19,017 matches
-
România mai aproape de Moscova și nu s-ar fi soldat cu adîncirea persecuțiilor religioase, de vreme ce guvernul practica, deja, o politică represivă. Cît despre acordarea Clauzei ca o răsplată pentru independența politică a Bucureștiului, Funderburk a ripostat că România are o autonomie redusă. "Prin dezinformare, românii ascunseseră de restul lumii faptul că, în privința politicii externe, colaborau cu sovieticii și că practicau represiunea internă"2323. Fapt neobișnuit, toți purtătorii de cuvînt ai comunității evreiești au fost de acord. Jacob Birnbaum, Jack Spitzer și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
comerciale erau atît de greoaie încît numai marile corporații își puteau permite să le sprijine financiar. Pe la începutul anilor '80, chiar și o parte din aceste companii au început să-și închidă porțile, din cauza dezideratului lui Ceaușescu de a mări autonomia economică a țării. Filosofia comercială a guvernului român era foarte simplă și practică: România trebuia să-și sporească exporturile și să-și reducă importurile. Întrucît balanța comercială bilaterală se înclina în mod disproporționat în favoarea Bucureștiului, comerțul american și-a pierdut
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Habsburgic la sfârșitul secolului al XVII-lea. În mozaicul confesional al spațiului transilvănean, catolicismul religia de stat a imperiului aproape că dispăruse. Confruntându-se cu obstinația nobilimii maghiare și a celorlalte națiuni recunoscute de a-și conserva privilegiile feudale și autonomia puterii regionale, curtea vieneză a jucat cartea religioasă, încercând să corecteze raporturile de forță prin atragerea românilor ortodocși la catolicism. Pe fondul acestor planuri imperiale de contracarare a rezistenței nobiliare a venit propunerea unirii bisericii românești cu Roma în schimbul recunoașterii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Boiu (Abțdariu pentru școlele populare române), este scris în litere de tranziție, apoi în caractere latine, cuprinzând următoarele părți: Vorbirea, Citirea, Scrierea, Aritmetica, Geografia, Istoria, Fizica, Istoria naturii, Cântarea și Desenul. Istoria, ca obiect de studiu, încă nu își dobândise autonomia. Acest lucru avea să se petreacă, în Transilvania, doar după 1868 (cu ocazia legii educației emise de guvernul maghiar), care specifica faptul că istoria trebuia studiată ca materie separată. Al doilea abecedar apărut în 1861 purta semnătura lui Vasile Petri
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
exemplu, consideră limbajul o "structură structurantă", în sensul că este atât o structură (un sistem articulat și coerent de semne), cât și un instrument de structurare a realității prin crearea de categorii semantice, care cu timpul devin reificate, dobândind o autonomie față de creatorii săi, ceea ce le conferă capa citatea de a le modela gândirea. Devenită o metodă standard în repertoriul metodologic al științelor sociale încă de la începutul secolului al XX-lea4, analiza calitativă a documentelor sociale (i.e., "analiza discursivă") a fost solid
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a intra tot mai adânc în sfera de influență rusească. Regimurile fanariote au fost înlăturate de către Poartă în urma Răscoalei de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, înregimentată inițial războiului elen de independență declanșat de Alexandru Ipsilanti pe teritoriul Țărilor Române. Revendicările autonomiei naționale atât față de Poartă, cât și față de greci a aruncat în conflict pe pandurii lui Tudor și revoluționarii lui Ipsilanti, fapt care, alături de lipsa sprijinului rusesc, este responsabil pentru eșecul mișcării de emancipare. Singurul câștig pentru principatele danubiene în urma răscoalei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ideii de națiune" pentru intelectualii români (Hitchins, 1998, p. 285), anul 1848 constituie un moment de răscruce în cristalizarea naționalismului politic românesc. După cum punctează și K. Hitchins, în toate cele trei Țări Române, revoluționarii pașoptiști și-au justificat revendicările de autonomie politică și independență națională fundamentându-le pe baza ideii "drepturile inerente ale comunității etnice la autodeterminare" (p. 285). Fragmentarea statală a Țărilor Române a făcut ca revendicările să aibă o coloratură locală, în funcție de circumstanțele zonale. Pe lângă dimensiunea sa socială, asupra
