19,431 matches
-
de la Belgrad. În orice caz, Voivodina și-a păstrat parlamentul și guvernul regional, precum și un numar de alte funcții autonome. Căderea regimului Milosevici în 2000 a creat un climat favorabil reformei în Voivodina. În urma discuțiilor dintre partidele politice, nivelul de autonomie a fost sporit prin intermediul legii Omnibus din 2002. "Consiliul Național al Minorității Naționale Române din Șerbia", o formă de realizare a autonomiei minoritare în domeniul culturii, învățământului, informării și a uzului oficial al limbii române, îi reprezintă pe toți românii
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
Milosevici în 2000 a creat un climat favorabil reformei în Voivodina. În urma discuțiilor dintre partidele politice, nivelul de autonomie a fost sporit prin intermediul legii Omnibus din 2002. "Consiliul Național al Minorității Naționale Române din Șerbia", o formă de realizare a autonomiei minoritare în domeniul culturii, învățământului, informării și a uzului oficial al limbii române, îi reprezintă pe toți românii din Șerbia, indiferent de denumirile care li se atribuie (români, rumâni sau vlahi). Reprezentanții principalelor partide, asociații și organizații ale românilor din
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
și a alianței militare franco-cehoslovace. Polonia a anexat regiunea Transolza din jurul orașului Český Těšín. Ungaria a obținut părți din Slovacia și Rutenia Subcarpatică prin Primul Arbitraj de la Viena, din noiembrie 1938. Restul Slovaciei și a Ruteniei Subcarpaticce au căpătat o autonomie mai largă, statul primind denumirea de „Ceho-Slovacia”. După ce Germania Nazistă a amenințat cu anexarea unei părți din Slovacia, permițând anexarea restului regiunilor de către Ungaria și Polonia, Slovacia a ales să-și păstreze integritatea teritorială și națională, separându-se din Ceho-Slovacia
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
septembrie de Transnistria. Aceste acțiuni erau menite să oblige Frontul Popular ca să-și atenueze linia proromână, considerată fascistă, și să revină la linia prosovietică, ulterior pro-rusă, ceeace s-a și întâmplat. În februarie 1994, președintele Mircea Snegur a promis găgăuzilor autonomie, dacă revin în legalitatea republicană (și prin aceasta, internațională). Aceiași propunere a fost făcută de Mircea Snegur și Transnistriei, care a refuzat-o, deoarece guvernul Smirnov adera la ideia unui stat federal „sub ocrotirea federației Ruse” format din trei republici
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
mai târziu, a aurului a declanșat conflictul cunoscut sub numele de Primul Război al Burilor, burii și britanicii au luptat pentru controlul minereurilor din Africa de Sud. Deși burii au fost învinși în Al Doilea Război al Burilor, britanicii au acordat o autonomie limitată Africii de Sud în 1910 când a devenit dominion al coroanei. De-a lungul anilor, burii și britanici au instituit segregația rasială, aceasta a fost în cea mai mare parte informală, deși existau unele legi care au fost adoptate pentru a
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
dragonului”. Principatul întemeiat de populația thepu în secolul VIII a fost ocupat de tibetani în secolul IX, care impun lamaismul (din secolul XII, religie de stat). În secolul XVIII, principatul Bhutan recunoaște suzeranitatea chineză. Timp de un secol își apără autonomia internă amenințată de expansiunea britanică. Primul monarh ereditar al Bhutanului este instalat la 17 decembrie 1907. În 1910, Marea Britanie recunoaște formal independența Bhutanului, dar își asumă controlul asupra politicii externe a acestuia prin intermediul viceregelui Indiei (până în 1947). La 8 august
Bhutan () [Corola-website/Science/298078_a_299407]
-
