2,178 matches
-
se întâmplă adesea în viață ca întâlnirea cu un om să-ți răstoarne deciziile și evident visele. Și mai este ceva, de-ți vei alege model și virtute în persoana cuiva anume, caută să stai un pic mai mult, să zăbovești alături de acel om, învață și ia-ți apoi zborul pentru că de cele mai multe ori profesionalismul acestora riscă să te strivească și nu poți prinde rădăcini proprii la umbra acestor „stejari”. Cam așa se finalizau discuțiile purtate cu tata, uneori căpătau ceva
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și în general față de toți oamenii satului. Era vremea în care oamenii se respectau pe ei înșiși și se respectau între ei. De obicei pe la miezul nopții jocul înceta, feciorii conduceau fetele acasă, pentru că nu se cuvenea ca acestea să zăbovească mai mult, ele s-ar fi compromis în fața comunității și ar fi riscat să nu mai fi luate în considerație de feciori ca partenere de viață, ar fi riscat să rămână fete bătrâne. În aceste seri acolo la gazdă se
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a noastră cu orașul Platamonas în care aveam să ne mai ducem că ne atrăsese enorm. Într-o zi ne-am dus să facem plajă acolo, dar n-am reușit din cauza unui vânt care tocmai atunci se pornise. Ca să mai zăbovim, am mers să cumpărăm vederi pe care le-am scris stând pe o bancă lângă plajă, că era plăcut să privești dar nu să intri în apă. Aveai ce privi: cocotierii de lângă noi, valurile mării albastre survolate de pescărușii jucăuși
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
realizat călugării pe acest colțișor de stâncă. Chiar la intrarea în mănăstire, pe un spațiu foarte îngust, între zidul mănăstirii și prăpastia adâncă era o grădină de toată frumusețea. Nu era mare că nu permitea spațiul, dar era minunată. Am zăbovit pe podețul din fața ei gândindu-ne cum a fost realizată. Nu le-a fost frică să stea pe această îngustă bucățică de pământ să sădească, când jos se casacă prăpastia adâncă. Pe mine m-apucă amețeala numai când mă uit
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
aranjându-și părul abia acum, după ce ne fotografiaserăm. Instantaneele sunt cele mai interesante, a spus Evantia. Să-mi trimite-ți și mie una! Are dreptate. Doar știi că noi de câte ori ne rezervăm timp să ne uităm pe poze, cel mai mult zăbovim când este vorba de cele instantanee, își amintea fiică-mea. Vă aduceți minte de cum erați îmbrăcate pe-acasă, cu o șosetă sus, cu una jos, sau cu părul ciufulit. Ori plângând sau râzând prostește. Dacă v-ați fi fotografiat mereu
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
mă mișcară/ Povești și doine, ghicitori, eresuri 27. Nu i-a trebuit mult copilului să treacă pădurea spre Agafton, îndemnat de o curiozitate greu de stăpânit. La început pe drumul cunoscut, mai apoi pe cărări tăinuite, numai de el știute, zăbovind prin zăvoaie și ascultând freamătul codrului, pentru ca să ajungă în cele din urmă să traverseze drumul Sucevei și s-o pornească spre mătușile sale de la Agafton. Schitul acesta singuratic a avut printre maicile sale două dintre surorile Ralucăi: Olimpiada 28, femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lua înapoi prin pădure, dar ispitele erau mari, și, în dorul singurătății, mai trecea o dată pe lângă lac, apoi își schimba gândul și pornea de-a dreptul, tot prin pădure, pe la pârâul Murelor, în sus, către izvorul cu teiul sfânt. După ce zăbovea și acolo, cobora la stânca stearpă; aici, o imagine panoramică încântătoare: Cucorănii în stânga, Ipoteștii drept la vale, Cătămărăștii și Stânceștii mult la dreapta. Sus, pe dealul din fața Stânceștilor, zărea castelul singuratic 36, ascunzând la distanța aceasta cine știe ce taine care trezeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pat. Citește. Se gândește și se pregătește pentru invitați, dacă-s anunțați. Ori, dacă este el însuși invitat, chibzuiește ce flori să cumpere, ce cadou să dea, în funcție de... Așa că, fără să ne mai frământăm încotro s-o luăm, unde să zăbovim, ce ne-am zis: haidem mai bine la biserică! Tocmai ajunsesem în fața uriașei Catedrale Ortodoxe din centrul orașul, o veritabilă operă arhitecturală, în stil clasic, ridicată în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. 2 Am pășit cu sfială și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
