1,937 matches
-
modele clasice: un Oedip altfel, care nu se confundă cu cel mitologic (Oedip salvat, 1947), o replică feminină a lui Don Juan (Dona Juana, distinsă în manuscris cu Premiul „E. Lovinescu” în 1947, jucată în 1968) ș.a. De altfel, autorul pune în scenă de regulă doi parteneri, ca în oglindă, unul fiind replica subtilă a celuilalt. Scris pentru scenă, acest teatru rămâne totuși poetic, cu o tensiune ce vine din filonul lui tragic. În poezie acesta e triumfal, înalt, în vreme ce în teatru este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
scenariul radiofonic în versuri Jocul fulgilor. În 1939, cu sprijinul lui N. Iorga, i se joacă piesa La furcărie pe scena Teatrului Ligii Culturale, iar în 1940, pe scena Teatrului Național Studio, poemul dramatic Dochia. În stagiunea 1967-1968, i se pune în scenă la Teatrul „Barbu Delavrancea” din București piesa Miorița, care, publicată în 1966, constituie și debutul său editorial. Debutase ca poet în 1935, în revista „Ortodoxia”, cu poezia Pământ și cer. A colaborat la „Vremea”, „Gândirea”, „Dacia rediviva” (cofondator), „Convorbiri literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
și prăbușirea instantanee, doar în câteva ceasuri, în decembrie 1989. În ultimă instanță, falimentul total al Partidului Comunist ca identitate politică asumată și diferitele conversii pe care cei aproape 4 milioane de membri le-au trăit sau măcar le-au pus în scenă în lunile și anii care au urmat sunt de asemeni, consecința faptului că, în fața unei situații fără precedent, generată de politicile catastrofale și destructive pentru România, puse în practică de clica lui Ceaușescu exact în momentul în care sistemul comunist
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
doar reformarea comunismului. Provine din faptul că echipa care a pus mâna până la urmă pe putere s-a proclamat "emanația revoluției" tocmai ea, care nu participase în niciun fel la revoluție și că, pentru a masca această definitorie absență, a pus în scenă spectacolul televizat al "revoluției în direct", unde a putut interpreta rolul principal fără prea multe riscuri. Revoluția în direct și protagoniștii acesteia Odată cu fuga lui Ceaușescu, două centre vizibile ale Puterii vor coexista în imaginile și în imaginarul revoluției române
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care se proclamă/este proclamată drept "emanație a revoluției", în frunte cu Ion Iliescu, are drept principală caracteristică tocmai faptul de a NU fi o emanație a revoluției, ci doar un produs al "revoluției în direct". Televiziunea, secondată de radio, pune în scenă, începând cu seara de 22 decembrie, un reality show care oferă o versiune revăzută și corijată a prăbușirii comunismului în România. Această prăbușire nu se mai datorează curajului civic al unor anonimi care scandează "Jos comunismul" înfruntând gloanțele, ci unui
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
activiști de partid luminați, comuniști de omenie, care înlătură dictatura clanului Ceaușescu și dăruiesc poporului român libertatea și democrația. Tragica realitate a unor figuranți inocenți, uciși sau răniți în acest spectacol de "sânge și lumină", e atent instrumentalizată, pentru a pune în scenă rezistența eroică a noii puteri în fața inumanei agresivități a acestor imaginari susținători ai dictaturii. Mass media și rumoarea publică răspândesc zvonuri sinistre despre apa sau sângele infestate, imaginea de sălbăticie a "teroriștilor" e întărită de distrugerea emblematică a valorilor culturii
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
emblematică a valorilor culturii universale și naționale Muzeul de Artă, Biblioteca Universitară, ca o Walhalla sacrificată într-o conflagrație care își revarsă sinistra strălucire pe toate ecranele lumii. Apoteoza acestor imagini de Epinal este atinsă atunci când televiziunea și radioul se pun în scenă pe ele însele, nu doar ca decor, ci și ca actor important al acestei supreme confruntări între Bine și Rău: asediate, ambele instituții lansează în eter apeluri disperate care cheamă cetățenii, Armata, pe oricine, "veniți să ne apărați!". Răspunsul generos
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
incontestabile ale faptului că violenta confruntare între români și maghiari în inima unui oraș pe care aceste două componente etnoculturale și-l împart aproape egal se pregătea încă din februarie. Dar ea ar fi putut să fie grăbită pentru a pune în scenă amenințarea pe care noile forțe politice ar fi reprezentat-o pentru statul român. Era de așteptat de altfel ca tensiunile româno-maghiare, prost gestionate sau chiar stimulate, să atingă punctul de fierbere în apropiere de 15 martie: această zi comemorativă a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