de alta, ambele având o populație preponderent musulmană: Pakistanul de Vest și Pakistanul de Est (actualul Bangladesh). Contradicțiile economice, politice, etnice, culturale și religioase despart cele două provincii. În 1949, șeicul Mujibur Rahman formează Liga Awami care se pronunță pentru autonomia Pakistanului de Est. După victoria în alegeri (1970) a partidului Liga Awami în Pakistanul de Est, acesta își proclamă independența (martie 1971). Trupele pakistaneze încearcă să înăbușe mișcarea de independență. În condițiile războiului civil și, apoi, ale războiului indo-pakistanez, Pakistanul
Bangladesh () [Corola-website/Science/298075_a_299404]
-
oraș special (Seul). Cel mai mare oraș este Seul, care are o populație de 10.464.051 de locuitori (25 de milioane locuitori cu tot cu zona metropolitană). Diviziunile majore în Coreea de Sud sunt provinciile, orașele metropolitane (orașe ce se bucură de o autonomie de conducere și care nu sunt parte constituentă a unei provincii) și orașul special. După cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite ale Americii au sprijint economia sud-coreeană. Coreea de Sud este o putere economică la nivel mondial și face parte din
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
țara. Costă Rîca folosește un sistem proporțional de reprezentare în corpul legislativ. Guvernatorii provinciilor șunt numiți de către președinte, dar nu se bucură de foarte multă putere, pentru că nu există legislaturi provinciale. Agențiile autonome de stat se bucură de o considerabilă autonomie de operare; ele includ telecomunicațiile și monopolul producerii de energie electrică, băncile comerciale naționalizate, monopolul de stat asupra asigurărilor și agenția de pensii sociale. Costă Rîca nu are armata prin constituție, dar are poliție domestică și Gardă Națională care este
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
și vest. Actualmente are unul dintre cei mai buni indici IDH de pe continentul asiatic. Este o federație a celor șapte emirate, cu un sistem juridic bazat pe Constituția din 1971, fără alegeri și partide politice. Fiecare emirat are o considerabilă autonomie politică, juridică și economică. Petrolul este principala sursă de venit și componenta esențială pentru PIB-ul național. Dependența petrolieră a economiei îngrijorează guvernul, pentru că economia se bazează numai pe diferitele derivate ale petrolului. Se estimează (2006) că țara mai are
Emiratele Arabe Unite () [Corola-website/Science/298097_a_299426]
-
forțele engleze din Sudan eliberează Etiopia și ocupă Eritreea. Până în 1952, aceasta rămâne sub administrație britanică. În 1952, prin rezoluția ONU, Eritreea devine regiune autonomă iar, în 1962, provincie a statului etiopian. Se naște o mișcare de gherilă pentru obținerea autonomiei și apoi, pentru separarea de Etiopia. Rezistența armată continuă 30 de ani și se încheie cu 500.000 de refugiați și 100.000 de morți, la mijloc fiind interesele marilor puteri. Din 1977, Etiopia are un regim politic marxist, sprijinit
Eritreea () [Corola-website/Science/298098_a_299427]
-
secolul al XVI-lea, Spania a început colonizarea insulei aducând sclavi negri din Africa pentru munca pe plantațiile de zahăr. Din anul 1665, a devenit posesiune engleză. În 1944, Jamaica a adoptat prima constituție, iar în 1953 și-a câștigat autonomia. Din ianuarie 1958, Jamaica a făcut parte din Federația Indiilor de Vest, componentă a Imperiului britanic. În urma referendumului din septembrie 1961, ea a ieșit din Federație, iar la 6 august 1962 a devenit independentă. Șeful statului este regina Marii Britanii, reprezentată
Jamaica () [Corola-website/Science/298111_a_299440]
-
fost unificate forțat, împreună cu insula Anguilla de către britanici. Chiar și în prezent relațiile dintre cele două insule sunt încordate, Nevis acuzând Saint Kitts de neglijarea nevoilor sale. Saint Kitts și Nevis, împreună cu Anguilla, a devenit un stat asociat cu deplină autonomie internă în anul 1967. cei din Anguilla s-au răzvrătit, și insula lor a primit permisiunea de a se separa de ceilalte insule în 1971. Sf. Kitts și Nevis obținut independența în 1983. Acesta este cel mai nou stat suveran
