3,317 matches
-
un greu efort fizic și psihic - o grea încercare pentru mine. în ziua următoare, 9 iulie, notam lapidar: Astăzi e ultima zi de fotbal și astfel revenim la situația obișnuită. A fost fotbal planetar cu grozave surprize. Opoziția se manifestă zgomotos promițând că va face ceea ce n-au făcut guvernanții. Adrian Năstase speră „la ciolan”, că tot e sărac?? săracul de el! Vrea neapărat alegeri parlamentare anticipate. La 12 iulie am citit cu deosebit interes, m-am delectat citind din ceea ce
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
avocați sunt mari tâlhari, pe toate treptele politice sunt stăpâni de vile făcute din mită și cu mită... Hoția și tâlhăria au ajuns instituții de importanță națională... iar celor vizați ca hoți și tâlhari nici nu le pasă de gloata zgomotoasă și cei închiși se plâng că nu pot suporta pușcăria”. în cele relatate până aici, parcurgând doar o mică parte din poemele și pamfletele inserate în acest volum, cu regretul că spațiul nu-mi permite mai mult, las cititorilor posibilitatea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu știm cum le vom plăti. S-a făcut atâta zgomot pe acest caz de corupție în vămi, dar se pare că deocamdată încă nu s-a dat de firele caracatiței și șpaga continuă încă. Ne rezumăm la sterpe dezbateri zgomotoase dintre opoziție și putere și cam atât... Vedeavom oare vârfurile corupției la pușcărie? Mă tem că nu, că se va găsi o plevușcă drept țap ispășitor, în timp ce marii corupți - vârful piramidei sociale și politice - rămân nederanjați, nedovediți. Înclin să dau
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
grav, cu o figură încordată de atâta hotărâre. Verifică interiorul jachetei: încă mai era acolo. Pe platforma construită temporar în acest scop se afla un șir de reporteri care descriau scena telespectatorilor din întreaga lume. Un corespondent american era mai zgomotos decât ceilalți. Însoțiți-ne la Tel Aviv pentru ceea ce se anunță a fi o noapte istorică atât pentru israelieni, cât și pentru palestinieni. În doar câteva zile, conducătorii celor două state se vor întâlni la Washington - pe peluza Casei Albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
continua săpăturile în Beitin și cererea de donație, prin care cerșea banii lichizi de care avea nevoie. Huda avusese grijă de toate contactele cu lumea exterioară. Îl lăsase singur, fără elemente care să-l distragă - fără telefoane, e-mailuri, fără zgomotoasele radiouri sau sforăitoarele televizoare -, astfel încât să se poată îngropa în muncă. Dacă s-ar fi concentrat puternic, ar fi putut să se izoleze total de modernitate. Asta făcuse tot weekendul. Și ar fi continuat s-o facă întreaga săptămână dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Mergeau pe drumuri aglomerate, trecând pe lângă o cafenea plină de femei cu baticuri negre. Lee ocoli câteva căruțuri trase de niște băieți tineri, pline cu fructe: pere, mere, căpșuni și kiwi. Toată lumea folosea șoseaua: oameni, mașini, animale. Era lentă și zgomotoasă, claxoanele răsunând fără întrerupere. — Am ajuns. Au parcat lângă o clădire care părea diferită de celelalte. Era masivă, cu piatra curată și sticlă groasă la geamuri. Văzu un indicator în care se mulțumea guvernului Japoniei și Uniunii Europene. Un minister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sheshbesh; unii din ei trăgeau dintr-o narghilea; în jurul televizorului se strânsese un grup care se uita la un reportaj despre dărâmarea statuii lui Saddam, ce părea să se deruleze cu încetinitorul. Nu erau decât bărbați și discuțiile păreau mai zgomotoase decât de obicei, dar nu exista nimic din acea euforie gălăgioasă pe care își închipuise întotdeauna că o va aduce această zi. Eliberarea! Căderea dictatorului! Își imaginase țipete și dansuri frenetice; îmbrățișări spontane între străini pe stradă; se văzuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asigura că descoperirea fiului său mai era încă înăuntru. Se afla acolo cam de cincisprezece minute când un bărbat mai tânăr, probabil de vreo treizeci și cinci de ani, intră zâmbind încrezător. —Bună ziua, frații mei! spuse el radiind. Cum merge treaba? Râse zgomotos. Unii dădură din cap în direcția lui, alții chiar îi întinseră mâna. —Mahmud, bine ai venit, spuse un bărbat în semn de salut. Mahmud. Abdel-Aziz tuși. Ăsta trebuie să fie. Ar fi bine să nu scap momentul și să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îngroapă-l, îi ordonă fiului său. Imediat. Jaafar