2,754 matches
-
adevărat, și la doctor și la preot, dar m-a mai dus undeva, m-a dus undeva pe lângă Arad la o vrăjitoare, care avea faima că dezlega descântecele făcute copiilor, mama a vrut să încerce totul ca să mă liniștească, și vrăjitoarea mi-a spus un descântec la ureche, eram prea mic ca să-l mai țin minte, nici mama nu știe ce mi-a șoptit vrăjitoarea, dar n-am mai plâns de atunci și am început să dorm ca și copiii, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
faima că dezlega descântecele făcute copiilor, mama a vrut să încerce totul ca să mă liniștească, și vrăjitoarea mi-a spus un descântec la ureche, eram prea mic ca să-l mai țin minte, nici mama nu știe ce mi-a șoptit vrăjitoarea, dar n-am mai plâns de atunci și am început să dorm ca și copiii, uneori mai cad numai așa într-un somn, ca și când, îl completez eu în gând, n-ar mai fi dormit de câțiva ani, Eu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai cad numai așa într-un somn, ca și când, îl completez eu în gând, n-ar mai fi dormit de câțiva ani, Eu cred că atunci când li se spune copiilor să tacă, să nu mai plângă, li se promite ceva neobișnuit, vrăjitoarea aceea nu m-ar fi putut face să tac, dacă nu mi-ar fi promis ceva cu totul special, mă cunosc bine, pentru că eram prea mic ca să-i înțeleg spusele, reacționez într-un mod neobișnuit ori de câte ori se vorbește lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o înțeleagă, cu clopoțeii la gât prin biserică înaintea părintelui la dar, La urechile mele susurul viu al cuvintelor ei neînțelese pentru ureche, dar cu dezlegare în suflet, îmi reînnoiește la ureche Florița promisiunea făcută mie la doi ani de vrăjitoarea din jurul Aradului ce alunga departe răul copiilor prin făgăduieli misterioase, Protopopul de B i-a dat niște bani, ce face ea cu banii, pe tren oricum circulă gratis, toți conductorii o știu, de mâncare capătă de la creștini, își cumpără cruciulițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
privirea lucidă a celui mai exigent critic de artă pe care l-am avut vreodată, De răul copiilor, își amintește ea de rugămintea formulată de mine, Da! și-i vorbesc simplu despre cum am fost descântat de mic de-o vrăjitoare din preajma Aradului, despre fascinația ne-nțeleasă ce o am când aud vorbindu-se limbi străine lângă mine, sentimentul nelămurit că mie mi se spune ceva în acea limbă și eu nu înțeleg și cum cred că dacă aș auzi mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
constantă de idei o apăsa. Apoi Ted i-a sugerat să se gândească ce i-ar plăcea ei să citească în revistă și dintr-odată mintea i s-a deschis. Orice avea legătură cu tarotul, reiki, feng shui, relevații, îngeri, vrăjitoare albe și magie îi stârnea interesul. Ușa lui Jack se deschise din nou și toată lumea s-a aruncat protector peste țigări. —Lisa? spuse Jack. Pot vorbi cu tine? —Bineînțeles. S-a ridicat cu eleganță de la biroul său, întrebându-se despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
buzunarul rupt. — Merită toată osteneala asta, domnule locotenent? Millard îmi zâmbi. Am remarcat că hainele mototolite și barba nerasă nu îi afectau aerul distins. — Eu, unul, așa cred. Și partenerul tău crede la fel. — Lee e plecat la vânătoare de vrăjitoare, domnule locotenent. — Poți să-mi spui Russ, să știi. — OK, Russ. — Ce-ați aflat tu și cu Blanchard de la tată? I-am înmânat raportul lui Millard. — Nimic interesant. Doar alte informații cum că fata ar fi fost cam curviștină. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că fi-su e mort! Insch izbi ziarul de masă. Murmure Înfuriate se auziră din public. — Vă puteți aștepta cu toții să primiți zilele astea o vizită de la Standarde Profesionale. Dar credeți-mă, spuse Insch rar și apăsat, vânătoarea asta de vrăjitoare va fi floare la ureche În comparație cu a mea. Și când o să aflu cine a făcut-o, Îl voi atârna cu fuduliile de tavan! Făcu din nou o pauză pentru a se uita amenințător la fiecare. — Bine, acum sarcinile de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-n sus pe scări la toaletă. E foarte improbabil să se mai Întoarcă aici, În brațele iubitoare ale Încântătoarei sale mame, după ce dăm numele și semnalmentele sale presei. Dar nu se știe niciodată. Watson, Rennie, vreau să stați aici cu Vrăjitoarea cea Rea din Middlefield. Stați departe de ferestre. Nu vreau să știe nimeni că sunteți aici. În caz că se-ntoarce acasă fiu-său: cereți Întăriri. Îl imobilizați doar dacă nu riscați. Watson Îl privi neîncrezătoare. — Haideți, domnule. Nu se-ntoarce! