2,214 matches
-
o cățea turbată, tâmpită și beată. Dar am pus-o să jure că-și va ține gura deocamdată și, după ce s-a întors Spunk, s-a dus și ea la toaletă, părând cât se poate de convinsă. De fapt, a zăbovit acolo așa de mult, încât eu am zis că leapădă de-adevăratelea. Spunk mă privea plin de încredere. — Știu ce crezi, John. Te gândești că mariajul nostru ne va afecta munca la Bad Money. Dar te înșeli. — Convinge-mă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
europeană ca arhitectură, și comorile dină untrul ei, țin minte plimbarea cu vaporul pe Neva. Ce să-ți spun despre Italia? — Oprește-te puțin! am dat din nou să-i domolesc ritmul trecerii prin lume. Hai, măcar în Italia să zăbovim un pic! — Epoca mea de creație a început la Roma, unde am avut un atelier de pictură splendid în Via della Croce, își încetini povestirea Ioana. La Roma, nu doar clădirile de cărămidă fac orașul să fie roz. Chiar cerul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
întorc nostalgică în locurile de demult. Care e visul tău de fericire? — Să devin mai altruistă și să mă împac cu mine însămi. Tu ce preferi? — Să ajung în rai cu tine. — Noi două acolo? râse Ioana. Eu o să mai zăbovesc în Purgatoriu... m-am zbenguit un pic prea mult pe pământ. — Care ar fi fost cel mai rău lucru din viața ta? — Să nu fi putut iubi. — Care ar fi cea mai mare nenorocire care ți s-ar putea întâmpla
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sau să te dezamăgesc dar nu cred că Terra este o alegere prea fericită pentru un voiaj. Chiar dacă ești un căutător de artefacte, așa cum susții, gândi el. Pentru mine nu este decât un loc unde nu mi-ar place să zăbovesc prea mult. Poate ție îți va plăcea, la fel ca unora dintre oamenii mei, dar mă tem că la timpul petrecut de ei aici au observat numai partea exotică a lucrurilor. În orice caz, primele impresii pe care o să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
trimiterea nu putea avea nici o tangență cu preocupările lor. Își închiseră cărțile, se îmbrățișară și Ina spuse: - Vom mai repeta și mâine între pauze, sigur ne ascultă la biologie. Profa ne pândește de multă vreme. Ai văzut când răsfoiește catalogul!? Zăbovește un pic cu foaia răsfrântă, unde, cu siguranță, întâlnește numele noastre, apoi o întoarce, se uită peste clasă prin ochelarii ei cu multe dioptrii, gândind probabil că mai are timp, că vânatul mai trebuie alergat. Se vede că aceasta e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe drumul cel bun, să-și găsească o profesie onorabilă care, în același timp, să-i asigure o existență rezonabilă. Erau gânduri pe care și le repeta necontenit pe drumul dintre casă și poștă, și de la poștă spre casă. Olga zăbovi câteva minute bune ca mama ei să se îndepărteze de casă și, luându-și câteva cărți și caiete, porni spre Ina. - Știi că te așteptam? Îi spuse aceasta. Uite, tocmai terminasem lucrarea la limba română și acum mă pregăteam să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
poezie: Ca nori lungi pe șesuri... și fetele noastre dobândiră acea diplomă ce le conferea dreptul de a ocupa un post de asistentă la orice spital din țară. * Fetele mai aveau doar o singură zi când își propuseră să mai zăbovească în Iași. Olga veni cu propunerea: - Hai să nu facem nimic astăzi. Dar nimic, înțelegi! Să lenevim, să omorâm timpul. - Olga, e adevărat, e o zi așa de frumoasă! - Ce părere ai dacă am merge în Copou, să privim lumea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
rog să faci ceea ce ți-am cerut, te rog mult! Olga își dădu seama că Alex nu glumește, se putea vedea acest lucru din ton, din atitudine, din gestică. Fără să manifeste nici o jenă ea se ridică atunci din pat, zăbovi câteva clipe în aceeași ținută în fața lui, contrariată, apoi începu să se îmbrace. O străfulgeră un gând: Alex era un adevărat cavaler, voia ca totul să se desfășoare în noaptea nunții, și-și zâmbi sieși, fără a-și reproșa gestul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
