3,553 matches
-
a parodiștilor cel puțin sub două aspecte: ea oferă posibilitatea imitației stilistice și a imitației conținutistice prin degradarea mimetică, graduală atât a limbajului, cât și a evenimentelor propriu-zise. În primul caz, vorbim despre tratarea unui subiect nobil într-un "stil vulgar"112 (limbaj colocvial, aparținând claselor inferioare social); în cel de-al doilea, despre un subiect lipsit de eroism, de idealizare și mit, tratat însă în registrul gravității cu care ne-a obișnuit formula epicului epopeic. O perspectivă interesantă vom întâlni
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-ntr-un glas: Voi cu urale, cu chiot să-l scoateți din casă". În plus, pedeapsa ieșirii sale din acestă lume comportă o doză de umilință ce atinge grotescul, reușind, doar în câteva rânduri, să coboare stilul în cel mai vulgar registru 149. Conform tradiției lansate de satira menippee, parodia se realizează aici prin îmbinarea celor două genuri liric și epic cărora le corespund două registre de asemenea total diferite idilic și grotesc. Obscenitatea și limbajul scatologic sunt, de altfel, două
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de gât, care trăiau din această meserie", cum scrie, la pagina 408 a Istoriei lui, Francesco De Sancits. Sub auspiciile așa-numiților cantastorie ("cântăreți de povești, romanțete sau romanțe"), romanele franțuzești și cântecele eroice sunt traduse, imitate și prelucrate în vulgară. Numărul aparițiilor se multiplică: Îndrăgostirea lui Carol, Îndrăgostirea lui Orlando, Rinaldo, Trebisonda, Florile paladinilor, Masa rotundă, Viața lui Enea sunt doar câteva titluri certificând libertatea parodică a invenției. Cine inventa mai mult, pornind de la un motiv literar secătuit de semnificații
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
e cazul confuziei narator-autor-personaj din romanul Cavalerul inexistent al lui Italo Calvino, parodist declarat al poemelor eroi-comice (pe care le cunoștea îndeaproape, în calitatea sa de îngrijitor al edițiilor de lux Einaudi). În acest timp, Carol cel Mare țese intrigi vulgare, lipsit de glorie și îmbătrânit, Gano (replică parodică la trădătorul Ganelon din cântecul de gestă) își numără liniștit averile, Ulivieri (Olivier, prietenul și tovarășul de arme al lui Roland, glorificat până la sanctificare odinioară) e mai mult pasionat de doamne decât
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ascultători prin bogăția și felurimea intrigilor, atrăgându-i în aventurile cele mai ciudate. Dar concepțiile cele mai originale, situațiile cele mai interesante cedează tocmai când ating punctul culminant; te afli într-o lume fantastică, și te trezești deodată într-una vulgară, Angelica se transformă într-o femeiușcă, iar Orlando într-un nătâng"226. Este adevărat că Ferraguto, Ranaldo și Orlando, îndrăgostiți la prima vedere, pornesc pe urmele Angelicăi, lăsând baltă turnirul ce trebuia să se desfășoare respectând ritualul. Dar vulgarizarea de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ei, factor generat de perseverența cu care textul s-a impus, în timp, ca operă de sine stătătoare. Pe lângă episoadele proprii pe care le-a introdus pentru a parodia romanele cavalerești, folosind aceeași limbă populară drept o continuare a latinei vulgare, dominată de dialectisme 257, dar adăugându-i termeni de specialitate din limbajul medical, Rabelais preia, tot în cheie parodică, și secvențe din Orlando furioso al lui Ariosto sau Morgante Maggiore al lui Pulci, dar mai ales din Baldus (1517) al
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
încercare de definire a parodiei romanești trebuie să ia în calcul revenirea, cât privește procedeele și strategiile narative, la "literaritatea literaturii". Aceasta și din pricină că parodia a fost, de la origini și până în Renaștere, cu rare excepții, considerată un produs literar parazit, vulgar și vulgarizant, căruia i-ar lipsi individualitatea, originalitatea și geniul creatorului autentic. Revenirea ei în forță din primele decenii ale secolului XX și până în prezent se datorează în principal conjuncturii favorabile inițiate de cercurile de teorie literară și poetică, dar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a marcat decisiv arta literară a lui Soljenițîn, acesta și-a scris opera într-un spirit mai apropiat de "ecumenismul" și de echilibrul tolstoian. O impresie susținută și de faptul că, spre sfârșitul vieții, copleșit de spectacolul Rusiei haotice și vulgar materialiste pe care a găsit-o la întoarcerea din exilul apusean în 1994, la nivel ideatic, autorul Arhipelagului Gulag pare a privilegia comuniunea cu autorul Jurnalului de scriitor și cu încrederea acestuia în puterea regeneratoare a ortodoxiei ruse, fără, însă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
