KorAP: Find »[drukola/base=zbura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...564 >

14,079 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

revine mereu în minte fraza aceea din finalul rugăciunii de seară a dragului meu bunic: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
care plutesc mereu prin aer și iar mă întorc la finalul rugăciunii bunicului meu drag: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
doar puțin mai mici decât Everestul; mascul cu performanțe acceptabile și rare; soț modern, de cinci stele, pe o scală de 1 -7 [știi că pentru mine 7 este numărul magic]. A(ndra). Pictor caymano-român; voiajor al Universului [visează să zboare în Cosmos, dacă o invită cineva să picteze stelele la ele acasă]; fosta soție a lui Z [masculul cu performanțe aproape kafkiene, acceptabile și rare...]; ființă despre care lumea-și aduce aminte doar atunci când Z iese din decor [noroc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
eu pe care niciodată n-o puteam imita, dar nu-mi puteam duce niciodată visul pe tărâmul realității. Visasem cândva să-mi cumpere mama o jucărie din vitrina unui magazin de pe Calea Victoriei: un fluture cu sfoară care, probabil, putea și zbura. N-a avut mama niciodată bani pentru jucăria aceea. Când am ajuns eu belfer, ba cu hahamul, ba cu Lili, ba cu Suzana, jucăria încă mă atrăgea ca un magnet. Era tot acolo și credeam că mă va aștepta doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
era teamă că, dacă o ating, voi rupe toată vraja dintre noi. Într-o zi, fluturele a dispărut din vitrină. Apoi a dispărut și vitrina. Și-acum mi-e dor de fluturele acela. Parcă-l simt mereu că vrea să zboare... Cu Milică am repetat povestea fluturelui-jucărie. Mi-a fost teamă să mă apropii de el. Poate că și eu eram pentru el tot un fel de fluture-jucărie. Într-o zi Milică n-a mai apărut. În zadar l-am așteptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
convins, începea să-și depene epopeea muzicală a celor doi minunați eroi de poveste, prin vocea lui Engelbert Humperdinck. Era de poveste căsuța. Capela, înălțată pe verticala unei îndrăzneli care căuta cerurile, avea aerul unei păsări care ar vrea să zboare, dar încă-și odihnea aripile. Nu semăna, decât pentru cunoscători, cu bisericuțele din Apuseni sau Moldova. Semăna cu ea. Sau poate că semăna cu Andra. Mândră, independentă, puternică, originală, gata oricând să-și ia zborul de una singură... Antu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

cântece și poezii. Totul respiră și este căldură, goluri nu sunt, e personal, Nimic nu deranjează, totu-i simțire și bucurie, eu sunt tânără. Nu voi îmbătrâni nicicând în inimă. Eu Sunt tânără. Eu vreau sincer să trăiesc./ Gândurile-mi zboară spre tine, Pieptu-mi arde, mintea gonește aiurea, Gol spațial stelele gonesc în astral Ideea-i nesomn, fantezie și goană, Cerul se surpă în inima mea, Pământul plesnește și stelele se izbesc de pământ. Simțirea tresaltă, vraja atinge sublimul, Fuga-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
deplin. Dar dacă tot ai plecat spre alte zări Ți-ai luat și zâmbetul și fericirea Și-ai luat lumea întreagă după tine Și ea-ți va lumina drumul în peregrinări. Și așa e bine, doar așa se poate, Să zbori, să râzi, să plângi și să admiri Trecând un înțelept pe lângă toate, Invulnerabil, neîntrerupt, pribeag și neîmplinit. Nu suntem nicăieri, nu luăm nimic cu noi. Nu luăm nici în noi nimică, de ce am lua, Când suntem ideali?/ Colț de umbră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
