3,296 matches
-
nimic nu dovedește că el mă va ucide. șahul Îmi cere extrădarea: sultanul nu poate să mă predea pentru că rămân oaspetele său, nici nu poate să lase nepedepsit un regicid. În zadar Îi detestă pe șah și dinastia acestuia, În zadar complotează În fiecare zi Împotriva lui, o solidaritate continuă să lege confreria celor mari de pe această lume În fața unei persoane supărătoare ca Djamaledin. Soluția? Sultanul va porunci să fiu ucis la mine acasă, iar noul șah va fi mulțumit, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
atmosfera deveni Încărcată. Jovialitatea, Însuflețirea, reproșul părintesc dispăruseră. Nimic altceva decât o mină stânjenită și chiar rezervată. O tăcere apăsătoare, apoi: — Sunteți un prieten - al lui Howard? — Într-un fel, sunt răspunzător pentru venirea lui În Persia. — Grea responsabilitate! În zadar am căutat pe buzele lui un surâs. Mi-a apărut, dintr-odată, istovit și Îmbătrânit, umerii Îi căzuseră, privirea aproape că implora. Conduc această misiune de cincisprezece ani, școala noastră e cea mai bună din oraș, Îndrăznesc să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spațiale. Izbutiseră să se salveze în ultimul moment, luându-și zborul. Însă extratereștrii nici n-ar fi avut cum să fie verzi, pentru că Flash Gordon nu poate fi văzut în culori, e un film alb-negru și Ion se ostenea în zadar să aducă în televizor mai multă culoare. „Restul, pe diseară”, a spus el, mi-a dat mie telecomanda și a încuiat de patru ori ușa în urma lui. A cincea broască se închidea numai pe dinăuntru, de asta a avut grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
letală, din acelea care până nu demult fuseseră soluția radicală pentru orice problemă. Cel mult, poate ar fi putut să-i Împingă cu un pas În direcția În care se presupunea că s-ar afla moartea, dar ar fi În zadar, inutil, pentru că exact În acel moment, inaccesibilă ca Înainte, ea s-ar da cu un pas Înapoi, păstrând distanța. Familia se duse să ceară ajutor preotului, care ascultă, ridică ochii spre cer și nu avu alt cuvânt de răspuns decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
bunici, în Izu, ca să mă înzdrăvenesc. Îmi imaginam că acolo o să uit de competiție și că o să reușesc să mă relaxez complet, neatingându-mă de pian timp de două săptămâni și făcând tot ce-mi dorea sufletul. A fost în zadar. Nu mă gândeam decât la pian. Probabil că degetul meu nu se va mai mișca toată viața. Ce mă fac dacă se întâmplă așa ceva? Ce altceva aș putea să fac? Erau singurele gânduri care mă frământau. Nici nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o consfătuire cu plutonierul și secretarul în privința programului anchetei pentru după-amiazi. Socotind că conașul Grigoriță a venit să inspecteze mersul cercetărilor din ordinul boierului Miron, primarul Pravilă se tângui umilit că de aseară se chinuiește, împreună cu șeful postului, dar în zadar, nimeni nu vrea să mărturisească. Plutonierul, încremenit în "drepți", declară că el are să-i dibuiască totuși, numai că-i mai trebuie timp, deoarece țăranii sunt mulți și dânsul e singur cu instruirea lor. Atunci Grigore îi sfătui să suspende deocamdată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el toamna asta!... Răspunse trist că a fost totdeauna dornic să-i satisfacă orice pretenții și a făcut toate sacrificiile ca să iasă cu fața curată. Din nefericire, împrejurările nu i s-au arătat favorabile. A muncit din răsputeri și în zadar. E amenințat să-și piarză și micul capital cu care a venit pe moșiile astea. Dumneaei vrea arenda înainte, iar el n-a putut acoperi nici pe cea veche. Se oferă să-i dovedească îndată, cu creionul în mână, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tot nu îndrăznea, văzîndu-l atât de încrezător. În sfârșit, când îl auzi spunând că grecul a umblat și pe la București să stăruie pentru Babaroaga, socoti momentul potrivit și îngăimă: ― A umblat și pare-mi-se că n-a umblat în zadar! Luca își curmă brusc însuflețirea. Se apropie și Busuioc de la tejghea să asculte. ― De ce tăcuși, bre, și ne-ai lăsat să ne tocmim și să ne sfădim, dacă grecul are hârtia în portofel? se bosumflă chiar Pravilă, după ce Chirilă le