Naasri ridică geanta, verificând dacă sigiliile și tabla de lut se aflau acolo și intră iarăși. Descuia cea de-a doua dintre cele trei încuietori când îl auzi pe fiul său râzând zgomotos. Se întoarse și îl văzu pe Nawaf aplecat asupra proaspătului cadavru, bâțâindu-se de bucurie. Naasri veni înapoi și se opri lângă fiul său. La început nu pricepu ce era de râs, dar atunci fiul său arătă cu degetul înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mare valoare: Jaafar nu ar fi investit atâta efort ca să le ascundă dacă nu ar fi fost așa. O sună pe Lucinda de la Sotheby’s, o mutare care avusese întotdeauna un iz de disperare. Bună, iubitule, îi răspunse tărăgănat, expirând zgomotos fumul de țigară. Ce vrei de data asta? — Ce te face să crezi că vreau ceva? — Pentu că nu mă suni absolut niciodată dacă nu vrei ceva. Nu-i adevărat, spuse Henry, chiar dacă era. În afară de o regretabilă tăvăleală la petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de oră și totuși se simțea de parcă ar fi călătorit prin timp. Dacă Ierusalimul era un oraș cioplit în piatra cenușie din vremurile biblice, fiecare cărămidă, fiecare drumeag pietruit fiind învăluit în aerul stătut al istoriei antice, Tel Avivul era zgomotos, iritant, sufocant de modern. La orizont luceau zgârie-norii, etajele de sus strălucind ca niște table de șah, iar drumul era mărginit de rânduri-rânduri de blocuri din beton, având pe acoperiș panouri solare și cilindri bulbucați, care erau, îi explică Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nu se afla acolo ca să jelească doi tineri, un evreu și un arab, care fuseseră împușcați în timp ce beau împreună. În realitate, nu era deloc acolo ca să jelească. Venise să afle ce naiba se întâmpla. Casa era plină, după cum se aștepta. Era zgomotoasă, un murmur pătrunzător se înălța dinăuntru ca un val. Își dădu seama în curând care era sursa acestuia, un grup de femei înghesuite în jurul alteia mai bătrâne, înveșmântată într-un negru amorf, înzorzonat. Chipul ei părea umflat de lacrimi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cuvintele lui. Acum două zile am făcut cea mai mare descoperire arheologică din cariera mea. Din cariera oricui, de fapt. Ar fi de-ajuns ca să-i facă faimoși pe cei care o posedă și, bineînțeles, foarte, foarte bogați. Uri respiră zgomotos. — Aceste motive ar fi suficiente ca să mă tem pentru viața mea, acum că a ajuns în posesia mea. Dar mai e ceva. Cum se întâmplă de fiecare dată când vine vorba de tatăl tău, acest ceva în plus e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-și propria piele. Își imagină trupul lui, nemișcat și însângerat, zăcând pe drumul prunduit și se cutremură din cap până-n picioare la acest gând. Știa că nu trebuie să facă zgomot, dar nu se putea stăpâni: acum plângea în hohote zgomotoase pentru bărbatul pe care îl strânsese în brațe și care palpita de viață cu doar câteva ore în urmă. Îl strânsese în brațe și acum îl pierduse. Cu toate astea, nu se mișcă. Instinctul ei de supraviețuire îi comanda să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
legat de asta. Nici asistenta lui. S-a uitat prin documentele din calculatorul său. —A vorbit cu tine în ultimele zile? Despre un fel de descoperire? — Nu. Nu vorbeam prea mult despre munca lui. Uri se lăsă pe spate, expirând zgomotos. Maggie își dădu seama că era pe cale să renunțe; asta fusese ultima lui idee bună. Am pus-o la păstrare într-un loc unde doar tu și fratele meu ați putea-o găsi. Un mecanism începu să se învârtă încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că suntem la Ritz. Jones scoase un nor proaspăt de fum. Prin ochelarii lui nu reușea să vadă aproape nimic. * Agentului de stradă Mancuso îi plăcea să meargă cu motocicleta pe St. Charles Avenue. Împrumutase de la secție una mare și zgomotoasă, toată numai crom și albastru deschis și dacă atingeai un buton parcă se transforma într-un joc electronic, peste tot numai luminițe roșii și albe care se aprindeau, fulgerau și clipeau. Sirena, o cacofonie formată din doisprezece lincși turbați, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