același timp atât de luminoase. E grunțuloasă și senină. Primele umbre ale primei luni sunt reci și ultimele calde. Umbrele celei de-a doua sunt întâi aspre, și se termină dulci, ca nucile de cocos. Luna cade de pe cer, stelele zboară, bruma dansează stropită de soare. Intră în cerc unii cu alții, se prind de mijloc și se învârt în timp ce figurile lor se desprind de ei, fiind privite de lumină pe un ecran mare, pe care s-au așternut fulgii, dulcii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
întrucât cam atunci Soarele și Luna vin să pășească împreună pe câte un dans miraculos și să ne cânte toate stelele din cer. Iar stelele la rândul lor îngheață un patinoar pentru fulgii de nea. Fluturii zburdă pe câmp, hoinăresc, zboară aiurea care încotro, în zig-zag. Pajiștea multicoloră este o lume aparte, în ea toate florile s-au adunat să țină soarelui cunună. Acolo este lumea insectelor, vara climei temperate e o binecuvântare pentru câmpul care forfotește de atâta suflare. Fluturii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
pe când Miorița-i varsă lacrimi iubite, lacrimi din sângele-mi beat. Îmbătate îs colțurile neîntinate, deci curtea în care vântul bate. Luminițe se apără neîncetat. Nectarul încolăcindu-se, ori nectarul ce se încolăcește este chiar dulcele nectar prin care gâzele zboară. Cumințile bâzâiri prin crângul de flori, albastrele ce sunt iubitele, prețioasele și micuțele flori. Floricelele cu petale din sânge făcute sunt însângerate și micile flori cu petale. Bătute flori de liliac, plăpânde, firave lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
spunem, însă nu se poate, căci neșoptite rămân, iar când vrem să le spunem, să le suflăm, ele îngheață și se preschimbă în cristale de frig. Țurțurii de gheață șed pe fereastră, privind înspre afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete de flori. Petalele multicolore și frumos mirositoare le zâmbesc acelor mulțimi și zâmbesc petale ce mirosul și l-au pierdut încercând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Adi. Eu sunt iubitul ei. A! Ce șmecheraș! Și te uiți după fete frumoase când Emilie este iubita ta? Ce mai vrei? Eh, și eu ca băieții, o strânse drăgăstos în brațe și o pupă pe obraz. Atunci mie îmi zbură gândul la Angi. Sunt niște ștrengari, las' că știm noi că își plimbă Porche-ul ăla decapotabil prin toate locurile posibile! Glumi Mireille. Fac paradă, comentă Emilie. Ei, nu te plânge nici tu, cred că vă place că iubiții voștri sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
privește încet, discret, și atunci când o face îi ignoră pe ceilalți, și e numai ea, singură cu toată iubirea ce își poartă. Se privește pe sine de parcă s-ar uita în oglindă, și se vede în felul său anume. Când zboară se privește pe sine în văzduh, puritatea îi dă dreptul de a se iubi. E ea, singură cu iubirea sa, ca nenăscută, ca fiind în iubire neterminată, ca fiind concepută de iubire. Toată acea gingășie nu o părăsește, lebăda nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Pe fondul ceratic nici o mișcare. Pe fondul nemișcării nici o suflare. Sunt ascunse umbrele omniprezente de cunoaștere, în picioare stă el. Eternitate, dragoste de viață. Puterea e eternitate și nemurire. Dreptul de a alege. Ce are el? Durere și libertate. Îi zboară sufletul și simte sângele unor lacrimi deșarte, sângele vieții, al existenței. E el. Singur pururi, așa cum trebuie și nu mai poate fi Dar el e trist? Poate că e fericit în nefericirea lui. E învingător, orice s-ar întâmpla, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Trebuia să-și ia rămas bun de la ceea ce îi dispăru din viață, și să ia totul de la capăt. Dar trebuie contactați toți partenerii de afaceri, ai întâlniri... Își puse mâinile pe umerii lui: Mersi mult, Petru! Mersi! Dar gata, omule! Zbură pe ușă la poliție, apoi se întâlni cu cine trebuia, luară masa, apoi începu treaba cea grea. Rămase până târziu la birou toată săptămâna și munci ca nimeni altul. Zilnic, cădea mort de oboseală. De-abia supă doua săptămâni programul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