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de febra ușoară și de spasmele gastrice; îi examinară unghiile și interiorul pleoapelor, îi mirosiră răsuflarea, îi palpară abdomenul, rupseră și arseră o șuviță din părul lui. După care se consultară din priviri, tăcuți. Dintr-odată, Agrippina își aminti de vrăjitoarea siriană care se ascundea în casa Plancinei. Dar în ziua următoare Germanicus se simți mai bine, timp de două-trei zile crezură că se vindecase; vestea însănătoșirii sale se răspândi. Apoi se simți din nou rău, și de data aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pierdut. În acele ultime ore, fiecare medic sugeră disperat câte un nou leac. Și pe când Germanicus, în pofida celor mai ciudate antidoturi, agoniza atât de dureros, cei care-i erau credincioși fură cuprinși de mânie. Încercară zadarnic s-o prindă pe vrăjitoarea siriană, care dispăruse, cercetară fiecare ungher al palatului din Epidafne, iar imaginația lor găsi pretutindeni semne ale otrăvii și ale vrăjilor, amulete îngropate și urme uleioase, fetide pe fundul pocalelor și ale amforelor de vin. Și oase, poate de animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tânăr, un schelet lung și puternic, acoperit de un strat subțire de carne. Se aprinse focul rugului, iar din piață se înălță, cu furie, milă și indignare, strigată dintr-un impuls, acuzația împotriva otrăvitorului Calpurnius Piso. Au găsit-o pe vrăjitoarea siriană, care nu reușise să fugă prea departe, au închis-o, au interogat-o și au torturat-o, însă pesemne că înghițise vreun medicament misterios, căci părea să nu simtă durerea și tăcea. Agrippina, ofițerii lui Germanicus și prietenii hotărâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ci un perete de stâncă. De aceea a amenajat un triclinium de vară, umbros și inatacabil. Se spunea că în locul acela, cu o mie de ani în urmă, navigase Ulixes. Într-adevăr, în fundul golfului se înălța muntele magic al Circei, vrăjitoarea: mons Circaeum. Tiberius a adus în peșteră sculpturi gigantice înfățișând mitul lui Ulixes, bucăți luminoase de marmură albă pe fundalul întunecat al pietrei umede. Miturile alese erau însă sinistre. În fund, într-o nișă, imensul trup al lui Polyphemos zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se numea Plancina. Silabisi numele cu greutate, cu accenul lui străin; pentru urechile lui Gajus, el răsună asemenea apelor unei cascade: era soția lui Calpurnius Piso, buna prietenă a Mașterei, femeia care, la Antiohia, o ascunsese în casa ei pe vrăjitoarea siriană. Gajus tăcu o clipă, apoi îl întrebă: — De ce s-a sinucis? Nu putea descrie senzația pe care o încercă rostind cuvântul acela. Helikon se uită în jur. — O scrisoare a ajuns în mâinile împăratului. Nimeni n-a putut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tocmai frumoasă, vedeți și voi; are cu trei ani mai mult decât el. L-a vrăjit, îi dă să bea poțiuni magice. În urma acestor discuții se răspândi vestea - potrivit unei celebre definiții ciceroniene - că în palatia locuia o saga, o vrăjitoare extrem de puternică. Sextius Saturninus, care avea prietene printre femeile din apartamentele imperiale, anunță că, după câte se părea, saga era din nou însărcinată. Ceilalți deveniră foarte atenți; aceasta însemna că neamul acela blestemat avea să dea imperiului un moștenitor. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încercă să se liniștească. Aproape în aceeași clipă, un tânăr, nepotul senatorului Valerius Asiaticus, se ivi pe neașteptate în grupul conjuraților prinși într-o discuție aprinsă și îi anunță triumfător, cu ochi strălucitori, că tribunul Domitius Corbulo, „fratele Miloniei, saga, vrăjitoarea blestemată, stăpânul Romei datorită priceperii ei la pat“, fusese nevoit să plece pe neașteptate la Misenum. Asemenea lui Germanicus la Antiohia, Împăratul era singur. O dimineață de ianuarie Se trezi când era încă întuneric - pe timpul nopții lăsa câte un oblon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
