel prilej rezultă că mănăstirea Pionu stăpânea o mare parte din masivul Ceahlău
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
mondene și vorbitoare de limba franceză, pe care însă o stâlcește înfiorător. Se păstrează o fotografie pe spatele căreia scriitorul Constantin Gane a făcut următoarea însemnare: Constantin Gane cunoștea povestea de la mama sa, a cărei bunică era Anastasia Greceanu, soția vornicului Gheorghe Greceanu. Aceasta avea casa la Fălticeni, iar conacul moșiei la Vadul Glodului. În locuința de la Fălticeni se dădeau baluri multe, unde veneau tineri boieri din toate părțile, dornici de amuzamente și aventuri galante. Se prea poate ca la una
Coana Chirița () [Corola-website/Science/327604_a_328933]
-
primit, a fost chiar refuzat, pe motiv că ar fi un „scriitoraș” și un „coate-goale”. Ca răzbunare, el a scris piesele ce o aveau ca eroină principală pe : Anastasia Greceanu este înmormântată lângă biserica din Valea Glodului, alături de soțul său, vornicul Gheorghe Greceanu. În lăcașul de cult, se păstrează și azi o placă comemorativă dezvelită de către fiii celor doi în anul 1866. Secolul al XIX-lea a marcat trecerea la o nouă viziune, tipic occidentală. Tocmai această înnoire a situat societatea
Coana Chirița () [Corola-website/Science/327604_a_328933]
-
celei de a doua etape constructive a Mănăstirii Dintr-Un Lemn (deci a complexului edificiilor din piatra), din care face parte în primul rând biserica de zid, nu poate fi decât însuși Preda Brâncoveanu, fost mare spătar, mare clucer, mare vornic, viitor mare ban, cel mai mare boier al vremii sale. De aceea, tablourile ctitorilor din pronaosul bisericii din piatră, înlăturate cu ocazia restaurării din 1926-1936, îi prezentau ca ctitori atât pe Matei Basarab cât și pe ruda sa, marele boier
Biserica de piatră din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/327619_a_328948]
-
n-a voit să cedeze valorile ce le avea sub privirea sa: starețul mănăstirii Secul, din județul Neamțului Așa au fost scăpate de la pieire odoarele acestei frumoase mănăstiri, între cari și acel vestit aer al lui Nes tor Ureche, mare vornic al țării de jos și al soției sale Mitrofana, din 1608 În zilele blagoslovitului Voievod Simion Movilă””. Numele starețului, care a văzut limpede și nu a avut încredere în Rusia țaristă, opunându-se cu hotărâre... ca să predea odoarele mănăstirii, este
Ilarion Bălăiță () [Corola-website/Science/327023_a_328352]
-
societății istorico-arheologice bisericești din Chișinău, vol. XXIV, 1934; 281.85 (498.42) Hârbovat, 1762, 1812; B.A.R.: II 386969, 6. "Documente privitoare la târgul și ținutul Orheiului", publicate cu un studiu introductiv de Aurel V. Sava B.C.U. 7. "Vornicul de Vrancea. O cercetare administrativă de acum o sută de ani", Aurel Sava, Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, București, 1934, p.58, legat cu: Recenzii istorice/ St. Nicolaescu B.C.U. Cota:54328 VARIA, 8. "Vornicul de Vrancea. O
Listă cu articole publicate de Aurel Sava () [Corola-website/Science/327218_a_328547]