scutură din cap și nu răspunse. Vorbea cu cel pe care servitorii săi îl așezaseră pe o brancardă și îl acoperiseră cu o bucată de pânză. „Ce tineri eram pe-atunci...“, șopti. Buzele lui atingeau harta, pe care degetele Împăratului zăboviseră de atâtea ori. „Numai când ești tânăr poți avea asemenea vise.“ Fruntea lui se lipise de piatră. Știa că din acele vise nu mai rămăsese nimic; doar el o știa în momentul acela; milioane de oameni încă nu aflaseră. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aici. Mă surprinde că poliția nu impune mai multe reguli pentru asta. Încheietura puternică a mâinii sale îmi apăsă la rândul ei degetele, dintr-un fel de iritare îndărătnică, ca și când și-ar fi repetat răzbunarea fizică asupra mea. Ochii îi zăboviră asupra capotei și scaunelor, pline de confetti negre. - Ai fost rănit grav? mă întrebă. Cred că ne-am văzut la spital. Mi s-a părut imposibil să-i spun ceva, conștient de felul aproape obsesiv în care își pieptăna părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
recunoască tot ceea ce se întâmplase între el și fata cu păr negru. Mai târziu, Vaughan avea să exploreze posibilitățile accidentului de mașină cu același calm și afecțiune cu care explorase limitele trupului acelei tinere prostituate. L-am privit deseori cum zăbovește în fața fotografiilor cu victime ale accidentelor, uitându-se prelung și cu o îngrozitoare preocupare la fețele lor arse, calculând cei mai eleganți parametri ai rănilor lor, îmbinările corpurilor mutilate cu parbrizul spart și aparatele de bord. Aceste răni le imita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tetieră, i-am evitat gura. I-am ridicat sânul în palmă și-am început să sărut sfârcul rece, dinspre care se ridica un iz dulce, un amestec de mucus propriu și un plăcut compus farmaceutic. Mi-am lăsat limba să zăbovească pe sfârcul ce acum începea să se alungească, apoi m-am îndepărtat și-am examinat sânul cu atenție. Din cine știe ce motiv, mă așteptasem să fie o structură de latex detașabilă, pusă la locul ei în fiecare dimineață odată cu corsetul spinal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Am mișcat mâna lui Vaughan peste cadranele sclipitoare ale tabloului de bord, apăsându-i degetele pe manetele tăioase, pe lăncile proeminente ale indicatorului de direcție și ale schimbătorului de viteze. În cele din urmă, i-am lăsat mâna să-mi zăbovească pe penis, liniștit de apăsarea ei fermă pe testicule. M-am întors spre el, plutind împreună pe amniosul aerului iluminat, încurajat de morfologia stilizată a unui interior de mașină, de sutele de gondole radioase planând de-a lungul autostrăzii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
E povestea sîngerîndă a vieței sale extraordinare, printr-o Rusie incendiată și devastată. E mărturia sinceră a unui om, care nu e nici un comunist, ale cărui laude ar părea părtinitoare, nici un emigrant, căutînd sistematic a ponegri totul. Aci autorul nu zăbovește povestind fapte cunoscute de toți, ci «dedesupturile războiului și ale Revoluției». Prin amănuntele sale izbitoare, această carte are mai multă viață decît un roman, în același timp constitue primul document despre Rusia zilelor noastre, redactat de un scriitor care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aceasta pare a fi fost, dimpotrivă, un factor inhibitor al „tendințelor anarhice”. Acestea fiind zise, ne putem întreba care este „tradiția internă” apărată de Const. I. Emilian. „Rezistența structurii psihice a poporului român”? „Cumințenia” populară? Greu de spus... Fără a zăbovi asupra capitolului dedicat „moderaților” (care nu interesează direct abordarea de față), mă voi opri pe larg asupra celui în care este discutată producția „extremiștilor” de la Contimporanul, Punct, 75 HP, Integral și unu. Autorul însuși declară, fals condescendent: „Ne vom interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai importante și anume, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor și scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Nu era așa multă lume. Frusina îl zări pe Petre. La sfârșitul slujbei preotul ieși în față și spuse enoriașilor să mai zăbovească puțin că unul dintre cei de față are să spună ceva. Petre ieși în față și spuse: - Iubiți credincioși, vă voi povesti ceva, ce mi s-a întâmplat.Am fost mort și am înviat. Am fost în comă și mi-am
