4,648 matches
-
a sfârșit! Pe drumul vieții zbuciumat am admirat mulțimi de flori Dar vai, culese se-ofileau și își pierdeau parfumu-n zori... Am auzit mulțimi de vorbe care alină sau rănesc Și-am întâlnit iubiri ce-afundă dar și iubiri care zidesc! Pe drumul vieții-am învățat că dragostea e chintesența Trăirii pe acest pământ ce dă inimii frumusețea Și-am învățat că ea, iubirea e mai presus de tot și toate Un lanț ce leagă două inimi îngemănate pân' la moarte
AM ÎNVĂŢAT PE DRUMUL VIEŢII... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379167_a_380496]
-
Perihoretic lin... s-au sfătuit șoptind adânc inimii Lui cu infinită grijă... au grăit și din iubire veșnic au clădit apoi au zis... și s-a făcut dimineață Prima Donna tuturor zilelor făptura de timp din care totul s-a zidit cu secundă de cosmos cu grijă de toate omule veșnic Eu te cunosc! Foto tehnică - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursă Internet poem publicat inițial pe F.b. în data de 11. 09. 2013 (A.D.
POEM HIERATIC XXXIII -VITAE LIBRIS de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369191_a_370520]
-
frunze, Aș fi vrut să te port, iubite, să facem amor, Sub trupurile goale-am fi lăsat pentru muze Pictura iubirii eterne, peste toamna-n decor. Ne-am fi întors peste pașii timpului dus Să umplem clipe pierdute, să ne zidim în trecut, Cărare din curcubeu peste timp infinit și apus Ți-aș fi-nălțat! Azi, nu mai pot, că-mi ești pierdut! Referință Bibliografică: DE NU TE-AȘ FI PIERDUT... / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1978, Anul VI
DE NU TE-AȘ FI PIERDUT... de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369259_a_370588]
-
pusă la dospit. Iubirea noastră este azi soldatul Ce umerii și-a lepădat de stele Și Morții i-a închis de tot citatul Punându-i Veșniciei ghilimele. Iubirea noastră pus-a ipotecă Pe-un colț de Rai cu porțile deschise, Zidindu-și trainică bibliotecă Din vise decriptate-n manuscrise. Iubirea noastră și-a cerut azilul Sub baldachinul nopții din ivoare, Pân′ la final să-i ardem noi fitilul Asemeni stelelor din Carul Mare. Referință Bibliografică: Iubirea noastră / Livia Mihaela Frunză : Confluențe
IUBIREA NOASTRĂ de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369292_a_370621]
-
cortegiu funerar. Unii se nasc să aibă cine să-i înmormânteze pe cei care se duc. Lăsăm în urmă trecerii noastre doar morminte și mărturia neputinței de a ne înaltă mai sus cu o octava de pământul din care suntem zidiți. Rând pe rând împingem la roată istoriei spre a o scoate din mlaștină deznadejdiei, istoviți și fără izbândă. E greu de urnit acest miriapod uriaș care este lumea. E greu de ridicat acesta ființă omenească din condiția să, mai ales
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
Strigăt din copilărie” (editura Dinastic, 1995). „Moartea, un fluture alb” (editura PIM, 2015), i-a dat ocol de atâtea ori, fascinându-l cu frumusețea ei metamorfică, dar poetul, încă trăitor pe această lume, dator iubirii eterne, dar și amintirilor care zidesc uneori iluzii pe retina ochiului lăuntric, a cerut „Azil într-o cicatrice” (editura PIM, 2015). De aici, privind lumea prin „Vitralii pe un interior scorojit” (editura PIM, 2016), a continuat să scrijelească hârtia analizând „Durerea din spatele cărnii” (editura PIM, 2017
DUREREA DIN SPATELE CĂRNII, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374193_a_375522]
-
aveau străbunii semințele viselor să mă facă părtașă a tainei de-a câștiga încrederea în mine (nu cunoscusem încă izvoare secate nici pomi uscați...) Cerul mă cerea să pătrund în miezul cercurilor albastre: Fii fata - mi-a spus îngerul- care zidește cuptorul de pâine leagă rănile lecuiește sufletul doar așa vei ajunge, ca mâine, în albastra Împărăție. Cerul mă cerea Primisem semințele îngândurării. .................................... Referință Bibliografică: Primisem / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1491, Anul V, 30 ianuarie 2015. Drepturi
PRIMISEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374222_a_375551]
-
în CHRISTOS s-a Botezat ! Și făcut-au Legământ : pe DOMNUL să ÎL Slujească În deplină feciorie și-n Jertfă Mucenicească ! Iar multele bogății, la săraci le-au împărțit Și-aceștia, crezând Cuvântul, în CHRISTOS s-au convertit ! Le-au zidit case-adăpost (ca grijile să nu-i apese) Pentru feciorii credincioși și Într-u CHRISTOS-Mirese ! Eparhul Romei (Celerin), de păgâni fiind somat Pe Hrisant și Daria, degrabă i-arestat... Și la Claudiu (Tribunul), i-a trimis la cercetat Unde întrebări și
