5,438 matches
-
măreț, Zămilsit dintr-o acvilă și-un dracon, Care-au domnit în teluricul străbun, Precum citim azi în basmele veacurilor. Monarhul Timp ne este veșnic martor La lacrimile amare și negre, La miile de stele slute și fără vlagă, Ce zac ascunse-n ale zării întristare Și-au scris istorie cu sânge de martir. Zilele roșii de odinioară, Străinii înverșunați de-a glasului putere, Înfipt-au lancea nelegiuirii-n al nostru eter... Dar duhul Romei eterne sălășuie încă-n vene Și
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
fericire și durere - Adevărate roți de vagoane care scârțâie infernal Și ruginesc toamnă după toamnă, ceas după ceas... Ca și frunzele cele multe și neînsemnate, Ce caută disperate o nouă revitalizare. Pașii noștri aleargă printre ale stelelor cimitire mute, Care zac fără de număr în câmpii verzi, munți mari și mici, Infinite dealuri sau mări necurmate ale suspinului... Reale bocitoare ale Cadenței monarhice, Care nu pot uita vremea cea vitregă ce pândea și pândește mereu. Pașii noștri umblă după salvarea miraculoasă care
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
stea, De goliciunea funebră. Te las cu drag, Secerătoare și Răsadniță! Bunii mei viteji ai neamului... N-am a vă replica nimic... Vin doar să vă vizitez Și să râdem sau să lăcrimăm împreună. Noaptea În câmpul pustiit de război zăceam Și vedeam către apus, Flacăra vieții pâlpâind molcom Deasupra capului meu, Ca și când firul zilelor mi se tăia. Împărăția nopții învăluind văzduhul Puse stăpânire pe a mea inimă Și, înșfăcând-o în ale ei gheare, Sorbi suflarea duhului, lăsând-o fără
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
în șiroaie repezi, Ca un izvor necurmat, Care nu se poate opri, Iar stelele privesc stinse către celest, Rugându-se cu stăruință. Zilele, încep să alerge spre apus, Vestind venirea toamnei, Care seceră viața muritoare a spiritelor, Făcându-le să zacă-n întunericul deznădejdii. Duhurile muribunde, stăpânind vlaga pământului, Încep să capete speranță-n găsirea raiului, Distrug tot ce se află-n cale Și rodind numai chin, tortură și tristețe-n preajma semenilor, Îi face să se abată de la adevărata descoperire
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Ca pasărea liberă a cerului Ce cutreieră peste mări și țări. Din adâncurile întunericului, Razele Albe ale lunii, se răsfrâng asupra mea Din mândra boltă cerească Și mă urcă-n întinsul univers, Dându-mi alinarea mult așteptată a osemintelor Care zăceau de secole-n negura scaunului, Fără să pot cunoaște fericirea libertății, Pe care o caut disperat. Ochii verzi mi se-nchid brusc, Și un avatar mi se-nfățișează înainte, Oprind limba ceasului-n loc Și, lăsându-mă liber să colind
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
tot așa Biblia conține valori spirituale autentice care sunt mai de preț decât cele pământești care prin originea lor sunt trecătoare. Pasajul din cartea lui Iov ne relatează despre locurile unde oamenii găsesc valori trecătoare și la ce mare adâncime zac ele în pământ. Oamenii trebuie să depună o muncă constantă și dificilă pentru a intra în posesia lor. Am întâlnit oameni care au citit toată Biblia și nu i-au văzut frumusețea. Pentru că au citit această carte fără să fie
CARTEA CARTILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343634_a_344963]
-
dată. Din lut ești făcut și-n el te vei întoarce, fiule, dar nu uita: Lutul nu se știe al cui este. El poate fi al cerului sau al întunericului. Nu frământa ce nu-i al tău, căci lacrimile multora zac în lăuntrul aluatului tău. Tot ce-ai durat pe acest pământ, cu truda altora, praf și pulbere vor fi. Semnul lor îl vei purta pe frunte. Va veni timpul când nu vei știi să mori. În fiecare zi urci sau
TRUPUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343710_a_345039]
-
cu-a mea poezie Și râde și plânge odată cu mine, Nici nu pot găsi cuvânt de mulțumire Pentru jertfa ce ne-a adus azi în unire. Suntem Unul, m-am regăsit in tine Când m-am pierdut de vechiul ce zăcea-n mine, Din universul meu trecut, de umbre, Tu mi-ai adus calea luminii la picioare! Lumină nu să văd, ci să simt Prin dragostea ta, al vieții mele cânt De viață și moarte deopotrivă, Liberă-s de frica de
NU-MI MAI E TEAMĂ DE IUBIREA TA! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340148_a_341477]
-
