1,910 matches
-
cei doi versanți ai Carpaților. Mai mult, tehnica și stilul icoanelor tâmplei simple din lemn care separă spațiul navei de cel al absidei altarului indică în plus, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, prezența altui exponent al picturii muntene: Simion Zugravul din Pitești. Pictura pronaosului, înfățișând o amplă ”Judecată de Apoi”, nu are doar o valoare artistică deosebită, ci și una morală, zugravul Ioan din Deva redând aproximativ 30 de categorii de păcate din sfera inechităților sociale. Între tâlharii și ucigașii
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
absidei altarului indică în plus, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, prezența altui exponent al picturii muntene: Simion Zugravul din Pitești. Pictura pronaosului, înfățișând o amplă ”Judecată de Apoi”, nu are doar o valoare artistică deosebită, ci și una morală, zugravul Ioan din Deva redând aproximativ 30 de categorii de păcate din sfera inechităților sociale. Între tâlharii și ucigașii condamnați la chinurile veșnice ale iadului, pictorul îi enumeră pe „Jupânii care fac lege strâmbă”, pe ”Bogatul nemilostiv”, pe „împărații tirani”, pe
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
Brăila, a fost admirat de fiica lui Rally, un mare bogătaș grec din Brăila, proprietar al teatrului și al hotelului cu același nume, precum și al multor prăvălii. Când grecul a aflat că fiica sa nu mai are somn din pricina unui „zugrav” de biserici, a trimis-o departe, la Messemvria. Petre Alexandrescu a continuat să picteze Biserica Sf. Nicolae. Când fresca era uscată, pictorul, sub înflăcărarea iubirii, s-a înfățișat la părinții fetei hotărât să-i ceară mâna. Inițial, grecul Rally nu
Petre Alexandrescu (pictor) () [Corola-website/Science/326731_a_328060]
-
puțini știau la acea dată că este însurat), Adrian Igrișan trecând pe poziția de vocalist principal. Trupa este nevoită să reînregistreze partea vocală la albumului Spirituș Sanctus, lansarea sa fiind întârziată cu 6 luni. În Australia, Kempes se angajează că zugrav, câștigând mai mulți bani decât o făcea în România (din tariful de 1.000€ pe concert trebuiau plătiți cei 6 membri ai trupei, un roadie, deplasările și alte cheltuieli, suma fiind insuficientă, iar membrii trupei fiind nevoiți să aibă și
Ovidiu Ioncu () [Corola-website/Science/326850_a_328179]
-
ale secolului al XIX-lea va picta la biserici de pe Valea Arieșului și de pe cea a Mureșului, colaborând cu Gavril Silaghi (probabil fiul său), cu Dimitrie Dimitriu din București și cu Anton Simion din Cluj. La 19 aprilie 1783 Simion Zugravul data o icoană împărătească, marcând, poate, momentul final al lucrărilor la biserica de zid cu hramul "Buna Vestire", a grecilor, din Alba-Iulia. Tot acolo a fost instalat și un impresionant iconostas zugrăvit de echipa lui Simion Silaghi. Din bogata sa
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
s-au zugrăvit această sfântă biserică cu toată cheltuiala cinstitului popor la anul domnului 1829 prin M. Borșoș și Simion Silaghi“. La un interval de un deceniu, la biserica din Căraci, sat situat în apropiere de Țebea, Simion Silaghi, împreună cu zugravul Dimitrie din Țara Românească, va realiza un valoros ansamblu mural. Lăcașul de cult, construit în cursul deceniului șase al secolului al XVIII-lea, păstrează parțial pictura ce poartă, din păcate, semnele necruțătoare ale timpului. În inscripția existentă în pronaos se
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
