18,847 matches
-
Hr., cele două duhuri protectoare Ș¶du și Lamaștuxe "Lamaștu" erau adesea reprezentate pe statui, de multe ori gigantice, reprezentând un taur Înaripat cu cap de om; asemenea coloane erau plasate pentru protecție, la intrarea În palatele regale. Definirea acestor duhuri ca Îngeri Își găsește un sprijin valid În multe basoreliefuri neo-asiriene, unde aceste ființe sunt reprezentate cu aripi, cap uman sau acvilin, purtând un vas mic cu apă sfântă („apă binecuvântată”) pe care Îl vor sparge cu un con de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zuxe "Pazu>zu" - demon akkadian fără corespondent sumerian. Este un demon masculin reprezentat cu patru aripi, aspect monstruos, coarne lungi, labe de leu și alte trăsături demoniace. Pe cât este de cumplit, pe atât este de temut. Uneori Însă apare ca duh protector. 10) R³biÌu - demon akkadian (sumerianul hul-dúb sau mașkimxe "mașkim"). Este un demon masculin care, după cum o spune și numele, se ascunde pentru a spiona: acest lucru arată clar acțiunea sa subversivă și periculoasă. 11) Sibittixe "Sibitti" - demoni akkadieni (inim-bixe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În textele hitite); acesta este probabil un zeu al furtunii și/sau al vegetației. Mai sunt atestați și zeul Tiyazxe "Tiyaz", divinitate solară, al cărui nume este legat de rădăcina indo-europeană *dð¶u(cf. hititul șiuși luvianul Tiwatxe "Tiwat"), și „duhul curții” ¾ilanzipaxe "H~ilanzipa". Alte divinități menționate poartă nume deja cunoscute În mediul hatic (Kata¿zipurixe "Katah~zipuri", ¾așameli, Kamana și, poate, Șauș¿allaș) sau sunt desemnate cu un nume colectiv, În care sufixul palaic -(i)keș (de plural) se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
genii" reprezentate cu formă umană, adesea Înarmate și călare, care protejau individul În diferitele etape ale existenței și activităților sale (mai ales În mediul beduin: caravane, creșterea animalelor). Există și alți zei minori, de origine arabă, care pot fi asimilați duhurilor anonime, dar sunt personalizați: Abgalxe "Abgal", Maanxe "Maan", Asharxe "Ashar", cu funcții mai ales de protecție. O atenție specială merită Gadxe "Gad", Thychexe "Thyche", duh sau soartă a unui individ, a unui clan, cetăți sau chiar a unui loc sacru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caravane, creșterea animalelor). Există și alți zei minori, de origine arabă, care pot fi asimilați duhurilor anonime, dar sunt personalizați: Abgalxe "Abgal", Maanxe "Maan", Asharxe "Ashar", cu funcții mai ales de protecție. O atenție specială merită Gadxe "Gad", Thychexe "Thyche", duh sau soartă a unui individ, a unui clan, cetăți sau chiar a unui loc sacru, precum un izvor sau o grădină. În numele proprii este adăugat la alte teonime pentru a indica faptul că „soarta” celui care poartă numele respectiv stă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
creștină, păstrează ecoul mitului cosmogonic antic: Lumina cea strălucitoare ne vine de la Domnul, soarele roșu, de la fața Domnului, luna cea tânără și luminoas, din pieptul său, zorii luminoși, de la ochii lui Dumnezeu, stele sclipitoare, de pe hainele lui, vânturile furioase, de la Duhul Sfântxe "Duhul Sfânt". De aici vin pe pământ țarii noștri dragi: din capul sfânt al lui Adamxe "Adam"; de aici apar prinții și eroii: din oasele sfinte ale lui Adam; de aici vin țăranii noștri ortodocși: din genunchiul sfânt al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ecoul mitului cosmogonic antic: Lumina cea strălucitoare ne vine de la Domnul, soarele roșu, de la fața Domnului, luna cea tânără și luminoas, din pieptul său, zorii luminoși, de la ochii lui Dumnezeu, stele sclipitoare, de pe hainele lui, vânturile furioase, de la Duhul Sfântxe "Duhul Sfânt". De aici vin pe pământ țarii noștri dragi: din capul sfânt al lui Adamxe "Adam"; de aici apar prinții și eroii: din oasele sfinte ale lui Adam; de aici vin țăranii noștri ortodocși: din genunchiul sfânt al lui Adam
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diferite chinuri, inițiatul dobândește Înțelepciune și puteri magice (cf. Scardigli, 164, p. 76). De asemenea, mai există și alte elemente de tip șamanic care pot fi identificate la Odin: calul său, Sleipnir, avea opt copite; el se folosea de două duhuri ajutătoare, În formă de corbi, pentru a afla ce se Întâmplă În lume. Se regăsesc aici infiltrări culturale de proveniență orientală În sânul religiei germanice. În același timp, deși elementele șamanice identificate sunt bazate pe texte și pot fi verificate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucruri sau activități ale șamanului (ca „a face zgomot”, „a dansa”, „pericol”, „spirit malefic”, „a Învăța” etc.) și care nu au etimologie indo-europeană. Însă chiar dacă se admite că această opinie corespunde realității (ceea ce, de exemplu, În cazul termenului gotic skohsl, „duh malefic”, nu se verifică), este totuși clar că de la un fapt negativ (lexeme fără etimon cunoscut) nu se poate sări la o afirmație pozitivă (originea Într-o cultură non indo-europeană de tip șamanic). Așadar, datorită inițierii și a jertfirii de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