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ascultat calm, cu o ușoară fluturare de ironie în colțurile gurii. ― Bine! făcu la sfârșit și ieși urmată de aproape de Grigore. La masă declară că i s-a urât și mâine pleacă acasă. Miron Încercă s-o mai oprească. În zadar. Îl lasă însă pe Grig aici, dacă domnul Herdelea vrea să-i fie tovarăș de drum. Firește, domnul Herdelea primi cu entuziasm și de dragul ei, și de bucurie că poate să economisească cheltuiala de tren. Despărțirea se făcu în hol
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu atât mai mult ce a făcut Nadina. El, pentru respectul sentimentelor lui, nu vrea să-și amintească decât lucrurile de care n-are nevoie să roșească. O fi o prostie acest fel de a privi viața, dar el... În zadar, tanti Mariuca nu se potoli până ce nu-i zugrăvi și pe ceilalți patru domnișori care s-au bucurat de grațiile Nadinei. Ș-apoi, în fiece zi revenea cu cîte-un amănunt, cu câte o știre nouă, primită caldă de la vreo prietenă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
noua adresă și apoi ea va veni negreșit... Titu ascunse scrisoarea, își însemnă adresa pe un petic de hârtie, fără nume. Îi era și lui dor de ea, de glasul ei blând și de ochii ei cu priviri învăluitoare. În zadar s-a bucurat, când s-a mutat de la doamna Alexandrescu, că a scăpat. Tanța îi rămăsese în suflet, de unde n-o putea smulge, oricât i se părea că e necesar să se despartă de ea. Lipsa ei îl durea și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de câteva ori pe bătrânul Miron, precum încăpățînarea bătrânului enerva pe Grigore, care trebui să-i spuie neted că atitudinea aceasta de sfidare a realității poate să-i pericliteze averea și viața. ― S-a făcut târziu și ne certăm în zadar! zise la urmă Miron, îmi pare rău că n-ai ajuns încă sa știi că tatăl tău nu cedează niciodată când e convins de dreptatea lui și că nu se pleacă decât înaintea lui Dumnezeu. ― Atunci mie nu-mi rămâne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dat dumnealor totdeauna? Din moși-strămoși? Că doar cu voi și-a muncit moșiile, măi oameni, nu cu străinii! Toader Strîmbu se întinse în vârful picioarelor, răcnind: ― Cum a fost nu mai putem, dom'le prefect, că ni-e munca în zadar și ne omoară sărăcia! ― Adică vreți alte învoieli? zise Boerescu candid. Apoi stați, măi băieți, că... ― Nu mai vrem învoieli!... Să ne dea nouă pământul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții gălăgios. Atunci Miron Iuga, nemulțumit de întorsătura ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndrăznit nu mai aveau ce alege. Ignat Cercel se făcu borș de cum deschise ochii, fiindcă muierea nu era mulțumită deloc că n-a luat și un purcel, ca să aibă și copilașii ei cu ce să-și mai îndulcească inima. În zadar îi amintea bărbatul că a adus trei saci de porumb, să le ajungă până-n miezul verii, de era să-și rupă spinarea, că toată noaptea l-a durut mijlocul, ea o ținea lanț cu purcelul. ― Măi muierea dracului, dar cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
priviri galeșe, în care însă juca un dispreț jignitor. Oamenii se holbau ca și dânsul și nici nu cutezau să deschidă gura în prezența ei. În sufletul flăcăului răsărise întîi numai bucurie, ca și când ar fi regăsit ceva ce căuta în zadar. În clipa următoare, îi căzu vălul de pe ochi. Disprețul privirilor ei îi sfredelea inima și i-o otrăvea. Se simțea înșelat și pălmuit. Izbucni deodată răgușit: ― Uite drăcoaica asta cum ne batjocorește! Își aminti numai atunci că și-a luat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să le luăm moșiile, ba să-i și cotonogim ici-colo! Pământ de pomană nu se află nicăiri! Ori îl plătești cu bani, ori cu altceva, dar fără plată nu se poate! ― Nu ni-e frică nouă nici de armată, în zadar ne batjocorești! mormăi Ignat cu glasu-i plângăreț. Dar dacă vine, trebuie să știm ce facem! ― Nici n-ar trebui să ne fie frică, urmă Petre, că armata vine numai să ne sperie! ― Așa-i, Petrică! strigă Toader Strîmbu mânios. N-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-mi spui sincer și fără nici un menajament, fiindcă... Predeleanu surâse cu o șiretenie străvezie: ― Ea ce crede?... Ai întrebat-o? Atunci Grigore Iuga îi mărturisi pe nerăsuflate că o iubește de mult, că s-a luptat cu sine însuși în zadar, că i s-a urât cu viața, că ar vrea să înceapă o viață nouă... Predeleanu îl lăsă să-și răcorească inima, ascultîndu-i cu toată seriozitatea de rigoare în asemenea ocazii. ― Uite, dragă Grigoriță, zise în sfârșit Victor. Spuneai că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era diagrama de pe pupitrul lui Ash. Dacă ar fi văzut-o, ar fi găsit-o foarte interesantă. 