fost din nou pictat. Pisania din altar confirmă acest lucru: „În zilele înălțatului împărat Ferdinand, cinstit episcop de legea răsăriteană Andrei Șaguna, protopopul locului Iosif Bașa, paroh Ioan Draia, cu cheltuiala obștii satului, s-au zugrăvit această sfântă biserică de zugravul Silagescu Simeoan de la Abrud Banea și Moțoc Caroli de la Brad, la anul Domnului 1848“. Cele peste 100 de creații iconografice, ce i-au fost sau i-ar putea fi atribuite acestui prolific creator, i-au adus lui Simeon Silaghi un
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
a secolului XV-lea, cu un decor geometrizat; în lunetă era reprodusă probabil icoana de hram. Un sgrafit din anul 1522 concordă cu datarea propusă. Pe tâmpla de zidărie se aflau patru icoane de lemn, pictate, pe la 1783-1785, de către Simion Zugravul din Pitești. În legătură cu această biserică, restaurată în anul 1976, trebuie menționat și numărul mare de preoți atestați documentar începând cu secolul al XVI-lea. Primul slujitor cunoscut a fost preotul Șărbu, cel care a lăsat în urmă o inscripție slavonă
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
fost desființată și distrusă către sfârșitul secolului al XVIII-lea, cam în aceeași perioadă în care la Sibiel a fost ridicată Biserica închinată Sfintei Treimi. Construită începând cu 1765 ca biserică unită, lăcașul a fost pictat între 1774-1775 de meșterii zugravi Stan și Iacob, fii ai preotului Radu din Rășinari, cei care între 1747-1749 pictaseră Catedrala Sfânta Treime din Blaj. Opera lor a fost readusă la lumină pentru a fi admirată și astăzi prin lucrările de restaurare, încredințate unor specialiști de
Biserica Sfânta Treime din Sibiel () [Corola-website/Science/325532_a_326861]
-
bolovani de piatră, legați cu cărămidă și mortar. Tradiția orală spune că bolovanii de piatră s-au adus din Valea Uții, ierni de-a rândul, pe săniuțe trase de bivoli, pe după grădini. Fresca a fost lucrată în anii 1774-1775 de către zugravul Stan, pictor renumit în acea vreme, parte împreună cu fratele sau Iacob, "fii popii Radu din Rășinari", cum apar semnați cam în aceeași vreme, pe niște lucrări în pictura la Mănăstirea de la Curtea de Argeș. O particularitate a picturii din acest monument o
Biserica Sfânta Treime din Sibiel () [Corola-website/Science/325532_a_326861]
-
cărți vechi din secolul XIX. La vizita protoereului Th Atanasiu în anul 1890 scrie că biserică din lemn este în stare proastă. Biserică nu a fost pictată în interior dar în schimb impresionează icoanele pre frumos zugrăvite din sec. XVIII, zugravul fiind anonim. Preotul Constantin Nalboc s-a născut în anul 1853 și a fost hierotonisit în anul 1875. A funcționat că preot în Buciumi unde avea o temeinică gospodărie, precum și o familie numeroasă : 10 copii. Cu toate că în Buciumi au existat
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
cu binecuvântarea Sfântului Duh au isprăvit ...popa Dragoșin, în anul 692(5?) în luna lui iulie 15, s-a isprăvit și s-a zugrăvit cu mâna...” Din păcate inscripția - în slavona medio-bulgară - nu poate fi citită în întregime, iar numele zugravului va rămâne probabil ascuns pentru totdeauna; pilaștrii de susținere a bolților, ridicați în secolul al XIX-lea, au acoperit nu doar o însemnată parte a picturilor navei, ci, parțial, și vechea pisanie. Într-un articol publicat într-o revistă maghiară
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
Coborârea de pe Cruce” și „Învierea”. Amintind de frescele de la Crișcior, dar mult mai colorate, picturile de la Ribița au o distribuție simplă și clară, compozițiile desfășurându-se pe un fundal cromatic egal, lipsit de elemente peisagistice. Similitudinile stilistice atestă prezența aceluiași zugrav român de la Crișcior, crescut și format în ambianța culturală bizantino-gotică din Transilvania. Din punct de vedere confesional, biserica din Ribița a avut o traiectorie similară celei din Crișcior. În pofida reprezentării iconografice a celor trei sfinți maghiari - Ștefan, Ladislau și Emeric