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a făcut ca revendicările să aibă o coloratură locală, în funcție de circumstanțele zonale. Pe lângă dimensiunea sa socială, asupra căreia nu vom stărui, în principatele danubiene, revoluționarii au urmărit să iasă de sub protectoratul rusesc, iar în Ardeal ei au căutat să dobândească autonomie națională și drepturi colective în cadrul unui Imperiu Habsburgic federalizat. În Moldova, Dorințele Partidei Naționale din Moldova, documentul-program redactat de Mihail Kogălniceanu după arestarea fruntașilor mișcării de către domnitorul Mihail Sturdza, specifica explicit printre revendicări "Unirea Moldovei cu Țara Romănească". Apreciată ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
timp, deznodământul Războiului Crimeii (1853-1856) soldat cu înfrângerea Rusiei (devenită "jandarmul Europei"), a bulversat raportul de forțe geopolitic, creând o breșă nesperată pentru ideea unirii principatelor danubiene. Trecute sub regimul garanției colective a Marilor Puteri, dar rămânând sub suzeranitate otomană, autonomia politică a principatelor și securitatea comercială pe Dunăre (principalul flux cerealier) au devenit o chestiune de interes european. Tratatul de pace de la Paris (1856) mai prevedea, pe lângă libera circulație pe Dunăre, și consultarea populației din cele două principate în vederea organizării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
imaginat și aplicat de prințul maghiar al Transilvaniei reflectă axa etnică a memoriei naționale românești. Independența. Două evenimente cardinale perforează firul devenirii naționale a românilor în perioada pe care o avem în vizor: Unirea principatelor danubiene din 1859 și obținerea autonomiei statale prin câștigarea Războiului de Independență în 1878. După cum am văzut în secțiunea precedentă, Unirea principatelor române a inițiat un amplu proces de reorganizare națională a memoriei colective în jurul ideii de unitate primordială. În secțiunea de față vom urmări mutațiile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mai degrabă lui Heliade însuși decât conducătorului dac. Această independență primordială, exprimată de spiritul dacic de neatârnare, își găsește împlinirea supremă în actualizarea sa în contemporaneitate, fapt ce se petrece prin Războiul de Independență prin care principatul România își dobândea autonomia în fața Imperiului otoman. Ideea de libertate națională, strâns înșurubată cu cea de unificare, devine principiul prim în funcție de care este organizată epopeea istorică românească. Xenopol împarte cei 2.400 de ani de istorie românească (513 î.e.n-1894) în patru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
deziderate, la fel cum unificarea politică nu s-a produs instantaneu, nici cea educațională nu s-a realizat peste noapte. Pe plan politic, la 1918 românii transilvăneni care au semnat rezoluția de unire cu Vechiul Regat au păstrat totuși o autonomie provizorie a Ardealului până la adunarea unei constituante aleasă de către toți românii (Livezeanu, 1998, pp. 160-161). Ca urmare, după momentul proclamării Unirii de la 1 decembrie 1918, puterea guvernamentală, legislativă și executorie a Transilvaniei a fost ținută de Consiliul Dirigent alcătuit din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pp. 160-161). Ca urmare, după momentul proclamării Unirii de la 1 decembrie 1918, puterea guvernamentală, legislativă și executorie a Transilvaniei a fost ținută de Consiliul Dirigent alcătuit din 15 membri (printre care se numărau Iuliu Maniu, Vasile Godiș și Onisifor Ghibu). Autonomia provizorie negociată de transilvăneni a luat sfârșit în 1920, când guvernul condus de generalul Averescu a dizolvat Consiliul Dirigent. Acest fapt însemna, pe lângă unificarea instituțiilor politico-statale, și pierderea autonomiei educaționale. Specificitatea ardelenească în materie de învățământ în raport cu celelalte provincii românești