186 DLAMMA 184,186,188,189 DMAHÎ 186 DNISABA 186 Domn 464,471 Dôn 606 Donn 590 Drauga 516 Drimios 269,271 Druj 467,470 Druva>spa> 488,499 DSIN, D30) 185 DU pihîașșașși 181 Duanat 241 Dughdo>va> 459 Duhul Sfânt 561 Dumuzi 122,123,132,133,140,145,151,164 Dumuzi-Abzu 122 Duryodhana 634 DUTU 185 DUTUURU Arinna 185 Dyauhș 551,635 Dyaus pitar 282 Dylan Eil Don 606 E E<me>d ș Așawahișta>n 490,491 Eacus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
situate într-un câmp diferit, dacă nu la polul contrar. Răspunzând celor care îi reproșau „duplicitatea” sau nesinceritatea (Al. Sahia, G. Călinescu), el declară că întotdeauna a fost mânat de „aceeași nestăvilită sete de aventură spirituală, de neîncetată creștere în duh”, că există o „unitate [a] spiritului modern al poeziei așa-zis futuriste cu tradiția milenară a creștinismului”, ambelor fiindu-le comune „paradoxul liniei simple, primitivismul unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în veșnic război cu lumea, naturalețea prăpastiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
de domeniul etnoiatriei - cum este „Îndrăcirea”, de care am amintit, până la una mai complexă, prin adoptarea cunoștințelor și termenilor nosologiei medicale culte. „Îndrăcirea”, ca expresie a mentalității vechi este recunoscută Încă și În pravile, care vorbesc de „muierea nădușită de Duhul necurat, adică În care lăcuește Duhul hitlean”, care poate justifica despărțirea dacă unul din cei doi soți „se va birui de dracu și se va Îndrăci”. Mai târziu, această concepție face loc nebuniei ca boală a sufletului, cum o găsim
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
de care am amintit, până la una mai complexă, prin adoptarea cunoștințelor și termenilor nosologiei medicale culte. „Îndrăcirea”, ca expresie a mentalității vechi este recunoscută Încă și În pravile, care vorbesc de „muierea nădușită de Duhul necurat, adică În care lăcuește Duhul hitlean”, care poate justifica despărțirea dacă unul din cei doi soți „se va birui de dracu și se va Îndrăci”. Mai târziu, această concepție face loc nebuniei ca boală a sufletului, cum o găsim de mai multe ori, Începând din
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
a unei stări de spirit. Chiar și cel mai reușit roman, Ion Aluion (1938; Premiul „Ioan Al. Brătescu-Voinești” al Ministerului Educației Naționale), ce ar fi permis o dezvoltare realistă, pare să prevestească literatura care cultivă absurdul și existențialismul. Există un duh al satului, o demonie a eroilor, o atmosferă halucinantă care metamorfozează continuu peisajele și ființele și care transformă posibila monografie a satului bucovinean într-una a sufletelor posedate, tulburate de spectrul misterios al lunii, de taina feminității și de mirajul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
nici cel al istoricilor moderni. Iau un exemplu pentru a mă explica mai bine. 1. Botezul lui Isus În relatarea botezului lui Isus pe care o găsim în cele trei evanghelii sinoptice (Matei, Marcu și Luca), cerul se deschide și Duhul Sfânt, sub chip de porumbel, coboară asupra lui Isus abia botezat. Cine vede acest porumbel? Conform acestor trei evanghelii, numai Isus îl vede. Dar, dacă este așa, apare imediat o altă întrebare: cum pot povesti evangheliștii acest fapt? Răspunsul imediat
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Isus le va fi spus ucenicilor. Rămâne totuși o problemă, o simplă chestiune de stil: povestirea este la persoana a treia, nu la persoana întâi. Evanghelistul nu scrie: „Isus mi-a spus că în acel moment l-a văzut pe Duhul Sfânt coborând asupra lui sub chip de porumbel”. Autorul narațiunii exclude că cineva ar fi putut să vadă fenomenul în afară de Isus. Și, oricum, ucenicii, probabil, nu erau prezenți, pentru că Isus i-a chemat după botez, nu înainte. Mai mult, Marcu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a chemat după botez, nu înainte. Mai mult, Marcu și Luca au devenit ucenici și mai târziu, după înviere. Relatarea îl pune pe cititor în fața unei imposibilități: dacă Isus este unicul personaj prezent care să-l fi putut vedea pe Duhul Sfânt, atunci nimeni nu poate spune: „Isus l-a văzut pe Duhul Sfânt” pentru că nimeni nu a văzut ce se întâmpla, în afară de Isus care însă nu povestește faptul. Sau ne aflăm în fața unui mod obișnuit și acceptat de a vorbi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