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
de nuiele, caracteristice epocii. Altarul semicircular este unic pentru arhitectura sacrală de lemn din zonă. Întreaga structură este îmbrăcată în nuiele și tencuită în scopul de a imita construcțiile de zid. Se remarcă și pictura în stil neoclasic semnată de zugravul Ilie Luculescu din Târgoviște, de la 1889, refăcută în 1899. Trăsăturile constructive și decorative indică un efort de modernizare al spațiului de cult, în forme și proporții îndrăznețe, din materiale accesibile și în tehnici tradiționale. Pisaniile, însemnările și pomelnicul surprind atât
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
în exterior. Tot la intrare, pe partea interioară, se păstrează încă o scurtă pisanie, care surprinde o repictare interioară la 1899: "„Acestă biserică sa jugrăvit din nou prin stăruința preotului Nicolae, duhovnicu, și ajutoru lăcuitorilor inorieși. Anu 1899 avgust 6, zugrav I L Luculescu, T[ârgu]Viștea.”" Ctitorii cei dintâi sunt însemnați la pomelnicul din altar, printre cei vii: "„Nicolae pr[eot], Nicolae, Elisaveta, Ion, Io[a]na c[u] f[ii], GG Stana c[u] fii, Sanfir c[u] fii
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
aici în anul 1907 din satul Albac, Alba. Biserica monument istoric a fost construită în anul 1752. Biserica „Sf. Nicolae” (monument istoric) din satul Olănești construită în anul 1718 și pictată (biserica păstrează picturile murale originale) de "Ilie Teiușanul" (cunoscut zugrav de biserici). Biserica „Sf. Voievozi” din satul Olănești, clădire monument istoric datat în anul 1810 Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din Olănești, construcție 1820, monument istoric Mănăstirea Arnota din satul Bistrița, comuna Costești, construită între anii 1633-1634 de către domnitorul Țării Românești
Muntele Stogu () [Corola-website/Science/326260_a_327589]
-
lemn cu hramul „Sfanțul Pantelimon” din orașul Băile Olănești, construcție 1752, monument istoric. Biserică a fost stămutată din satul Albac în anul 1907 Biserică „Sf. Nicolae” din satul Olănești, clădire (monument istoric) construită în anul 1718 și pictată de cunoscutul zugrav de biserici "Ilie Teiușanul". Lăcașul de cult păstrează picturile murale originale. Biserică „Sf. Voievozi” din Olănești, construcție 1820, monument istoric Schitul Iezer din satul Cheia, unul din cele mai izolate așezăminte monahale din județul Vâlcea, monument istoric datat în secolul
Rezervația Rădița - Mânzu () [Corola-website/Science/326368_a_327697]
-
sediul protopopiatului greco-catolic pentru românii din 46 de sate de sub Meseș și de sub Rez. În biserică, la locul ei neclintită, se mai afla în anii interbelici icoana împărătească a lui Iisus, datată din anul 1737 și semnată de "„Ioanu Negre zugravul”". Preotul unit Vasile Marincaș din Pria nota în anul 1878 că biserica din Boian era "„în stare re, fiind foarte vechiă”". Biserica de lemn a fost demolată în anul 1941 și vândută unui cumpărător din Ciucea. Funcția ei de spațiu
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
Neofit Scriban de robii lui D[u]m[nezeu] Stan preot ... Florea Ciubuc, Florea Anghel, ... Purcelus, Stan Cucu 186[8] ...”". Anul pisaniei este incomplet dar se regăsește pe dosul tâplei: "„1868”". În altar, de-asupra proscomidiei, apare un pomelnic al zugravilor: menționând între cei vii pe "„Petru ... Maria ... Gheorghe”" iar între cei morți pe: "„Teodor ereu, Gheorghe, Nicolae, Ioan, Ioana, Maria, Panteleimon, Gherman ermonah și cu tot niamu lor”". Structura vizibilă indică amploarea lucrărilor de renovare. Spre apus construcția a fost