potoli setea și foamea comandantului și a întregii armate, iar pe de alta, datorită subiectivismului său filozofic, le lăuda buna intenție și simultan îi compătimea ironizând gesturile care aveau, în viziunea sa, expresivitatea unui pietism resemnat și a unui fanatism vulgar. Acele gesturi creștine, considerate parte a teatralității și dulcegăriilor, condamnate în Memorii, erau interpretate drept vicii ale sufletelor fără demnitate, atitudini ce îi ostraciza de stoici, bărbații cu adevărat virili. Contrar acestei atitudini, a fost impresionat de rugăciunea profundă a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Astfel, dintre cele mai importante sunt: comunicarea (copilul cu ADHD preferă să facă, să acționeze decât să vorbească, să-și exprime verbal nevoile), folosirea unui limbaj adecvat În societate și nu numai (copilul cu ADHD este fascinat de folosirea cuvintelor vulgare, urâte, triviale, nu știe să vorbească frumos adulților sau celorlalți copii), stabilirea relațiilor de prietenie (copilul cu ADHD este respins de către grup și nu știe să Își facă prieteni), lucrul În echipă (copilul cu ADHD nu respectă regulile de lucru
TULBURAREA HIPERCHINETICĂ LA COPII ŞI METODE DE INTERVENȚIE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ionel-Daniel RĂDUIANU, Elena-Alina RĂDUIANU,Simona-Elena GAVRILEȚ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2190]
-
ideea importanței legăturilor de tip afectiv sau emoțional. Fără îndoială, toate aceste elemente se suprapun asumpțiilor esențialiste asupra identității așa cum le-am indicat la începutul prezentării despre acest curent -, dar concepțiile sunt departe de a fi atât de "naive" sau "vulgare" pe cât cred unii. În ansamblu 30 ele nu reprezintă un esențialism "dur" opus constructivismului, ci mai degrabă concepții care se deschid și se întâlnesc în mod natural cu ultimul. Când spun acestea, mă gândesc la o idee foarte puțin subliniată
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
bunătate! Mai curând "cei buni" înșiși, adică cei distinși, puternici, superiori prin poziție și spirit, au fost cei care s-au considerat pe sine și acțiunile lor drept bune, de prim ordin, în opoziție cu tot ceea ce era josnic, meschin, vulgar și grosolan". Acest "patos al distanțării", cum îl numește Nietzsche, este ancorat în stratificarea socială și își găsește întemeierea chiar în etimologia cuvântului bun19 (lat. bonus, -a, -um), care înseamnă nu doar de bună calitate, ci și "bogat", "de neam
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
am intrat eu în politică, era o vină să fii blondă". Sărmana doamnă Udrea, cred că are grave probleme cu ținerea de minte, că de fapt și pe atunci nu era o vină să fii blondă, dar era penal și vulgar să ieși pe stradă doar în furouri scurte pân-la... fund și bluze decoltate până la buric, chiar dacă erai zilnic prea aplecata slugă a primarului de București, numitul Băsescu. Partea proastă pentru ea, e că mulți care o cunosc de pe atunci, au
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sora. Hai, butucii! Se aduc butucii) GLOUCESTER: Dă-mi voie să te rog să nu faci astfel. Greșit-a mult, si regele, stăpînu-i Îl va must. Pedeapsă ce-ai propus, Numai la josnici, de nimic borfași Se dă, pentru hoții, vulgare vini. Iar regele se va simți-insultat De-a fi-așa rău tratat în mesageru-i, Încît să-i pui butucii. CORNWALL: Eu răspund. REGAN: Surorii mele i-ar fi mult mai rău Ca un curtean i-a fost jignit, bătut, Urmînd
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
daughter Who redeems nature from the general curse Which twain have brought her to. EDGAR: Hail, gentle șir. GENTLEMAN: Șir, speed you: what's your will? EDGAR: Do you hear aught, șir, of a battle toward? GENTLEMAN: Most sure and vulgar: every one hears that, Which can distinguish sound. EDGAR: But, by your favor, How near's the other army? GENTLEMAN: Near and on speedy foot; the main descry Stands on the hourly thought. EDGAR: I thank you, șir: that's
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nimic arbitrar (proustianismul nu înseamnă doar "autenticitate", "elan vital", "introspecție" sau "psihologism", ci și viziune organic-integratoare). Or, spațializarea "substanței invizibile a timpului", pe care Proust a încercat să o izoleze într-o "suită de romane ale Inconștientului", presupunea abandonarea psihologismului vulgar, de sursă biografist-individualistă (cultivat de prozatorii noștri declarați "proustieni") în favoarea descrierii fenomenologice a sufletului (entitate generică, transindividuală). Pe de altă parte, înțelegerea bergsoniană a realității ca devenire și a temporalității ca "flux", "durată", și nu succesiune mecanică de momente (reclamată
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
imperativă dorință de împreunare (acestea sunt, de altfel, coordonatele invariabile ale psihologiei eroului lovinescian). Timidul Bizu preferă să iubească "de la distanță" doar anumite femei (imaginea lor "ideală", mai exact), nu înainte de a cunoaște "taina" amorului carnal prin bunăvoința unei servitoare vulgare, ce acceptă "târgul" fără prea multe fasoane. Experiența sordidă ("Da' iute ai mai fost, cuconașule!", atât găsește de cuviință să spună femeia, înainte de a-și primi cuvenita răsplată) îl vindecă de iluzii, adâncind în conștiința sa prăpastia dintre aspirațiile nobile
