4,110 matches
-
mari, în cărbune deasupra: „Omule, nu te supăra, că trece și asta". Ca în transă, preluând coșmarul celuilalt, Aurel Covaci compune primul sonet al coșmarului, iscălit apoi de Nicolae Labiș: SONETUL COȘMARULUI Pricepem noi această odihnă chinuită Când ne cuprinde vraja trăirii efemere, Când ni se aprinde totuși tăcuta dinamită Încătușată-n suflet, în creier și-n artere? Când somnul, moarte-n uda uitărilor ne cere Învie în țărână cu secetă cumplită Aceste clare vise, viclene temnicere, Când chiar și suferința
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
să mă mântui ca isus, pentru mine raiul dulce e departe și prea sus, crucea mea este frumoasă și mi-o port ca pe-o comoară, nu contează de e grea și ce dacă mă omoară, duc cu mine toată vraja unei vieți cu uși deschise iadul meu este frumos și cu patimi și cu vise... mie dați-mi dragostea, ca pe perne să se culce și mai dați-mi și-altceva: ochi căprui și gură dulce. raiul meu e pe
ÎMTRE RAI ŞI IAD de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346931_a_348260]
-
mele! Bunul simț, respect, rușine, Cruci pupând, icoane, Șapte ani de-acas' ... latrine, Ghene, tumberoane, Soț, copii, o facultate, Vis de fată mare, Muncă, brânci ... specialitate: Bare, trotuare, Gropi, băltoace, stâlpi, pișoare, Aere taxate, Rate, foame, disperare, Personal karate, Ștăngi, antene, vrăji, minciuni, Greață, constipare, Bombe, casa de nebuni, Tembelizionare, Țeapă, mită, șmen, ciordeală, Fițe, glonț, fulare, Cocalari, mascați, cafteală, Penitenciare, Fente, blat, leșinuri, bale, Pătlăgea Montană, Gaze, șest, cutremuroale, Șpagă barosană, Vase, plase, jos cu Base, Ponta, Crin, baloane, Arde țara
FURAT ... DE GÂNDURI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346933_a_348262]
-
care n-o mai simțisem până atunci. Sufletul îmi vibra ca o coardă de liră. Zeci de cuvinte doreau să iasă la iveală, pentru că se treziseră din amorțire. Întâlnirea sufletului meu cu sufletul tău a dezlegat cuvintele ca printr-o vrajă... A fost destul s-ascult muzica sufletului tău, ca vorbele adormite atâția ani și atâtea anotimpuri, să înceapă a cânta cu glasuri de îngeri, intonând cântecele dorului prea mult ferecat. Cuvintele au început să se aranjeze frumos în scurte eseuri
ELIBERAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347010_a_348339]
-
urmărind jocul delfinilor și sclipirile stelelor pe bolta senină a nopții. Vin spre mine, dinspre larg, șoapte ce trezesc amintiri dragi păstrate în cămara secretă a inimii. Aud ecoul unei muzici ce-mi răscolește sufletul. E un viers încărcat de vrajă. Vraja iubirii! Încet-încet, barca se apropie de mal. Un pescar uriaș, cu barba până la brâu, coboară pe țărm, venind direct spre mine. E un lipovean bine legat, cu barba albă și ochi albaștri, sfredelitori. Cu o voce ca un tunet
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
jocul delfinilor și sclipirile stelelor pe bolta senină a nopții. Vin spre mine, dinspre larg, șoapte ce trezesc amintiri dragi păstrate în cămara secretă a inimii. Aud ecoul unei muzici ce-mi răscolește sufletul. E un viers încărcat de vrajă. Vraja iubirii! Încet-încet, barca se apropie de mal. Un pescar uriaș, cu barba până la brâu, coboară pe țărm, venind direct spre mine. E un lipovean bine legat, cu barba albă și ochi albaștri, sfredelitori. Cu o voce ca un tunet, îmi
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
fără dorinți/ străveziu.../ parcă ar fi o tăcere în amurg sau șoaptele unui zeu/ când poruncește apelor să-și schimbe cursul/ sau zăpezii/ să reînvie visul alb/ pe trupul măreției.// Din mulțimea de poeme/ Unul/ se desprinde din firul de vrajă,/ din pânza subțire,/ când tainic coboară/ la ceas de închinare/ îngerul/ cu oglinda de vise.// Din mulțimea poemelor,/ Pe povârniș de lumină/ Unul vine pe furiș/ la mine.//” Noi trăim, ne mișcăm într-o lume materială cu interese aproape exclusiv
TAINA SCRISULUI (38) – SCRIEREA, CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346352_a_347681]
-
lasă / Și-n unduirile ei line” (Șoapta viorii). Voalul constituie și el un motiv liric foarte des folosit, astfel încât, poezia capătă accente misterioase, învoalate, versul e ascuns, transparent, discret, precum Maya, ca o nălucă de ceață, poate pentru a spori vraja. Peisajul devoalat, pierde parcă din misterul care învăluie cerul și pământul, unite-ntr-o linie foarte subțire. Poate că poemul care o reprezintă cel mai fidel pe Vera Crăciun este „Gingășie”, drept pentru care îl redăm integral: „Mă las chemată