așezase peste tot. am inspirat adânc în piept aerul călduț al serii cu miros de benzină și iarbă proaspătă din parcarea pustie de la selgros. cerul senin era străbătut pe alocuri de fâșii roșiatice - precum rănile deschise ale îngerului mort care zăcea nemișcat la picioarele mele mi-am tras respirația pentru câteva momente apoi m-am căutat în buzunarele blugilor după o monedă de 5 mii pentru căruciorul de cumpărături și am intrat să-mi iau ceva de băut. Referință Bibliografică: aseară
ASEARĂ, ÎN PARCAREA DE LA SELGROS, AM OMORÂT UN ÎNGER de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340160_a_341489]
-
sau care să susțină examene de absolvire, de admitere... Ajunși acasă, am parcat Matiz-ul la locul său, am luat valizele din portbagaj și am intrat în bloc. Apartamentul strălucea de curățenie, totul era pus la locul său, nimic nu mai zăcea împrăștiat ca de obicei, pe unde apucam să mă schimb. Casa era pregătită pentru primirea unui asemenea musafir de suflet. Flori prin toate camerele, lumânări albe și aromate, cuptorul cald și îmbietor, o sticlă de pe care se mai scurgeau picături
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
mâini, care cum apucaseră, țâșniră cu toții prin poarta miraculoasă. Mintea fiecăruia era cuprinsă numai și numai de un preaplin de bucurie și recunoștință! Așa pășiră în lumină cu toții... * Aproape se înserase. Americanul se dezmetici primul. Făcu prezența: Papa și Babacul zăceau rezemați de câte un trunchi, Flower-Power și Miramoț erau așezate cuviincios lângă un zmeuriș, Solitarul bloca poteca, Patriarhul dormea cu capul pe un bolovan, Doc și Diplomatul ședeau sprijiniți spate în spate, cu bărbiile în piept... Își recăpătaseră înfățișarea de la
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
în oglinda stranie... Americanul îi trezi pe fiecare, cu mare grijă. Toți căscau ochii mirați că ațipiseră și că timpul trecuse atât de repede. Nu păreau să-și aducă aminte de cutremurul care-i zguduise. Erau doar foarte intrigați că zăceau așa și, mai ales, că la o verificare sumară toate telefoanele mobile erau descărcate! Își aruncau priviri furișate, neîndrăznind nici o întrebare lămuritoare. Flower-Power găsi puterea să-i boscorodească pe Papa și Babacul pentru faptul că disputa cu tunelurile le răpise
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
S-a îmbrăcat în ploaie si îl doare, Colindă-n tacere gradina cu urzici, Și cercetând cu ochiu`critic,aici Îsi cântâ imnul de-ntomnare. Tu sfinte flori ibovnice-ai pictat, În alb și galben,vestale-crizanteme, Pe fața toamnei, ruginii embleme, Zac acum în templul sfărâmat. Când iarna te-a citat la judecată, O adiere de-arome vag crizantemale, Înmărmuresc în cercuri de petale, Iar toamna este suspendată. Referință Bibliografică: Cobzarul toamnei / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1709, Anul
COBZARUL TOAMNEI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377458_a_378787]
-
să rămân când am văzut că îți faci baie, dar recunosc că trupul tău, mamă Lăzărico, nu m-a mai lăsat să plec. De mult nu am mai avut o priveliște așa frumoasă. Lăzărica își îngrijise cu dăruire soțul, care zăcuse la pat mai mult de cinci ani, iar acum era văduvă de peste zece ani. În asemenea condiții vorbele lui Florea Corcoduș erau ca niște șoapte magice, sufletul amorțit de ani de zile al femeii a început să se trezească, fără
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
înstelat de pe balconul hotelului și ascultam liniștea ritmică a valurilor mării. Cât zbucium, câtă desăvârșire! Și oglindirea lunii, privind pe sub falduri dantelate de nori, în valurile pline de energie!... și împotrivirea țărmului, cu slabe puteri... scoici amețite de-atâta pasiune, zăcând pe nisipul netezit într-o eternă adorație... Încremenire de vise. Negru sau albastru marin. Culoarea nopții mă ademenește în dulci amintiri, în căutări existențiale... Bunăoară, adun acum momentele de tristețe, le împletesc cu cele de tandrețe și cu cele în
CULOAREA NOPȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377459_a_378788]
-
pragul înserării... Vătaful i-a adunat pe toți, alipindu-l și pe băiat alaiului. Tot într-un zbor înflorit și-n strigături cu ecou și-au ținut drumul până la casa năpăstuită ce-i chemase. Aci, în mijlocul ogrăzii luminate de făclii, zăcea pe-o scoarță fata gospodarului. Cu ochii bulbucați, cu spume la gură, se zvârcolea în dureri, căci văzuse Ielele când alunecase în poieniță, la taina scurtă cu băiatul morarului, ăl de-o ceruse de curând. Vătaful porunci liniște, îi așeză
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