procurat și a încălecat pe o bicicletă și avea să noteze ulterior: "în noaptea aceea, ca și în cele următoare, mi-a dispărut orice sentiment de teamă. Am pornit la drum. Zorit. Cu încredere. Și-mi făceam cruce. Fiindcă a zăbovi o clipă era problemă de viață și de moarte...!" În zorii zilei următoare s-a oprit, însetat, într-o margine de sat, la un țăran. Un bătrân i-a dat o cană cu apă și intuind încotro pleacă, i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
În hala aia ajunsese să știe că el Învață pe brânci pentru te miri ce examen, d-aia e așa turmentat, și apoi am auzit că a intrat la Facultatea de Medicină Generală. Câteva luni după aceea, cât am mai zăbovit pe-acolo, am continuat totuși să-l văd cățărându-se și târându-se printre tronsoanele construcțiilor metalice cu polizorul pneumatic În brațe și bătând cu barosul de zece kilograme până-i sărea fesul din cap. Au trecut niște ani. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mă mai gândesc. De un an și ceva de când o Încurcă pe aici cu grilaje și tuburi, sunt sigur că a avut timp berechet să se gândească. Eu unul am ajuns să aflu pe pielea mea ce se Întâmplă când zăbovești prea mult asupra gândurilor, că nu te mai miști deloc ori te Învârți aiurea ca drogat, trei pași În sus și trei pași În jos și pe urmă de acasă la Unitate și de la Unitate acasă, iar după ce te-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Laur și de moșu' și de cine i-o fi luat zilele, aia e Relule, că nu stăm noi În loc de ei, nu suntem noi Dumnezeu, noi trebuie să ne vedem de drum dacă am luat-o pe drumul ăsta. Nu zăbovisem mai mult de zece minute pe culoar cu geanta Între picioare când a apărut controlorul ăla care vânturase toate ușile compartimentelor strigând pentru cei uitați și adormiți În tren că-i ultima stație. N-am apucat să-l oprim sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dus la prietenii ei de sus care-i bușesc brotacul, ca să prăjească splina și bojocul, și numai bine că apoi au coborât ei la noi, cu tot cu cei trei copii, s-o continuăm de unde o lăsasem În ziua sosirii lui Pepino. Zăboviseră prea puțin atunci. Eu unul nici n-apucasem să-l văd, Însă oricum ăsta-i ăla pe care l-am auzit zbierând că aduce miliția: un tip țânțăros și negricios, cu mustața-n furculiță, pe numele lui Tomică Nemeș. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
folos. Tot ce i-a mai rămas lui Pepino din lichidare abia de ne-a ajuns ca să luăm câte o halbă de bere și un coș cu chifle la un birt din spatele gării. După ce ne-am ospătat astfel, am mai zăbovit destulă vreme acolo la masa aia. Ai fi zis că ne așteptăm unul pe altul, care o fi dispus să dea tonul la spart vitrine, când a nimerit În birt un prieten de-al lui Hansi. Carol Îl chema, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tramvaiul În care ne-am urcat am văzut un batalion de soldați cântând și mergând spre centrul orașului În pas de defilare, cu steaguri purtate de trei ofițeri În față. La trei stații după ce i-am depășit, pe podul unde zăbovisem seara trecută am văzut un grup de vreo sută de demonstranți ținând aceeași direcție. Avea dreptate Carol că scandează ca pe stadion și au și ei steaguri și imediat i-am recunoscut ca fiind chiar aceia cărora le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iar când am venit la ea a simțit că și mie Îmi pare rău că plec, dar asta nu va avea putere să mă țină-n loc. Atunci a hotărât să se răzbune pe noi și pe toți care au zăbovit la ea și-au părăsit-o, așa că i-a furat banii părințelului. De una singură a pus-o la cale și a făcut-o, iar pe Laur l-a luat după ea gândindu-se că ar avea mai multe șanse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu alimentele furnizate de Comandamentul Revoluționar, dar n-am reușit nici de astă dată s-o clintim de la post. După ce Carol a plecat la Timișoara și s-au desființat toate filtrele din stațiile de metrou, am mai trecut și am zăbovit prin stația Piața Muncii, adulmecând prin mulțime urmele Ortansei, urmele lui Carol și ale celorlalți. Mă pierdusem de ei, sau poate dintotdeauna fusesem un popor format