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
fără dorinți străveziu... parcă ar fi o tăcere în amurg sau șoaptele unui zeu când poruncește apelor să-și schimbe cursul sau zăpezii să reînvie visul alb pe trupul măreției. Din mulțimea de poeme Unul se desprinde din firul de vrajă, din pânza subțire, când tainic coboară la ceas de închinare îngerul cu oglinda de vise. Din mulțimea poemelor, Pe povârniș de lumină Unul vine pe furiș la mine. Noi trăim, ne mișcăm într-o lume materială cu interese aproape exclusiv
SCRIEREA – CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346428_a_347757]
-
pe care autorul, Ovidiu Creangă se grăbește, ba aș zice, se precipită, să ni le împărtășească. O dată intrat în lumea fermecată a poveștilor lui Moș Barbălungă, ori mai bine spus, Moș Bodrângă, cum singur s-a poreclit, ești prins în vrajă și nu te poți dezlipi până nu citești până la sfârșit. Și nu în zadar, pentru că ai ocazia, mai bine spus, privilegiul, să afli multe și interesante lucruri despre lumea de altădată, dar și noutăți din lumea nouă, acolo unde-și
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
pornește de la fapte reale, petrecute în urmă cu decenii, când nepoțelele sale dragi erau la vârsta poveștilor. Ele i-au stimulat apetitul pentru povești și autorul, aflat departe, în dorul lor, a compus primele povești care „l-au prins” în vrajă și de atunci a continuat cu succes până astăzi. Cele mai multe povești din această carte sunt deja publicate în diferite reviste de profil și se regăsesc și în site-urile Asociației Române pentru Patrimoniu, la cea mai cuprinzătoare culegere de literatură
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
09 august 2011 Toate Articolele Autorului Când pomii-și cerneau floarea... Ce clipe de poveste! Mi se părea iubito Că am ajuns pe creste Și că deasupra lumii Eram numai noi doi, Plutea parfumu-n aer, Cânta iubirea-n noi... Și vrajă era totul Și-n jur era iubire Îți mângâiam obrajii Și plin de nesimțire Mușcam din sânu-ți alb Ca graurul din mere... Cu cât mușcam mai mult Cu-atât simțeam plăcere. Trupul tău iubito Dacă aș fi putut L-aș
CÂND POMII-ŞI CERNEAU FLOAREA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348262_a_349591]
-
un sălbatic Și nesfârșit sărut Și-o viață-ntreagă L-aș fi ținut pe buză, Să-mi fii mereu aproape, Să îmi râmăi drept muză. În mătasea ierbii Ades ne-am strecurat De-atâtea ori iubito Căzusem în păcat. Că vraja bietei nopți Parcă era blestem Doream mereu iubito În noapte să te chem. Și-a ierbii mângâiere Parcă era balsam Voiam în orice clipă Alături să te am. Cânta privighetoarea Și sub un clar de lună Visam noi să rămânem
CÂND POMII-ŞI CERNEAU FLOAREA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348262_a_349591]
-
o tot săruta împiedicând-o să vorbească. Nici cu sutienul nu se descurcă mai bine. Era de import și avea un sistem de încheiere deosebit de cele obișnuite. Aproape că-i venea să râdă simțind enervarea lui Maur pe încheietoare. Dar vraja începea să se destrame. Începu să simtă pentru prima oara, de când intrase în partamentul lui Maur, că sub tălpi avea un covor moale, tot albastru și cu buchete de trandafiri roz. Îl iubea sincer pe Maur de aproape doi ani
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
lasă loc operei, el devenind o includere. Poetul e (și) așa cum spune ȘORA: sarea pământului, iar la cristalizarea poeziei sale își dau mâna tăriile și cele nevăzute, topite toate într-un athanor alchimic. Atâta să nu uităm: cel ce rostește vraja este și el ... om- Limbajul e cumva liturgic, poetul oficiază, și pe bună dreptate în epoca în care lipsește harul - sau se ascunde -, senzația de catacombă a ființei se naște la tot pasul în poezia sa ceremonioasă, cultivată. Ceea ce adaugă
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
aproape... Sapă adâncimi frunze ce cad, Cu rodul arborilor îngemănându-mă, Rădăcinile se satura pline de seva În culcușuri moi de soare cald; Pe culmile sufletului focuri mai ard, Încă mai ard... Uneori vine vremea cuvintelor, Alteori coboară din munte vraja pădurilor, Aburi de viață despletind marile, Cu ruga sufletului mereu călător, În miere și chihlimbar crengile mor, Străine mai mor...