de a rămâne așa, într-un anume moment, fără să trebuiască s-o iau de la capăt. Poate ceea ce văd mi se pare cunoscut căci doar asta văd secundă de secundă, și poate gândurile mi s-au oprit și acum eu zbor printre ele, simțindu-mă, conștientizându-mă. Ba nu, pentru că ar exista perspectiva. Și toate sunt o inspirație de moment. Și acum practic sunt pasivă. Simt, chiar simt nevoia să fac ceva. Oare ce să fac? Trebuie să fac ceva eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Soare, veșnice în ele însele și tocmai de aceea pline de confort. Timpurile se îmbină, totul e aproape, dar există și puterea de a continua drumul pe care te poartă viața, regulile, interpretările, răspunsurile. Și lumea te mai întreabă de ce zboară păsările, și ce anume le mână! Tu ai răspunsul. Trebuie să știi să privești. Și că veni vorba, eu am un soț, pe undeva, și verigheta, care simbolizează împlinirea, perfecțiunea. Ia stai! Un cerc, adică toată viața la același nivel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
jafurile băbești au un cuvânt de spus în ceea ce privește salvarea sufletelor? Tocmai pentru că viața e o întâmplare, nu trebuie să fim o întâmplare, ci să ne ridicăm mai presus de circumstanțe, atingând infinitul. Pentru că sunt tânără și liberă și trebuie să zbori spre infinit, să tinzi spre mai bine, spre mai mult, să țintuind cât mai sus, și când cazisă cazi bine. Și mai de ce? Pentru că eu sunt produsul meu și nu al unei realități trecătoare. Nu vreau prea mult, pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
să fug, căci dacă-mi dau drumul, nu-mi rămâne nimic. Așa că, nu sta pe loc niciodată! Cât despre a suferi: Nu-mi poți face nici un rău, pentru că nu te las eu. Zbor, și pentru ca să mă ajungi ar trebui să zbori în aceeași dimensiune cu mine. Cam greu, nu? Și: ce nu există nu mă poate răni, și, dacă nu mă gândesc la asta, atunci pentru mine nu există. Asta ne deosebește de organismele inferioare. De asemenea , cu puterea gândului poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
nici curioasă nu măi sunt. Îmi vine să mă arunc cu capul într-o fântână seacă. Nimănui nu ar trebui să i se dea cu realitatea în cap în felul ăsta. Și simt că lucrez cu ceva concret, nu că zbor prin norii lui Ilie Pavel. Chiar credeai că mă voi duce să mă izbească realitatea în cap fără anestezic? Lumină! Să mergem spre lumină! N-am de gând să plătesc toata viata pentru chestia asta. Dacă nu m-ai iertat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Iubire de noi, iubire de viață, iubire de ceea ce a fost, iar dorința poate fi potolita fiind adusa la extrem. Iar atunci realitatea nu mai contează, nu o mai simțim. Murim de plăcere. A face mai multe lucruri odată : a zbura cu o viteză uimitoare de la unul la altul astfel încât să nu pierzi nimic, să te deplasezi în acel gol în care nimic nu se întâmplă. Absolutul nu mai e creația lui Dumnezeu, este natura sa. Nirvana reprezintă eliminarea tuturor aparentelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
în brațe la el. Îi ating obrazul cu al meu și îi desfac încet bluza. Apoi încep să-i desfac șlițul. Nu aici. Și de n-ai spus până acum? Acolo, îmi arată o casă. Mă ia în brațe și zburăm amândoi. Intrăm prin fereastră direct în dormitor. Nu aici. În living. Bine. Coboram scările. Totul e superb: culorile, obiectele. Există o magie, o vrajă frumoasă. Mă încântă. Facem dragoste și îmi place. E deosebit. Iar când terminăm mă transformă. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]