Biserica de lemn din Toplița, Argeș () [Corola-website/Science/322797_a_324126]
-
puțin în zilel[e] prea înălțatului nostru Domn Carol I, preasfinții sale episcop[ul] nostru Iosif. Și s[a]u reparat ... [cu osâr]diea pretului paroh Corn.. ..ncescu și ... și cu ajutorul întregii com[une] Oarjea ... La anul 1873 octombrie 11, zugrav Petre [și] Apostol.”". Cu această ocazie, construcția a fost acoperită cu „ostrețe”, adică cercuită, și apoi tencuită, atât pe interior câtși pe exterior, cu scopul de a imita bisericile de zid din zonă. A fost adăugat pridvorul de zid și
Biserica de lemn din Ceaușești-Ștefănești () [Corola-website/Science/322818_a_324147]
-
în apropierea bisericii și s-a îngrijit de plata acestora. Biserica are o decorație simplă, deasupra ușii de la intrare existând o floare săpată în piatră. Tâmpla bisericii este sculptată în lemn, iar icoanele au fost pictate în septembrie-octombrie 1747 de zugravul Ioasaf de la Mănăstirea Vatopedu (Muntele Athos), pe cheltuiala hatmanului Iordache Cantacuzino. Biserica a fost reparată în anul 1824.
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
și 1962, a păstrat învelitoarea clasică de șiță. La interior se pătrundea printr-o ușă joasă, amplasată pe latura de miazăzi. Analiza fragmentelor picturale care au scăpat vitregiilor timpului dezvăluie, prin desen, program iconografic, cromatică și grafica legendelor, activitatea unui zugrav din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, identificat ca autorul ansamblului mural al bisericii din Certeju de Jos, executat în anul 1808; anterior acesta fusese discipol, iar apoi colaborator, al pictorului care a decorat lăcașurile de cult din
Biserica de lemn din Bejan () [Corola-website/Science/329738_a_331067]
-
de turn; clopotnița a fost elevată separat. Dintre reparațiile care s-au adus bisericii, cunoscute sunt cele din anii 1913, 1963 și 2007. Ansamblul pictural interior, finalizat odată cu montarea iconostasului, este semnat, potrivit inscriptiei rimate a tâmplei, de „popa” Simion Zugravul din Pitești: „1779 septemvrie 17. Valuri multe rădică furtuna pă mare, mai vârtos gându omului întru lucrare, nu atâta grija și frica începutului, cât grija și primejdia sfârșitului, fiece început de folos nevoiința li-arată, iar sfârșitul a tot lucru
Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara () [Corola-website/Science/328040_a_329369]
-
ca ospătar la restaurantul condus de Berbecaru. În cele din urmă, trebuind să plătească, acceptă să se angajeze ca bucătărese la restaurant. Pe plajă mișună și o serie de personaje cu preocupări neserioase: bișnițarii Gicu și Petrică (interpretați de doi zugravi, unul dintre ei fiind Jean Constantin) care fură și, dându-se drept străini, încearcă să vândă „pe sub mână” produse românești pe care le prezintă ca fiind de import, un escroc sentimental pe nume Gheorghiță (interpretat de fotbalistul Alexandru Boc), care
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
în altă direcție. Toma Caragiu și Gheorghe Dinică pleacă în turneu la Găești și Caracal. Aimée Iacobescu se împacă cu soțul ei. Regizorul vrea să plece la mare după terminarea filmului, iar actrițele care au interpretat văduvele merg la munte. Zugravul care l-a interpretat pe Gicu este solicitat să joace într-un film nou, în timp ce Jean Constantin se întoarce la zugrăvitul pereților. Scenariul filmului a fost scris de dramaturgul Paul Everac și a purtat titlul „Castele de nisip”. Regizorul Iulian
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]