mea Să lucească înc-o vreme. Și-ai să vezi de ai putea Pân’ la urmă cine geme ?! De-ntristare și urât Viața-ncet o deapănă. Și c-un rânjet ne-ntrecut Tot mereu o piaptănă. Să nu-l lași Doamne să zacă Dă-i izbvor cu apă vie. Iară dorul de îi seacă Să nu fie pe vecie. Iartă-i Doamne pe bolnavi De dureri sau suferințe. Împlinește-le la acum Tot ce vor a lor dorințe. Te rog Doamne să nu
RUGĂCIUNE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378399_a_379728]
-
că pentru mine El a înviat în zadar, însă încerc și mă străduiesc să nu fie așa!... Simt, observ și constat cu multă amărăciune că încă în mine nu a murit mândria, orgoliul,vanitatea, egoismul, păcatul și matima; în schimb zac în nesimțire, adormire și nemișcarea fapta cea bună, smerenia, milostenia, ascultarea, postul și rugăciunea!... Și în aceste condiții aflându-mă vin și îi cer ajutorul Preaînaltului, Bunului și Milostivului Dumnezeu - Care toate le poate celui ce crede în el, fiindcă
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378392_a_379721]
-
început să plângă. Fraților, am fost în iad! Acolo, pe patul de spital, rugându-mă eu, păcătoasa, la Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, am murit cu adevărat și mi-am văzut sufletul ușor ca un fulg plutind în aer, iar trupul zăcând pe patul de spital, hâd și scârnav. Apoi, a izbucnit în plans și a urmat o pauză de câteva minute în care toți plângeam și a continuat. Fraților, fac această mărturisire tuturor celor care doresc mântuirea, ca să știe ce ne
MĂRTURISIRILE UNEI PUSTNICE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378420_a_379749]
-
mea Să lucească înc-o vreme. Și-ai să vezi de ai putea Pân’ la urmă cine geme ?! De-ntristare și urât Viața-ncet o deapănă. Și c-un rânjet ne-ntrecut Tot mereu o piaptănă. Să nu-l lași Doamne să zacă Dă-i izbvor cu apă vie. Iară dorul de îi seacă Să nu fie pe vecie. Iartă-i Doamne pe bolnavi ... Citește mai mult Dă-ne Doamne numai bineCa pășind prin viață noi.Să uităm clipe peline.De necazuri și
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
m-alege, Nu m-ai iubit, eram un chip cioplit În mare grabă pentru-a nu te pierde. Mă așteptai tăcut la prima întâlnire, Doreai să vin, credeam că n-am să pot, Căci chipul meu neterminat și hâd, iubite, Zăcea în atelier pe-un calapod. M-am pregătit atunci în mare grabă, Ițindu-mă eu nu m-am arătat, Căci sufletului îi era rușine Cu chipul meu cioplit, hidos, neterminat. M-am rușinat atunci la chip, iubite, Și am lăsat doar
GLASUL CHIPULUI CIOPLIT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378814_a_380143]
-
caută haotic o brazdă de pământ, Un loc numai al ei pentru-o rodire nouă Unde cu nemurire doi îngeri să îi plouă. Prin rugăciune zbor spre nori olimpieni Eu, biată semincioară crescută-n buruieni, Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire, Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimi Ce spală-ntinăciunea și tăinuite patimi. De-aș deveni și piatră
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
vântCe-și caută haotic o brazdă de pământ,Un loc numai al ei pentru-o rodire nouăUnde cu nemurire doi îngeri să îi plouă.Prin rugăciune zbor spre nori olimpieniEu, biată semincioară crescută-n buruieni,Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire,Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimiCe spală-ntinăciunea și tăinuite patimi.De-aș deveni și piatră la
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Amărâtă bătrânică ! O bătrână-n colț de stradă Pe-o piatră de trotuar; Pe cap, doliu, o broboadă, Necăjită de amar. Stă cu mâna tremurândă Întinsă pentru un ban, Că de trei zile flămândă A zăcut într-un canal. Pe soț, cu mulți ani în urmă, Gangrena l-a mistuit. Era poate cel din urmă Dintr-un leat care-a pierit. În Italia un fiu, după altul dispărut, A fost spulberat pe zebră. Și, din lanț
AMĂRÂTĂ BĂTRÂNICĂ ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378905_a_380234]
-
cea mai de folos Va fi ca să duc flamanzii spre Pâinea Vieții ce-I CHRISTOS ! De nu ai apă, haine, pâine, tot ai ceva care ajută : O-mbrățișare Creștineasca, dar și o sărutare Sfântă ! Să mergi să cercetezi bolnavii ce zac pe paturi de spitale Pe langă banul care-l dai, Biblia-i da Dreapta Cale ! Să mergi până și-n pușcării ; să-i vezi pe cei întemnițați Ca să-i ajuți să-și schimbe mintea, în Creștini : Surori și Frați ! N.B.
TOT AI CEVA CARE AJUTA ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378969_a_380298]