otomane și că legionarii nu aveau steag verde, ci doar cămăși verzi. Povestea "steagului verde legionar", coroborată de câteva alte fraze revelatoare din zilele imediat următoare, dovedește un singur lucru, anume că puterea recent legitimată prin alegeri a încercat să pună în scenă la 13-15 iunie un remake stângaci al rebeliunii legionare din ianuarie 1941 și al reprimării acesteia de către Antonescu: aceeași topografie, aceleași metode, cu două diferențe majore: întâi, că, în ianuarie 1941, chiar se petrecuse o reglare de conturi între legionari
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cu atât mai puțin orientării pro-occidentale a României și Bulgariei începând cu alegerile din toamna anului 1996. Reales președinte al Federației Ruse cu un important sprijin al Occidentului atât de înspăimântat de posibila victorie a comuniștilor încât a ajuns să pună în scenă o reuniune la vârf a G7 + 1, la Sankt Petersburg Boris Elțân e obligat de fapt ca, în 1999, să nu se opună în fond celor care îl susținuseră. Istoricii nu sunt de obicei înclinați către jocurile contrafactuale, dar putem
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în a îndeplini acele puncte din programul electoral la care acest electorat de ultimă oră nu aderase niciodată; în schimb, scăderea nivelului de trai și inflația brutală care au urmat primelor măsuri radicale de reformă economică, tensiunile adesea stridente, masiv puse în scenă de presă, din sânul unei coaliții compozite, a cărei funcționare șoca opinia publică, obișnuită cu monolitismul de fațadă al partidului unic, destrămau brutal și cotidian iluzia unei puteri solidare, angelice și pure imaginea care câștigase de fapt alegerile din 1996
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
prințesa Isolda Ghica e romanescă. Bine motivată psihologic, devine motorul unor peripeții tragicomice, însă predispoziția spre caricatură, spre comentariul direct și spre scenele nu o dată scabroase diminuează considerabil efectul. Între aceiași poli se mișcă și dramaturgia lui C. Singura piesă pusă în scenă, Canalia, amintind mult de producția unui H. Bataille, dezvoltă un episod din Fecior de slugă, în care „boierul” Mirel Azan îi propune soției lui să se vândă bancherului Schwartz. Caracterele nu au cu adevărat pregnanță, autorul mizând mai mult pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
Teatrul Maria Ventura, în regia lui Victor Ion Popa și având în distribuție actori ca Aura Buzescu, George Vraca, Romald Bulfinski, Ion Iancovescu ș.a. Debutul ca prozator îl reprezintă romanul Mâl (1934). În 1935 comedia Bursa neagră i-a fost pusă în scenă de George Mihail Zamfirescu la Teatrul Național din Iași; originea dramaturgului stârnind ostilitatea unor cercuri antisemite, acestea au obținut suspendarea spectacolului după doar două reprezentații. În 1939 un scenariu pe care îl realizează după o nuvelă a lui N. Porsenna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
punerea în practică a acțiunii publice, putem urmări activitatea politică. Numai atunci când modalitățile de guvernare vor fi supuse evaluării democratice, pe care orașul o va face în formele cele mai inedite, se va dovedi geniul său politic: capacitatea de a pune în scenă conflicte și compromisuri care îi leagă unii de alții pe indivizii care devin cetățeni. Ce învățătură se poate trage din această istorie? La ora mondializării, accederea orașului la statutul de actor colectiv trasează după părerea noastră o cale propice inventării
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Litere. Scrierile lui N. pot fi împărțite în două mari secțiuni, prima cuprinzând cărțile publicate la Chișinău: culegerile de proză Poteci răzlețe (1987) și Mireasa Domnului sau Schimbarea la față (1989), placheta Memoria cuvintelor (1990) și piesa Loc de iernat (pusă în scenă în 1992 la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani), în timp ce a doua secțiune alătură volumele de poezie publicate la București: Vorbirea care vede (1999), Puncte de sprijin pentru suflet (1999), Recviem pentru inimă de zeu (1999), Cartea Babilonului (1999), Coenaesthesicon (2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
Tristei Figuri" a luat-o drept un castel, străpungând astfel, spre marea enervare a hangiului, burdufurile umplute cu vin. O adevărată satiră, dar și o scenă populară, scăldată în tradiția picarescă (de la picaro, "aventurier") spaniolă. În Anglia, William Shakespeare (1564-1616) pune în scenă în tragediile sale bețivi, ba chiar personaje burlești, cu fețe multiple, precum Falstaff (care apare în 1597 în Henric al IV-lea și în 1599 în Nevestele vesele din WindsorThe Merry Wives of Windsor). În opera lui Shakespeare, vinul joacă
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Criteriul pare să fie acela al unui realism destul de strict. În ceea ce privește „chestiile teatrale”, se dovedește a fi, în pofida înclinației obișnuite spre rostirea mucalită, un cronicar serios. Cu meticulozitate, el povestește analitic subiectul, cântărește „valoarea dramatică” și „valoarea tehnică” a textului pus în scenă, evaluând atent, cu un ochi avizat, însușirile și cusururile montării și ale interpretării. Dând la o parte învelișul literar, insistă întotdeauna asupra „meșteșugului teatral”. Dar nici nu se dă în vânt după piesele străine (ce lansau ostentativ tot soiul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