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
printre care se numărau Iuliu Maniu, Vasile Godiș și Onisifor Ghibu). Autonomia provizorie negociată de transilvăneni a luat sfârșit în 1920, când guvernul condus de generalul Averescu a dizolvat Consiliul Dirigent. Acest fapt însemna, pe lângă unificarea instituțiilor politico-statale, și pierderea autonomiei educaționale. Specificitatea ardelenească în materie de învățământ în raport cu celelalte provincii românești o constituia cadrul confesional al educației transilvănene. Slăvite pe plan cultural ca "azilurile naționalității românești", Bisericile ardelene (Unită și Ortodoxă) au prezervat, prin școlile confesionale pe care le organizau
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în umbră. Însă nu se poate trece cu vederea faptul că acest criteriu nu este aplicat riguros: epoca fanariotă continuă să fie reliefată în majoritatea periodizărilor istoriei românilor ca un interval definitoriu, chiar dacă simbolizează o perioadă negativă în evoluția spre autonomie a poporului român. Respectarea cu strictețe a criteriului etniei elitei politice ar prescrie eludarea importanței epocii fanariote în devenirea poporului român, ceea ce nu se întâmplă în discursul istoriografic gravat în manualele școlare de istorie națională. O altă caracteristică a discursului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pentru a-i gestiona activitățile spirituale și patrimoniul cultural vor avea ca efect destrămarea solidarității proletare. Tocmai din motivul că va duce la "demarcarea" națională a muncitorilor, și ipso facto, la un separatism pe criterii naționale ale clasei truditoare, propunerea "autonomiei național-culturale" este denunțată ca falsă soluție la chestiunea spinoasă a națiunii în gândirea marxistă. Mai grav, această autonomizare pe criterii național-culturale duce la reificare liniilor verticale dintre națiuni, în același timp în care obscurează mult mai însemnatele clivajele clasiale pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
poartă lupta de clasă. Organizarea naționalităților ca subunități culturale distincte în cadrul imperiului reclamată de austromarxiști pierde din vedere mult mai urgenta sarcină de organizare a proletariatului dincolo de demarcațiile naționale. Singura "cale de scăpare" din strânsoare este întrevăzută de Stalin în "autonomia regională" a unor unități teritoriale precum Polonia, Lituania sau Ucraina, care să nu țină cont de criterii de naționalitate. "Soluția" federalismului național pentru care pledează austromarxiștii inculcă în muncitori un spirit separatist. Doar federalismul regional, organizat pe bazele principiului solidarității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
evoluția geopoliticii, în special răcirea relațiilor româno-ruse, a favorizat reintroducerea factorului național în conținutul educațional. Pe fondul independentizării progresive a RSR de URSS, autoritățile socialiste române intervin asupra legislației educației care a devenit anacronică în noile circumstanțe politice ale reafirmării autonomiei românești. Legea din 1968 privind învățămîntul în Republica Socialistă România face clar, încă din "expunerea de motive", că una din misiile acestei legislații a fost să corecteze "lipsurile" prezente în tradiția pedagogică românească, "unele dintre acestea izvorind din prevederile Legii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
p. 28). După terminarea migrațiilor, statul neorganizat lăsat în urmă de administrația romană a început să se articuleze în "nuclee statale" sub forma voievodatelor, a căror închegare a pus în mișcare forțele de producție ale orânduirii feudale. Ființa poporului și autonomia neamului și-au găsit azilul în statalitate. Programul... adaptează sloganul marxist prezent în Manifestul Partidului Comunist, enunțând că "întreaga istorie a poporului român se înfățișează ca istoria unor necontenite lupte de clasă" (p. 29). Formula doctrinară hibridă a național-comunismului, minată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