Sfântul Cristofor și Nevis () [Corola-website/Science/298141_a_299470]
-
Război Mondial(1942-1943) este ocupată de trupele japoneze și devine un teatru de luptă aprig disputat. La sfârșitul războiului, întreaga parte estică a insulei revine Australiei sub numele de „Teritoriul Papuei și al Noii Guineei”(1949). În 1973 își obține autonomia iar la 16 septembrie 1975 independența. După obținerea independenței, statul se confruntă cu mișcări secesioniste(în special în Insulele Bougainville) și războaie civile. În 2001 este semnat un acord de pace între guvern și secesioniști, iar la 11 decembrie 2003
Papua Noua Guinee () [Corola-website/Science/298135_a_299464]
-
Islamică Pakistan (o federație din două provincii care o compun). În 1958, se instaurează legea marțială. În 1962 se adoptă o Constituție nouă, regim de tip prezidențial. În 1965, un nou război indo-pakistanez. În 1966, Pakistanul de Est își cere autonomia; în 1971, secesiunea se realizează și ia naștere statul Bangladesh, pe care India intervine militar să îl susțină. Între 1971-1977, Zulfikar Ali Bhutto pune în practică un socialism islamic și naționalizează agricultura, băncile; se iese din Commonwealth și din SEATO
Pakistan () [Corola-website/Science/298132_a_299461]
-
Africa. Ocupate în 1810 și anexate între 1814 și 1903 prin Tratatul de la Paris de Marea Britanie, insulele Seychelles sunt unite administrativ cu Mauritius. De la 31 august 1903, constituie o colonie separată a Coroanei britanice. La 1 octombrie 1975 Seychelles obțin autonomia internă, iar în urma "Conferinței constituționale" de la Londra (19 - 22 ianuarie 1976), își proclamă la 28 iunie 1976 independența ca republică în cadrul Commonwealth-ului. Devine membru ONU din 21 septembrie 1976. După independență, Marea Britanie retrocedează insulele Aldabra, Farquhar și Desroches (atașate din
Seychelles () [Corola-website/Science/298140_a_299469]
-
integra Abhazia în teritoriul său. În 1921 însă, Armata Roșie a invadat zona și a pus capăt independenței acesteia. Ulterior, Abhazia a devenit Republică Sovietică Socialistă (RSS), cu statut ambiguu (asociată cu RSS Georgiană). În 1931, Stalin i-a acordat autonomie, sub titulatura de RSS Autonomă Abhază în cadrul RSS Georgiană. Abhazia și-a declarat independența față de Georgia în anul 1992. Războiul de independență s-a soldat cu numeroase victime în perioada 1991-1994. În august 2008, armata georgiană a încercat să recâștige
Abhazia () [Corola-website/Science/298157_a_299486]
-
Anglia a unit cele patru state într-unul singur sub numele de Uganda. După cel de-al Doilea Război Mondial când în Uganda s-a intensificat mișcarea de eliberare de sub protectorat britanic, în martie 1956, Regatul Unit a acordat Ugandei autonomie internă, în octombrie 1962 a fost proclamată independența țării, devenind în 1963 republică federală în cadrul Commonwealth-ului. Printr-o lovitură de stat militară în 25 ianuarie 1971 președintele Milton Obote (1966-1971) este înlăturat, instituindu-se regimul dictatorial al col. Idi Amin
Uganda () [Corola-website/Science/298152_a_299481]
-
făcut aranjamentele pentru repatrierea nauruanilor din Chuuk, aceștia fiind aduși pe Nauru de nava BPC "Trienza" în ianuarie 1946. În 1947, Națiunile Unite au aprobat Australiei, Noii Zeelande și Regatului Unit un nou mandat asupra insulei. Nauru și-a căpătat autonomia în ianuarie 1966, iar după o perioada de doi ani de convenție constituțională, a devenit în 1968 stat independent, condus de președintele fondator Hammer DeRoburt. În 1967, oamenii din Nauru au achiziționat activele comisarilor British Phosphate și în iunie 1970