timp, Ignatius începuse să se simtă din ce în ce mai rău. Valva lui părea lipită și oricât se balansa nu reușea s-o deschidă. Râgâituri voluminoase se desprindeau din pungile cu gaze ale stomacului și o porneau pe traseul aparatului digestiv. Unele scăpau zgomotoase. Altele se rătăceau și ajungeau în piept dându-i niște arsuri teribile. Cauza materială al acestui declin al sănătății era, își dădea el seama, consumul prea susținut de produse ale Paradisului. Dar mai erau și alte motive mai subtile. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mea a fost distrusă. Acum ce se va întâmpla? Va trebui să scormonesc în lăzile de gunoi, să mă țin după marinarii din flotă. Mama mea avea dreptate. Liniște, porunci domnișoara Trixie, de data aceasta mai sever. Sunteți cei mai zgomotoși oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Doamna Levy căzuse pe un scaun, spunând printre suspine că nu-i mai rămâne decât să vândă produse Avon. — Dumneata ce știi despre asta, Gonzalez? îl întrebă domnul Levy pe șeful de birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru șampanie? — Și tu ești dat-afară, tâmpito! Surâse apoi spre mulțime. Veniți, oameni buni, ca să vă bucurați de băutura făcută de barmanul nostru expert, după pofta inimilor voastre. Oamenii își întindeau gâturile ca să se uite la grămada albă ce respira zgomotos și nu luau seama la invitație. Lana Lee era pe punctul de a se duce și a da cu piciorul în grămadă ca să o readucă în simțiri și s-o alunge din rigola ei, când omul cu pălărie tare îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a deține în premieră, deși unii spun de a imita, emoții specific umane. Dezbaterile s-au purtat ca de obicei între androizi și ființe umane deasupra cărora societatea va fi mult mai importantă în următorii o sută de ani. Pretențiile zgomotoase ale conservatorilor pentru o evoluție paralelă și părerile radicale demonstrează separatismul care dezbină societatea umană. Liberalii vor să știe doar „de ce nu putem trăi împreună în pace.” Există chiar și o Cartă a drepturilor la existență pentru mișcarea favorabilă roboților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
pierdeți cumpătul, fiindcă o femeie care-și pierde cumpătul În fața agresiunii nu face decât să-și Înrăutățească situația! Taximetristul a izbucnit În râs, claxonul Toyotei din spate a urlat din nou, ploaia s-a Întețit, câțiva trecători și-au manifestat zgomotos dezaprobarea, deși era greu de spus spre ce anume erau Îndreptate reproșurile lor. În mijlocul acelei agitații, Zeliha a zărit un autocolant fluorescent ce strălucea pe apărătoarea roților din spate ale taxiului: NU-MI SPUNE CĂ SUNT UN TICALOS, spunea acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
te pronunți. — Bună dimineața, Petite-Ma!a exclamat Asya pe când Își târșâia picioarele Încălțate În papucii de culoarea lavandei spre masă, după ce În sfârșit se spălase pe față și pe dinți. S-a aplecat spre bătrână și a sărutat-o zgomotos pe amândoi obrajii. De când era mică, dintre toate femeile din familia ei, Petite-Ma ocupa un loc aparte În inima Asyei. O iubea foarte mult. Spre deosebire de ceilalți membri ai familiei, Petite-Ma fusese Întotdeauna În stare să iubească fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de parcă ar fi fugit de ceva sau de cineva. Ăsta trebuie să fie Yervant, și-a zis pe când o nouă Îngrijorare i se strecura În priviri, o expresie gânditoare și Înțelegătoare. Fiul lui cel mare, Yervant, fusese Întotdeauna neastâmpărat și zgomotos, Însă În ultima vreme Încăpățânarea băiatului depășise orice limite. De fapt, Hovhannes Stamboulian se simțea puțin vinovat fiindcă nu petrecea Împreună cu el destul de mult timp pe cât ar fi trebuit. Evident, băiatul tânjea după tatăl lui. În comparație cu el, ceilalți trei copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
avea să primească ceva de mâncare. Familia nu prea avea nici ea ce să mănânce și a alungat-o. Câteva zile mai târziu mica Shushan era mistuită de o febră cumplită: tifos exantematic. Mătușii Banu i-a scăpat un oftat zgomotos și prelung. — Eram acolo. Am văzut totul. Shushan a căzut În genunchi. Nimeni din convoiul ăla de oameni nu era În stare s-o ajute. Au lăsat-o să zacă În țărână, cu fruntea scăldată În sudoare și părul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de multă vreme care păreau desprinși din cu totul alt timp și spațiu, ca niște cântăreți drogați din anii ’70 care abia Își reveneau după o experiență Îngrozitoare. Unul din ei stătea Într-un scaun mare și confortabil și mesteca zgomotos niște gumă În timp ce pălăvrăgea cu prietenul lui și aștepta să i se tatueze pe gleznă un țânțar purpuriu. Omul cu acul s-a dovedit a fi asistentul mătușii Zeliha, la rândul lui un artist talentat. În timp ce lucra, Armanoush se holba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]