te-am iubit întotdeauna, chiar și atunci când tu nici măcar nu știai că exist... Vin cu tine... Îi mângâia părul, încerca să-i vadă chipul. Chereas privi uluit acea apariție, apoi îi porunci lui Julius Lupus s-o omoare pe saga, vrăjitoarea, periculoasa soție a Împăratului ucis. O loviră în spate, dar ea nu-și dădu seama. În genunchi, continua să-i vorbească, mângâindu-l cu mâinile pline de sânge. — Te iubesc, te voi iubi și peste șapte mii de ani. Chereas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a unui sex uriaș ce se cască spre tine absorbant și amenințător. Abia acum observi că obsesia sexului feminin Însoțește tot timpul privirea scotocitoare a actantului romanesc retras Într-un anonimat foarte dubios. Răstorn ceașca de cafea, i-o dau vrăjitoarei, adică lui A. Aceasta Îmi „citește“ destinul: „Tu ești aici Întins degajat pe o sofa, ai un cap imens ce iese În evidență Înainte de toate; privirea ta e flască, precum a unui pașă plictisit de harem; văd că aici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Și care a fost răspunsul lui? - A spus că este un vrăjitor... Nu, nu doar un vrăjitor, ci unul anume. Rhyme se încruntă, încercând să călătorească înapoi în timp, la locul atentatului. - Mi-a adus aminte de „Vrăjitorul din Oz”. Vrăjitoarea cea Rea de la Apus. Da, mi-am adus aminte. Mi-a spus că este Vrăjitorul Nordului. Sunt sigur că așa a fost. - Îți spune ceva acest nume? o întrebă Sachs pe Kara. - Nu. - A mai spus că poate să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
comisar, faceți o constatare la fața locului. Chistic. Fir. Poate că există corpuri îngropate în grădina aia prăfuită. Mașinile trec peste viaduct, mașini care fac să tremure geamurile, zgomotul lor înăbușă strigătele sărmanelor victime. Trăiesc prin miracol! Arestați-o pe vrăjitoarea aia. Tub de drenaj. Nenorocito, cum ți-ai permis? Cum ai crezut că ai putea să mă distrugi? Cum ai sperat că te-ar putea crede cineva? Și acum o pocneam peste față, capul ei de rafie se clătina. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
iau ca pe o capră și în timp ce o fac, mă întreb ce fac. După, stătea sub mine ca un ou spart, se întorsese în găoacea ei zdrențuită și mă privea cu o intenție nouă. Părea fericită și rea ca o vrăjitoare căreia i-a reușit o vrajă. Pentru prima oară de când o cunosc, m-am gândit că vroiam să o las. Micul trup al amantei mele stătea aplecat peste tăblia patului, priveam punctul în care spatele slab se lărgea spre șolduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
citi mesajele discret fără ca Ed să se prindă. Lynn se simți obligată să vină și ea cu un sfat. Să nu te temi. Dacă te atinge, îi dai una. Îmi cam venea să pun în practică sfatul pe cele trei vrăjitoare din fața mea. Au fost însă salvate de sonerie. Alfie venise cu jumătate de oră mai devreme. Ha! Și se lăuda că el e d-l Punctualitate. Lisa, Maria și Lynn m-au pupat toate și m-au mângâiat ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spre a servi răzbunării sângelui, nu vrea să-mi vină în minte. N-am reținut nici un nume, fie el de cavaler, de țăran sau de cerșetor. N-a mai rămas nimic, nici o afurisenie rostită de vreun preot, nici un țipăt de vrăjitoare. Și totuși trebuie să fi curs fluvii de sânge, cel puțin o duzină de ruguri să fi fost ridicate și aprinse cu făclia înmuiată în smoală, căci spre sfârșitul primului capitol toți eroii erau morți: decapitați, sugrumați, trași în țeapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fost? Mi-a reamintit de tornada din Vrăjitorul din Oz. Când eram copil, tornada aceea m-a speriat teribil. Nu mai voiam să se Întâmple din nou. Apoi Își zise: „Poate că astea sunt noile noastre mituri: Dorothy, Toto și Vrăjitoarea cea Rea, Căpitanul Nemo și calmarul uriaș...“ — Ei bine, oricare ar fi fost motivația, mi-ai salvat viața. Îți mulțumesc! — Pentru puțin, spuse Norman zâmbind. Numai să nu se repete. Stai liniștit, n-o să mai ies. Beth reveni cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
evident jenat. —Taci din gură, tată, i-a răspuns Helen pe un ton egal, fără măcar să ridice ochii din revistă. Dar din când în când scotea capul de după revistă, se uita la Adam și-i arunca un zâmbet de mică vrăjitoare. El o privea fermecat și după câteva clipe în care îi susținea privirea, îi răspundea și el cu un zâmbet. Puteai să tai tensiunea sexuală din atmosferă cu cuțitul. Anna, care nu fusese niciodată o candidată la Late Late Show
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]