CUVINTE PENTRU PĂDURE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348520_a_349849]
-
halucinante, niciodată singurătatea n-a fost mai mută ca acum, umblând desculță ca maica domnului prin rai desfăcând lumea și destupând vremea, cu miresmele aghiasmei, punându-ne să dăm câte-o leturghie pentru moartea frunzelor și pentru plutirea noastră-n vrăji apocaliptice. lumile se prezintă-n filigramă, privind prin ferestre bezmetice scene de circ, cei naufragiați de bună voie, cei fără velă și busolă încă mai dorm pe perne de vis. în visurile lor se rostogolesc veacurile, văd grădinile toamnei pline
AVATARURILE TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345050_a_346379]
-
Ce mai soi, poamă aleasă! Ea sfioasă ... și-i apasă; Cum de-o văd că-i noapte? Brațul și-l încolăcește Peste umăr, peste sân; Aș râde, dar mă abțin; Oare vrea? Vai, se sfiiește. Râde, s-a desprins din vrajă Și aleargă-n sus, pe scară; Ce credeți că-i prima oară... Când umil îi stau de strajă? Să-și spună că nu-nțeleg Un capriciu de copil! ... Eu, în tindă ajung tiptil, Și apoi încerc s-o leg. „Stai
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
În munții zăpezilor'' ( anotimpuri ) și ,, Răstignit pe cuvinte'' ( religioase ) la care se adaugă și traducerile în limba engleză și franceză. Ca unul care știe să descifreze substratul frământărilor cotidiene, poetul deschide panorama unei lumi interioare căreia îi sondează obârșia și vraja. Prima parte intitulată ,, Pe o geană de nemurire'', o splendidă metaforă, ca multe altele din acest volum, Menuț Maximinian ne coboară în istorie sau în subsolurile adânci ale ființei umane, argumentând poetic,, veșnicia'' neamului , jertfele lui pe altarul dragostei de
MENUŢ MAXIMINIAN- UN POET AL METAFOREI, RECENZIE DE MIRCEA DOROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345243_a_346572]
-
detașa de gândurile ce-l marcau. Mereu îi revenea în minte corpul acela de copilă schimonosit de durere la orice mișcare sub cearceaful de spital. Totuși era simpatică. Efectul sărutului indirect din momentul acordării primului ajutor, nu mai avea aceeași vrajă asupra sa. Văzând-o pe cea care i-a stârnit curiozitatea, a dispărut misterul în care o învăluia în închipuirea sa. Uitase de când nu a mai strâns în brațe o fetișcană. Mai luase câte o fufă pe barca lui să
FRAGMENTUL 4 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345288_a_346617]
-
e mândru, un Don Quijote pervers, Auzi aerul cum geme? Cum rostește sacadat Numele celui iubit? Se pricep bohemienii La cânt și la dragoste. Punctul sensibil și erogen, poetul-extremă și ambigen, Acolo androginul se simte bine. Un gângurit de copil rupe vraja. Lașii caută mereu pretexte, soarele se răcește, Copilărie - penurie- penumbră, Papilele gustative au fost depuse la morgă Pentru anchetă, o papilă a luat-o pe coridor, Apoi în curte, caută un gură-cască. Hrana este cărbunele alb. Adică, spune canibalul, măduva
INIMI SFÂŞIATE de BORIS MEHR în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345402_a_346731]
-
avea un miros delicat și greu de definit, apoi au trecut vremurile și prin risipa de zile a unei vieți cam zbuciumate, cartea s-a pierdut, dar am rămas cu convingerea că acela a fost norocul meu și că o vrajă misterioasă m-a legat întotdeauna de acea amintire. Tind să cred că și acum este cineva care, din când în când deschide cartea aceea (Cei trei muschetari!) și inspiră aroma indefinibilă a florii de tei miraculoase, cea care venise pe
MISTERIOSUL ZBOR AL PENTADELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345435_a_346764]
-
viața frumoasă, Lasă-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă! E mult rău în lumea mare Și el naște doar angoasă. Ia-ți amoru-n apărare Să poți fi victorioasă, Lasă-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă! În vraja de-o clipă În vraja de-o clipă cât sunt doar cu tine Și-ți simt răsuflare-adiere de foc, Ușor se-nfiripă o stare de bine Și-ți gust sărutarea oprind timpu-n loc. Te-ating din risipă pe brațele-ți
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă! E mult rău în lumea mare Și el naște doar angoasă. Ia-ți amoru-n apărare Să poți fi victorioasă, Lasă-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă! În vraja de-o clipă În vraja de-o clipă cât sunt doar cu tine Și-ți simt răsuflare-adiere de foc, Ușor se-nfiripă o stare de bine Și-ți gust sărutarea oprind timpu-n loc. Te-ating din risipă pe brațele-ți fine Și-ți simt frământarea
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
doar cu tine Și-ți simt răsuflare-adiere de foc, Ușor se-nfiripă o stare de bine Și-ți gust sărutarea oprind timpu-n loc. Te-ating din risipă pe brațele-ți fine Și-ți simt frământarea în ritmuri de joc, În vraja de-o clipă cât sunt doar cu tine Și-ți simt răsuflare-adiere de foc. Tu, albă tulipă, deschizi către mine Petale din floarea ajunsă-n soroc, Iar trupul tău țipă ca-n furci caudine Să soarbă licoarea ce-aduce noroc
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]