5 Reînviorat de scurtul popas, Kane reluă coborârea. Își dădu drumul, așteptă impactul picioarelor încălțate în ghetele greoaie pe peretele puțului. Dar în zadar. Picioarele se clătinau în gol. Pereții nu mai erau. Dedesubt ― întunericul... și mai ce? Un fel de sală, poate asemenea celei de unde venea, se gândi. Oricum ar fi, atinsese capătul drumului. Profită de ocazie pentru a-și trage sufletul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai mică trăsărire a acului Acesta, îndeplinindu-i dorințe, tresări violent pe cadran. Numai dacă creatura o fi în stare să treacă prin pereții de metal, altfel mișcarea acului nu aducea cu nimic cunoscut de oameni. Scutură puternic aparatul. În zadar. Lumina roție era în continuare aprinsă, ca pentru a o sfida. ― Habar n-am. Am impresia că detectorul s-a stricat. A înnebunit de-a binelea. Brett dădu cu piciorul în plasă, înjurând. ― Dumnezeii!... Acum și-a găsit! Îi zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
doi, au pornit camionul și au plecat la depozitul de lemne, care se afla undeva la peste 60 de kilometri, în mijlocul pădurii, unde pădurarul își avea cantonul cu lemnele depozitate. Când au ajuns în pădure s-a defectat motorul. În zadar au încercat să remedieze defecțiunea, dar nau putut. Au fost siliți să rămână în pădure până a doua zi. Pe la miezul nopții, motanul a început să miorlăie înfiorător în lada de scule. Cei doi s-au dat jos din cabină
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de pe Valea Țurchii sau pe Vale la Vinețești ori pe la fântânile din câmp intonând rugăciuni în genunchi către Cel de Sus, închinându-ne cu ochii spre cer, poate că vine un nor de ploaie rătăcit în imensitatea cerului, dar în zadar. Când s-a secerat grâul, orzul sau secara, oamenii aproape că nu și-au scos nici sămânța aruncată la semănat, iar toamna la culesul porumbului sau a floriisoarelui recolta a fost foarte slabă. Norocul nostru a fost că în anul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
spus să căutăm zilnic prin cartofi ca să găsim unul sau mai mulți gândaci și să-i predăm la școală că vom fi premiați. Eu cu fratele Aurel în fiecare dimineață căutam în cartofi poate, poate vom găsi unul, dar în zadar am umblat vreo trei ani după gângania aceasta și tot n-am găsit-o. A apărut mai târziu și putea fi omorâtă cu praful de DDT folosit și contra păduchilor. Acești gândaci invadatori i-ai văzut și tu la noi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
strâns și am luat drumul Iașului cu gândul că îmi voi găsi un loc de muncă în marele oraș. Am stat multe zile la forțele de muncă cu speranța că poate se va ivi ceva și pentru mine, dar în zadar. Am vrut să plec la o mină de cărbuni, pentru a lucra ca minir, însă mi s-a spus că neavând 18 ani împliniți nu pot fi primit la mină. Atunci am hotărât să merg la Roman, unde tata avea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de fapt decât în extremitatea nordică a Basarabiei, adică pe vechiul teritoriu al fortăreței Hotin, de unde turcii au alungat populația românească în timpurile când ei uzurpară acest teritoriu, de la 1712 până la 1812; și în sfârșit, că este himeric și în zadar să se caute mase ucrainene mari în Basarabia unde numărul lor atinge doar 210 mii suflete. A susține în aceste condițiuni că există în Basarabia mai mulți ucraineni și ruși decât moldoveni ar echivala cu aceea că există mai puțini
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Allan, orice s-ar întîmpla... Fii bărbat și lucrează înainte, nu deznădăjdui... Nu mai pot, Allan, iartă-mă... nu mai pot. Aș vrea să-ți spun... Glasul i-a amuțit deodată. Venise cineva, probabil d-na Sen. Am strigat în zadar: ― Allo! Allo! Nu mai răspundea nimeni. M-am întors abătut de moarte în odaie. Aș fi vrut să fug, pereții mă sufocau, mă chinuiau lucrurile acelea ale mele, jețul de pai, pe care de atâtea ori se așezase Maitreyi. Fiecare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]