SF.MC.HRISANT, DARIA ȘI CLAUDIU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374227_a_375556]
-
ea la cer, participând la actul mântuirii tale creștine, sau poți să cobori în întuneric”, spunea filosoful de geniu Petre Țuțea. Cu alte cuvinte... „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc” (Corinteni, 10. 23). Mariana CRISTESCU 13 ianuarie 2015 București Referință Bibliografică: Mariana CRISTESCU - LIBERTATE SAU LIBERTINAJ? EROISM SAU MANCURTIZARE? / Mariana Cristescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1475, Anul V, 14 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mariana Cristescu
LIBERTATE SAU LIBERTINAJ? EROISM SAU MANCURTIZARE? de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374238_a_375567]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > DESCÂNT Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului De ce sunt eu Ana, cu chipul de ceară, Te-ncântă- acel strigăt pierdut pe abscisă?!... Zidește-mă iute, faptura să-mi piară, Dar lasă-mi o geană spre tine deschisă!... De ce eu sunt Ana-ntre pietre și scânduri, Lumina se stinge și visele mor, Iar umbra valsează scriind printre rânduri Sonata uitării pe-aripi de condor
DESCÂNT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362281_a_363610]
-
o pagină de artă) Cu sevă de mister și frumusețe sunt brodate confesiunile poetei căci iubirea sa, într-o continuă purificare, îi este adăpost precum o cetate ridicată din lumina divină. În înserarea care tremură precum un val, o fântână zidită din iubire o poate ține prizonieră întru eternitate, cea mai frumoasă captivitate a lumii. „Mi-ai ridicat cetate de lumină / Și gânduri cardinale. Să le scriu! / Pe malul serii m-ai zidit fântână, / Eternă sete-n dragoste să-ți fiu
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
înserarea care tremură precum un val, o fântână zidită din iubire o poate ține prizonieră întru eternitate, cea mai frumoasă captivitate a lumii. „Mi-ai ridicat cetate de lumină / Și gânduri cardinale. Să le scriu! / Pe malul serii m-ai zidit fântână, / Eternă sete-n dragoste să-ți fiu. Această înrobire îi este răsfaț și mângâiere, întrucât iubirea se revarsă precum un cântec cristalin în simfonii unde șoaptele înfloresc. La clipa nemuririi, sufletul poetei se deschide precum un templu al seninătății
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
veșnicia, dar numai prin puterea iubirii îi poate da formă și solitudine. Voci risipite au lăsat un ecou profund în care s-a încleștat răsuflarea dragostei, căci visele sale cernite prin vremi au rămas neștirbite în sufletul care s-a zidit precum un templu. “Bună seara, lumină cu ramuri de cer, / Îți scriu nemurirea-n culori de mister, / Ți-am prins răsuflarea în voci risipite / Și-n templul din mine zac vise cernite. (Bună seara, cetate) “Poezia pe care o scriu
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur, lăsând ochii sufletului orbi în fața cuvântului sterp. Și bietele aripi au devenit de ceară topindu-se încetul cu încetul, sub minciuna iluziei ce arde neobosită veșnicia din noi. Referință Bibliografică: Colivia de aur a iluziei / Rodica
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > ÎNTREGIRE Autor: Mihai Lupu Publicat în: Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Așa ne-a fost destinul; să ne zidim la cruce De vânturi vatra noastră, cea sfântă, strămoșeasca, Între puteri mărețe, anume spre a duce A Crucii dragi povară, ca să ne răstignească. Suișuri, coborâșuri, le-am suportat pe toate; Am invatat ca-n viața unirea dă putere Căci a
INTREGIRE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378746_a_380075]
-
Acasa > Poezie > Delectare > TE-AM CĂUTAT NEBUN Autor: Păpăruz Adrian Publicat în: Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016 Toate Articolele Autorului în neștire prin toate femeile care m-au iubit pe tine te zideam te doream mânăstire nici nu știam dacă exiști în această viață zăludă doar gândul ți-l ghiceam pe cer când uneori îmi urai noapte bună am ucis atâtea iubiri și-am plecat mereu mai departe să te chem să te
TE-AM CĂUTAT NEBUN de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377692_a_379021]
-