dintr-un singur ins fără căpătâi, bântuind Încolo și-ncoace prin lume fără nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Pe la Începutul lui martie, tocmai se Înfiripau În Împrejurimile Pasajului Universității și de o parte și de alta a bulevardului Bălcescu, până spre Piața Romană, o mulțime de grupuri care comentau pe tonuri de dispută aprinsă situația politică la zi. Zăbovind În trecere și nu mai mult de un minut la fiecare, puteai afla tot ce știai și destule lucruri În plus despre ce se Întâmplase până-n acel moment și la ce te-ai mai aștepta. În dreptul gurilor de intrare În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-n zone de periferie, pentru a nu perturba circulația rutieră și bunul mers al instituțiilor statului de drept. Din tâmpenia asta sinistră se născuse Protestul, primul de acest tip care-mi căzuse sub ochi, dar ce m-a făcut să zăbovesc, recitindu-l de mai multe ori, a fost mai cu seamă fraza-titlu, care revenea de câteva ori În conținut și-l și Încheia: Eroii noștri n-au murit În parcuri. A fost ca lumina unui fulger prevestitoare de mari dezastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
neîncetat În dovleacul ăsta de căpățână. Ei toți sunt părți ale trupului meu muritor purtându-mă Încolo și-ncoace prin lume, dimpreună cu o dorință nedeslușită care mă mână prin locurile pe unde au trecut ei și mă Îndeamnă să zăbovesc la mesele unde au mâncat și s-au sfădit. - Iar nu mai avem trai cu ăla diseară, se tânguie Neli. Iar ne face cu spume că i-am mâncat murăturile. Laur aduse din camera lui Zlate un borcan cu trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
reușit dacă n-am fi fost toată ziua pe drumuri, Încât n-am fi avut cum să rezistăm fără acele popasuri frugale pe la toate chioșcurile și tarabele din stațiune. Nici două ceasuri pe zi nu ne mai permiteam acum să zăbovim În cameră. Până să se Însereze, plecam cu Laur după paharele de celofibră care ne dădeau de lucru până peste cap, fiindcă ne trebuiau multe. De la proprietarii de TEC-uri și din localuri, abia de reușeam să facem rost, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Luptăm pentru o cauză patriotică.. nu suntem ucigași !” Camioanelor le dați foc,.. iar camionul cu alimente, îl conduceți în satul cel mai apropiat, și le împărțiți oamenilor...Izolați primăriile și posturile telefonice, dezarmați postul de miliție...Acționați rapid, și nu zăboviți în acelaș loc, mai mult decât este necesar..!” „.. Așa, băieți !.. Astăzi, e joi... săptămâna viitoare, pe joi - vineri, ne întâlnim, pe Danciu, la cascadă... „Ei” ne vor căuta, sigur în zona Hangu și pe cursul Bistriței spre Poiana Teiului și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi..!”. Și, profesorul nostru, de greacă-veche, tăcu o vreme, poate.. ca să-și înghită lacrimile, apoi, după ce-și drese glasul continuă. „Pe aproape de amiază, am ajuns la iarmaroc, la târgu de vite. Acolo n-am zăbovit mult.. mama, de ani buni capul casei, și bărbat și femeie, era deprinsă cu tocmeli și învoieli, așa că a gătit treaba repede. Când am ieșit din iarmaroc, numai noi doi,.. soarele era sus, drept la amiază... mama părea mulțumită.. cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ce se întâmplă în timpul încarnării e ireal ca și forma în care sufletul va fi întemnițat prin coborârea sa în trup. Nu-i nevoie să dai prea mare importanță acestui avatar, acestei inexorabile transformări. Sufletul vine din nesfârșirea Zeului și zăbovește o clipă într-o formă trecătoare, pe care apoi o va părăsi: depinde de dorința lui de a se îndrepta către înalt, dacă acest suflet va fi chemat din nou în locul său divin sau va continua să rătăcească jos, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mâncare mai bună, cu carne mai multă. M. M.: Da, mai dichisită, mai bună. Și felul trei era. S. B.: Așa, erau prăjiturile alea făcute cu gem, ca niște melci. Țin minte că atunci am mâncat mai bine și am zăbovit la masă mai mult noi, cei rămași acasă. De la PC plecam la masă cu rândul, fiindcă cineva trebuia să rămână tot timpul la post. În acea zi, am mers la masă amândoi planșetiștii odată, eu cu camaradul meu Gheorghe Juverdeanu
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]