dar semnificative sunt reacțiile privitoare la funcția socio-ritualică a teatrului din „Universul literar”. B. se revela acum și ca dramaturg, prin tipărirea, în 1939, a pieselor Comedia fantasmelor și Alkestis și a traducerii tragediei Troienele de Euripide. Cea dintâi este pusă în scenă în 1939, la Teatrul Național din Cluj. La revista „Dacia” (1941-1942), scoasă împreună cu Octavian C. Tăslăoanu și Emil Giurgiuca, într-o suită de eseuri (Românii, poporul tradiției imperiale, Legea românească, Basarabii, sensul unor mari tradiții ș.a.), schițează o viziune extatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
comediile Domnul Decan (1939), Egoistul (1939), un ,,pretext dramatic pentru meditațiune” intitulat Piele de cerb (1937) și tragedia Oglinda fermecată sau Divina recreațiune (1944). Cea mai importantă piesă este Tudor Ardeleanu, singura, de altfel, care se pare că a fost pusă în scenă. Personajul principal este un idealist absolut, șeful ,,partidei tradiționale”, care vede pretutindeni valori ireductibile, precum binele și adevărul, și își exercită voința de a împăca utopic idei mai vechi cu altele noi și chiar reușește în oarecare măsură. Eroul își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
Am lăsat acest text aproape neprelucrat, cu anumite accente umorale și cu câteva omenești subiectivități pe care, din principiu, le evit în eseistica mea, doar pentru a nu contraface efectul de real pe care acest jurnal ad-hoc încearcă să-l pună în scenă. Pentru că, totuși, personajele și situațiile descrise aici sunt cât se poate de reale. Vezicant de autentice și contemporane! Iar pentru că, din fericire, "epoca Băsescu" tocmai s-a încheiat cred că felia de timp surprinsă aici este suficient de reprezentativă ca să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și la Roma, ieșenii fiind singurii invitați din țară să descopere această formă nouă de exprimare artistică a teatrului realizat prin intermediul artelor circului. Spectatorii nu vor vedea o reprezentație obișnuită, ci vor putea urmări, în premieră în România, câteva povești puse în scenă de acrobați și artiști de talie mondială. Nu numai noutatea absolută, dar și adresabilitatea mai largă fac din acest gen o experiență cu succes european pentru un public divers, iar asocierea Primăriei la un asemenea eveniment nu i-ar aduce
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și a dozajului unic de geniu și eroare, de întâmplare și suspans, de măiestrie tehnică și dârzenie, de omenească slăbiciune sau magie dumnezeiască pe care aceste bătălii imprevizibile (cu rezultat impredictibil, adică), între 22 de gladiatori milionari, dar singuratici, le pun în scenă spre sfâșietoarea bucurie a fanilor sau spre uimita plăcere a neofiților curioși. Acum e o mașinărie perfectă de show din care, spre eterna noastră delectare, singurul lucru pe care nu-l putem prevedea este rezultatul și unde, între anumite limite
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a unui histrion neobosit. În fond, destinul poetului autentic este să se expună neîncetat pe sine, să se lase condus de inspirație, să fie canalul, portavocea, trâmbița, solul și îngerul acelei vibrații speciale pe care, din asonanțe și metafore, o pune în scenă poezia. Când a fugit de acasă, din Slobozia natală, către București, era, așa cum ni-l arată niște imagini tulburătoare ale televiziunii române de atunci, un licean rebel, mânat de pathos și iubire, ale cărui buze răscoapte, dătătoare de fiori damelor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de oameni se ridică în picioare în urale. Și rămân așa, mai mult de un sfert de oră, cât durează uluitoarea sugestie că muzica este singurul limbaj care ne pune în contact cu extratereștrii (cei care, bineînțeles, prin radiația albastră pusă în scenă de lighting designer-ului trupei Pink Floyd, Marc Brickman, și, prin efectele de sunet de pe slide guitar, răspund și ei la finalul piesei, în delirul asistenței). Vizionare și audiție plăcute! 23 iunie 2011 Oricât m-aș declara eu greu de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sus, ca nenorocitul Pristanda; alții, materie inertă, ca Cetățeanul turmentat, care nu știe "cu cine să voteze"... Din această comedie lipsește "burghezul" liberal, Jupân Dumitrache, și poetul ridicol, Rică Venturiano, pentru ca galeria să fie completă. În schimb, deși nu sunt puși în scenă, dar îi vedem și îi simțim și pe supremii guvernanți din capitală, care dau ordine să se comită toate infamiile spre a fi ales Agamiță Dandanache, pentru a salva pe o "persoană înaltă", care pierduse un bilet de dragoste. Așadar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]