desișul acesta ecoul se pierdea în zare. Mă pierdusem în abisul Pădurii spânzuraților, Un semn al durerii, a umbrelor împământenite, A unor suflete chinuite de remușcări zdruncinate, De ce atâtea tristeți păzite și nemărturisite? A unor chipuri care cândva au fost zidite, apoi zădărnicite. Din vremurile acelea de goană azi se aud doar șoapte, Șoapte care urlă prin vântul tomnatic A capitanului care comandă încă o moarte. Azi umbrele cailor leagă rănile celor goi, Sprijiniți de trunchiurile copacilor cu fețele moi. Și
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
CE TE-A FĂCUT IUBITE? Ce te-a făcut iubite, de ai venit să-ți ceri iertare? Depărtarea, care rupe viața noastră dincolo de uitare, Care ne târăște între neputința de a recunoaște, Că iubirea e singurul lucru înălțător ce ne zidește. Viața noastră, dincolo de zidurile care s-au ridicat În bezna nopții și a fricii, fără a mai putea cerceta Lumina, care e mai presus de noi, de omul cel însetat. Fiindcă dorul tău se răspândește, fără ca tu să poți căuta
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
ducipal și caii se împușcă nu-i așa /fără permis / întinzi alea trei tricouri cu te ador mirosind a mol păstrând în formol teiubescurile hrănești ecologic ego-ul/ești cel mai frumos bărbat din orașul acesta / atât de vegetarian încât ai zidit la mcdonalds toți rivalii incurabili ce iceberg mi s-a transplantat intercostal sufăr de miocardită acută post love story dorm pervers sub perna ta /șeherezadă de o mie și unu de nopți/ șarpele Evei scrie telenovele erotomane dă-mi o
ZAHĂR CUBIC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377742_a_379071]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ÎL IZGONIM PE DUMNEZEU DIN ȘCOALĂ ? Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului ÎL izgonim pe DUMNEZEU din Școală ? Când DOMNUL făcut-A lumea, toate bune le-A zidit Iar ce a stricat Vrăjmașul, EL numai A-ngăduit... Mintea, DOMNU-A Luminat-o pe sub streșini de Biserici Învățători aleși (se știe !), dintre Slujitorii Clerici ! Educația cea bună, de-o vârstă cu Veșnicia, Este numai cea Creștină, ce ne-A Predat
ÎL IZGONIM PE DUMNEZEU DIN ȘCOALĂ ? de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377751_a_379080]
-
în loc Lumina, Maimuța mea, să-ți văd acrobația Când va cădea pe viața ta cortina. Și să nu uiți, să spui că ești ateu, Să te semnezi citeț și cu ținută, Te va privi cu jale Dumnezeu, El te-a zidit ca om, te-ai vrut maimuță! Citește mai mult Au început turbate să ataceCopacul falnic, neînfrânt prin vremuri,Se cațără sălbatic și buimaceDe stai înmărmurit și te cutremuri.Acest copac este credința noastrăși veac de veac ne-a stat și
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
opri în loc Lumina,Maimuța mea, să-ți văd acrobațiaCând va cădea pe viața ta cortina.Și să nu uiți, să spui că ești ateu,Să te semnezi citeț și cu ținută,Te va privi cu jale Dumnezeu,El te-a zidit ca om, te-ai vrut maimuță!... XXXII. BABĂ IARNĂ, CÂND PLECI?, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1520 din 28 februarie 2015. Of, iarnă, cât mai stai la noi? Te uită! Plictiseala-i mare! Ai început să te despoi
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
inima cum bate! Când e târziu și când devreme Să mai dau timpul înapoi? Dar ochii-mi sunt un ceas de ploi Ce-n taină-ar vrea să mă mai cheme. Acum doar lacrima îmi geme Și marea ce-o zidește-n noi... NE CHEAMĂ MAREA Ascultă cum te strigă marea, Întregul cer îmbrățișează! Netulburată e chemarea, În taină luna o veghează. Privește cum se-agită marea! Întregul cer o liniștește, Netulburată e culoarea Care în zări se risipește. Fii limpede
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
trăiește singure un tip coolși nu l-am întrebat niciodatăde ce... X. TE-AM CĂUTAT NEBUN, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016. în neștire prin toate femeile care m-au iubit pe tine te zideam te doream mânăstire nici nu știam dacă exiști în această viață zăludă doar gândul ți-l ghiceam pe cer când uneori îmi urai noapte bună am ucis atâtea iubiri și-am plecat mereu mai departe să te chem să te
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
fost dacă am fi fost acum resemnați printre rânduri judecați și blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate ... Citește mai mult în neștire prin toate femeile care m-au iubit pe tine te zideam te doream mânăstirenici nu știam dacă exiști în această viață zăludă doar gândul ți-l ghiceam pe cer când uneori îmi urai noapte bună am ucis atâtea iubiri și-am plecat mereu mai departe să te chem să te strig
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]