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de durere lăcrimau rochia de mireasă și-a scuturat creta a rămas o rochie de doliu. am coborât atunci în adâncul ființei mele unde mai pâlpâia flacăra speranței și a iubirii lumânarea drumului regăsit am aprins la troița inimii am zăbovit cu mir mi-am curățat: Sufletul spre templu pășesc intuitiv pe scara regăsirii cu speranță și dorință de iertare spre templul conturat în ființa mea mi-a vorbit un înger la două străzi de inima mea suav glas puternic și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să-i dai acum și zestre!... Atunci rămâi sănătos, cuscre, că eu am plecat, am treabă!... vesti grăbit Grigore Gospodin și ieși afară din curte. Amintindu-și în ultima clipă că îi promisese mai demult cuscrului său niște bani, mai zăbovi câteva clipe ca să-i spună că putea veni pe la el pe acasă peste vreo săptămână, fiindcă avea de gând să-i dea ceva parale cu împrumut. Stelian îi mulțumi din nou și îl refuză, motivând că acum, când își recăpătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aflată la îndemână, și-l goli repede, dintr-o singură înghițitură. Ei, să ne fie de bine! plescăi satisfăcut poștașul, săltându-și tolba la spinare și pregătindu-se s-o ia din loc. Stelian însă îi făcu semn să mai zăbovească puțin. Vreau să te-ntreb ceva, îi ceru el, că dumneata trebuie să știi... Pentru cine trag clopotele de la biserică? Nu cumva... Poștașul se arătă surprins de întrebare și zâmbi pe sub mustață, înveselit că tocmai el, domnul Stelică, cel atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care răsună în văzduhul nopții, stârnind și câinii de prin curțile vecine. Hai, bade Vasile, ieși afară, că ți-a venit nepotul!... Ușa căsuței se crăpă cu un scârțâit stins și din dosul ei se ivi umbra unui bătrân, care zăbovi puțin în prag, încercând să deslușească cine era la poartă. Tu ești, mă, Petre? întrebă, cu o voce răgușită, stăpânul casei, părând să se dumirească. Apucând un toiag sprijinit lângă ușa casei, el deschise ușița cerdacului și coborî încet în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
salcâmilor și al mărăcinișurilor uscate, care se înșiruiau în dreapta podețului, ducând cine știe unde, nu răzbătea nici un zgomot de roți de căruță și nu se vedea nimic care să arate că badea Petre o apucase într-adevăr pe acolo. Buimăcit, Culae mai zăbovi o vreme, cercetând cu îndărătnicie locurile, fără să vadă nimic altceva decât izlazul pustiu, presărat cu mușuroaie de cârtițe și cu tufe uscate, rămase din toamna trecută. Apoi el își duse mâinile pâlnie la gură și hăuli prelung, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curând, îl îmbrățișă și îl sărută frățește pe oibraji, apoi se grăbi să plece, fiindcă începuse să se însereze. Ajunse înapoi acasă noaptea târziu frânt de oboseală, dar mulțumit că se descurcase cu bine. Înainte de a intra în casă, mai zăbovi puțin în curte, ca să fumeze o țigară, cu ochii la cerul cerul plin de stele. Mare parte din acea iarnă trecuse fără nămeți, fără mari geruri și fără probleme deosebite. Nu era chiar așa de rău! 7 De aceea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și adulatul poet cu rubașcă neagră și chip expresiv. Însoțit de o mică ceată de prieteni și de admiratori, poetul se îndreptase glonț spre secretariatul facultății, ca să-și rezolve și el, ca toți muritorii, niscaiva probleme birocratice legate de înscriere, zăbovise pe-acolo vreun sfert de ceas, după care o ștersese la fel de grăbit cum venise, de astă dată însoțit de o fată foarte blondă și foarte frumoasă, cu care părea să fie în relații mai mult decât colegiale. Se înțelege, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și de ghid. Mergeți pe vârfuri, nu aprindeți țigări și nu vorbiți! La penultimul etaj al treilea se opriră și intrară într-un mic apartament aflat chiar în capătul palierului. În ușă, după ce toți intrară, studentul care îi condusese mai zăbovi câteva clipe, ca să se asigure că totul era în ordine și că nimeni nu-i urmărise cumva până acolo, apoi închise cu grijă ușa, trăgând yala și răsucind cheia de două ori în broască. El îi pofti pe toți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-ngrijească. Rogu-mă, rog dumitale, Du-te la români, devale Și-i vedea o casă-n cale: Poarta-i largă, alb cerdacul Și-nflorit tot liliacul. Mândra-și coase-n flori cerguța, Raza-i mângâie cosița. Spune-i să nu zăbovească Și de grabă să pornească, Și s-aducă trei smicele. Să-i lege rana cu ele, Sângele să se oprească, Badea să se-nzdrăvenească. Baciul merse și ajunse, În ogradă el pătrunse Și povestea mioriței O istorisi băciței. Când aude
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]