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
de la Constantinopol prin intermediul guvernatorilor turci, așa-numiții bei. În 1881, odată cu declinul Imperiului Otoman, Tunisia devine protectorat francez. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tunisia a fost sub guvernarea regimului de la Vichy. După război, Tunisiei i-a fost dată autonomie în 1954 ca urmare a unor revolte populare. Independența i-a fost acordată la data de 20 martie 1956. Monarhia inițiată de Franța a fost abolită în 1957, și Partidul Neo-Destour („Noua Constituție”), condus de Habib Bourguiba a luat puterea
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
din Asia, având un nivel de 95%. Standardul pentru programa școlară este stabilit de către Ministerul Educației din Singapore împreună cu reprezentanții școlilor private și publice. Nu există o împărțire clară în două sectoare public-privat; există în realitate mai multe grade de autonomie în ceea ce privește programa școlară și procesul de admitere a elevilor, subvențiile de la stat și sumele plătite de către părinți fac ca școlile să fie clasificate în: "administrate de guvern", "ajutate de guvern", "autonome", "independente" și "finanțate privat". În plus, mai există și
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
lansat cu succes o revoluție împotriva autorităților spaniole, învingându-i la 18 mai în Bătălia de la Las Piedras. În 1813 noul guvern de la Buenos Aires a convocat o adunare constituantă în cadrul căreia Artigas a apărut ca un campion al federalismului, cerând autonomia politică și economică pentru fiecare zonă, precum și pentru "Banda Orientale", în special. Adunarea a refuzat însă participarea delegaților din Banda Orientale. Cu toate acestea, și Buenos Aires a urmărit un sistem bazat pe centralism unitar. În consecință Artigas a rupt relațiile
Uruguay () [Corola-website/Science/298153_a_299482]
-
direct, iar pentru toate nivelurile superioare Adunării Reprezentanților Poporului, până la Adunarea Națională a Reprezentanților Poporului, sunt aleși în mod indirect de către Adunările Populare din nivelele imediat inferiore. Sistemul politic este descentralizat, iar liderii provinciali și sub-provinciali au un grad de autonomie semnificativ. Există și alte partide politice în China, denumite partide democratice, care participă la Adunarea Națională a Poporului și la Conferința Consultativă Politică Populară (CCPP). Comparativ cu politicile anilor 1970, a ușilor închise, liberalizarea Chinei a dus la un climat
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
în mod independent, guvernat de către Republica Chineză, care contestă revendicarea RPC. China are, de asemenea, cinci subdiviziuni numite oficial Regiuni Autonome, fiecare cu un grup minoritar desemnat, patru municipalități, și două Regiuni Administrative Speciale (RAS), care dețin un grad de autonomie politică. Aceste 22 de provincii, cinci regiuni autonome și patru municipalități pot fi denumite, în mod generic, China Continentală. Acest termen exclude, de obicei, RAS Hong Kong și Macao. Niciuna dintre aceste diviziuni nu sunt recunoscute de către guvernul Taiwanului, care revendică
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
pentru a fi compatibile cu particularitățile etnice și economice ale respectivei zonei: regiunile autonome, districtele autonome și județele autonome sunt diviziuni de nivel I și II, locuite de cele 55 de minorități etnice naționale, care se bucura de propria lor autonomie în elaborarea de legi specifice. Municipiile de subordonate centrală: Beijing, Tianjin, Shanghai și Chongqing includ unele dintre cele mai mari orașe din lume și se află sub administrare directă. Fostele colonii europene, Hong Kong și Macao, mențin o considerabilă autonomie ca
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]