autohtonist: a) geniul național; b) specificitatea și originalitatea; c) maturitatea culturală; d) continuitatea; e) trecutul glorios; f) organicitatea culturii; g) aspirația și dreptul la universalitate; h) complexe de inferioritate nejustificate; i) noua conștiință de sine a culturii române; și j) autonomia culturală (p. 22). Teme centrale ale retoricii protocroniste, cum ar fi cea a continuității, a exaltării trecutului glorios ori cea a cultului geniului național exprimat în istorie au o relevanță istorică nemijlocită, fiind dispozitive tematico-discursive de modelare a memoriei naționale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
învățământ și manualelor de educație și cultură civică relevă o surprinzătoare convergență cu tendințele reperabile la nivel global în direcția unei orientări valorice structurată pe trei planuri: i) individualism liberal, în virtutea căruia sunt promovate noțiunile axiologice de demnitate a persoanei, autonomie rațională și realizare a sinelui; ii) angajament comunitarian, întemeiat în valoarea ce prescrie implicarea civică în adresarea problemelor sociale cu care se confruntă comunitățile de apartenență și relevanță afectivă a cetățeanului înțeles ca agent moral; iii) preocupare ecologică planetară, valoare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
baza planurilor întocmite de birocrați; Modelul economic socialist nu s-a impus însă în toate țările din Europa de Est. De exemplu, în Iugoslavia s-a dezvoltat socialismul de piață, preluat parțial și în Ungaria. Acest socialism de piață se caracteriza prin: autonomie pentru întreprinderile industriale; interesul pentru profit; dezvoltarea producției agricole; Modelul economic socialist a eșuat; după 1989, a început tranziția spre economia de piață. Tranziția fostelor state comuniste spre capitalism a fost dificilă; au fost elaborate două strategii ale reformei economice
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
Mihail Gorbaciov după 1986, la un an după ce a devenit secretarul general la Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S.); Gorbaciov dorea salvarea regimului comunist prin reformarea sa; Perestroika viza democratizarea economiei, prin transformarea radicală a metodelor economice și o largă autonomie dată întreprinderilor; această reformare implica și glasnost, adică transparența informațiilor; liberalizarea informațiilor a condus la generalizarea criticilor astfel că, în loc să sprijine Perestroika, mai mult a demolat-o; cele mai importante urmări ale Perestroikăi au fost: colapsul economiei planificate; izbucnirea naționalismelor
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
Serbia și Slovenia (1991); războiul dintre Serbia și Croația (1991-1992); conflictul din Bosnia-Herțegovina (1994-1995); conflictul din Kosovo (1998-1999); Kosovo este pământ sârbesc dar locuit de o populație formată majoritar din albanezi musulmani. În 1991, președintele Serbiei, Slobodan Miloșevici, a suprimat autonomia provinciei. Pe ruinele Iugoslaviei s-au format state noi: Slovenia, Croația, Bosnia Herțegovina, Serbia, Muntenegru, Macedonia. Perioada actuală este marcată de conflicte precum: între India și Pakistan pentru provincia Cașmir; între Rusia și Japonia pentru insulele Kurile; între Grecia și
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
societățile tradiționale din Asia și Africa); c) Problemele contemporane ale vieții religioase Principalele probleme cu care se confruntă viața religioasă în perioada contemporană sunt: mișcarea ecumenică; ecumenismul reprezintă o mișcare religioasă care dorește o unificare între diferitele religii, cu respectarea autonomiei și identității fiecăreia; a apărut în jurul anilor 1900, în cadrul protestantismului; modernitatea; creștinsimul s-a deschis spre modernitate, în timp ce islamul, budismul și hinduismul opun o rezistență îndârjită ideilor moderne; secularizare și laicizare (adică desprinderea societății de instituțiile și practicile religioase); criza
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]