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
visător, care fusese primit fără nicio pudoare în intimitatea doamnei, ca amant de ocazie, și de la care Bizu află că toate femeile... "numai să vrai și îți cad în brațe". Dar fiul armurierului nu e capabil să-și însușească asemenea vulgară filosofie de viață. De aceea, născută fiind și din "spaima de brutalitatea vieții zilnice", predispoziția idealizantă a sufletului său se vede contrariată tot de alte și alte experiențe ("imaculata" doamnă se mai mărită de câteva ori, femeia unui colonel își
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
artistice) e ilustrat, simbolic, de ultima secvență a cărții, în care Bizu încearcă în van să dea de mâncare unei păsări mai deosebite, cu cântec frumos ("dublul" său simbolic, de fapt), ce stă mereu la distanță, departe de iureșul vrăbiuțelor "vulgare și zorite". Izgonit din vis, contemplativul agronom se vede silit să privească seară de seară, cu vădită resemnare, la această "imagine vie a vieții". Mai puțin resemnat, Lovinescu reconfigurează ulterior destinul personajului său, împăcându-l din nou cu viața. Astfel
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
multe răsturnări de situație și întâmplări senzaționale, cu grele încercări și cu mult suspans, dar cu final fericit (și neverosimil, firește, ca orice happy end)43. Tributar încă în mare măsură discursului critic și reflexiv din "romanul" anterior, excedentar în raport cu "vulgarele" deziderate ale melodramei (ce urmărește să trezească emoția, patosul, și nu fiorul intelectual), Firu'n patru se remarcă dintru început printr-o simplificare evidentă a mijloacelor și a recuzitei puse în joc. E mai puțin "hibrid" sau "autobiografic" și mai
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
esențiale. Întâlnirile cu adevărat importante se și produc, de altfel, curând. De la bun început, Bizu se vede constrâns să țină seamă de prezența incomodă a unchiului său, Lică Scumpu (citite invers, numele și prenumele personajului vădesc un procedeu simplist și vulgar), care ajunsese ministru și pretindea că ar vrea să-l ajute în carieră. Tipul arivistului simpatic, gen Stănică Rațiu, Lică lasă inițial impresia unui personaj de comedie, șiret și volubil, cu o gesticulație mecanică și un set de ticuri verbale
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cerut de logica melodramei), de simplu agent al intrigii, personaj negativ, fără alte nuanțe. Ca atare, după trecătorul moment de reverie inexplicabilă, comportamentul personajului redevine stereotip dovadă dialogul cu Bizu, derulat în aceeași manieră, de tachinerie amicală și de familiaritate vulgară, ce îi va fi adus de altfel lui Lică succesul în carieră. Aparent întâmplător, ministrul readuce în discuție chestiunea petiției încă neonorate și îl recheamă pe Bizu la București spre a-i oferi postul de subdirector în Ministerul Agriculturii. Plictisit
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
celui mai mare poet român, criticul s-a arătat interesat exclusiv de "personalitatea" lui Eminescu, pe care credea a o fi înțeles ca nimeni altul 73, cu o acuitate făcută să anuleze practic interpretarea călinesciană, sancționată ca fiind prea pedestră, vulgară. La prima vedere, pretenția aceasta pare total nefondată, dacă ne gândim că acribioaselor cercetări istoriografice ale autorului Vieții lui Eminescu amfitrionul de la Sburătorul le opunea doar câteva texte gazetărești și cele două romane, Mite și Bălăuca, care s-au bucurat
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
zădărnicia sentimentelor omenești. Din notațiile de mai sus rezultă însă că insatisfacția amfitrionului de la Sburătorul n-a fost atât de natură erotică (de vreme ce găsește sărutul femeii "delicious"), cât... intelectuală: asemeni lui Bizu, Lovinescu nu poate iubi o femeie inferioară, mediocră, vulgară, chiar dacă femeia știe să se facă plăcută și să fie convenabilă... "fenomenal". După ce constată: "Popea scrie atât de mediocru, încât toată poezia a dispărut", criticul se întreabă, dezamăgit: "De ce e atât de banală?". În acest context judecând lucrurile, ultima scenă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
teoria freudiană, contemplativitatea lovinesciană, "refulată" sistematic dintr-o disperată nevoie de "ieșire din provincie", se întoarce spre sfârșitul carierei, amenințând la un moment dat să uzurpe statutul cu greu câștigat al acestuia în calitate de critic. Desigur, nu e vorba de o vulgară teorie a ficțiunii ca formă de compensare în imaginar a neîmplinirilor teoreticianului literaturii. Așa cum ideologia lovinesciană este un construct polilateral, cu pliuri obscure și deschideri neașteptate, și opera literară scrisă de critic cuprinde mai mult decât plonjeuri "estetice" în imaginar
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]