devenit ucenici și mai târziu, după înviere. Relatarea îl pune pe cititor în fața unei imposibilități: dacă Isus este unicul personaj prezent care să-l fi putut vedea pe Duhul Sfânt, atunci nimeni nu poate spune: „Isus l-a văzut pe Duhul Sfânt” pentru că nimeni nu a văzut ce se întâmpla, în afară de Isus care însă nu povestește faptul. Sau ne aflăm în fața unui mod obișnuit și acceptat de a vorbi și de a scrie în această epocă. Acest fel de a scrie
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
M-am gândit, folosind libertatea, la sursa donării ei? Am știut că răspunderea supremă, folosindu-mi libertatea, nu o am nici față de alții, nici față de mine, ci față de cel care mi-a dat libertatea? M-am pătruns, folosind-o, de duhul ei? - În acest caz, când Dumnezeu mă convoacă pentru a răspunde în privința lui ca sursă a libertății mele, riscul nu mai este nici dezonoarea, nici neîmplinirea, ci damnarea, iar pedeapsa pe care mi-o atrag, pentru vina de a nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
modalitate de a stârni apetitul pentru infinitul potențial și instinctul de migrare către un alt statut al ființei. VOINȚA DE LIMITARE: MITUL GENEZEI. SCULPTURA Citită cu interes peratologic, Facerea este o proiecție a libertății ca voință de limitare. Înaintea Genezei, „duhul lui Dumnezeu se purta peste ape“. Orice act demiurgic începe cu această plutire a spiritului care-și aproximează fapta, dar pentru a nu rămâne simplă rătăcire, el trebuie să se determine făptuind cu adevărat. Și cum orice act de demiurgie
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
modelatoare, determinarea divinului se consumă în Geneză sub forma limitelor puse dinăuntru. Vorba lui Platon despre Dumnezeu ca marele geometru se adeverește măcar în sensul peratologiei: Creația este un vast scenariu peratologic animat de voința divină a limitării. În preajma Creației, duhul lui Dumnezeu se purta peste ape. Apa însă nu este singurul element care premerge Creației. Mai există pământul și întunericul. Pământul, apa și întunericul sunt trei elemente ale indeterminării și ele îi stau Demiurgului în față ca o materie a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cumpănire, stare proiectivă a Facerii, plutirea lui Dumnezeu peste ape este pura bântuire care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie adevărată cunoaște crisparea ce rezultă din contemplarea unei lumi fără repere. Neliniștea existențială pe care o sugerează prăpastia (Abgrund, „realitate fără de temei“) provine din faptul că spiritual și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
un cosmos. Iată de ce prăpastia întunecată, abyssos sau chaos, devine simbolul nevrozei dinaintea Facerii, melancolia fundamentală a divinului care nu și-a dat încă o determinare. Un Dumnezeu care nu s-ar elibera în actul Facerii trebuie imaginat ca devenind duh rău, sinucigaș sau killer. Creația începe deci sub semnul unei autoterapii divine, și fiecare zi a ei este o treaptă de sănătate în plus. Când Dumnezeu, la capătul fiecărei zile, își admiră opera și o declară bună, el afirmă în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
paginile acestuia erau potolite. Lui Iorga îi era greu să opteze între etica jurnalistică și justiție, îndemnul lui fiind mai curînd: "Noi sau ei!" A menționat odată că "poți cădea la pace cu moartea o singură dată: cînd îți dai duhul!" Voia să continue tradiția jurnalisticii politice a lui Mihai Eminescu, dar fără a avea temperamentul mai moderat al acestuia. "Neamul românesc" al lui Iorga se adresa unui cerc select de inelectuali; Iorga nu a avut niciodată intenția să facă din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
românesc" pe care acesta nu-l merita. Erudiția sa îl făcea să facă remarci ironice, și, de dragul de a-și exercita spiritul biciuitor își rezerva spațiu pentru replici sarcastice, uitînd de înțelepciunea mai înaltă de a lăsa unele vorbe de duh nerostite. Ego-ul său formidabil dădea impresia că se simțea aproape infailibil și că era singurul care deținea adevărul în probleme istorice, politice și literare. Iorga părea să se identifice cu națiunea română prin numele ziarelor și a editurii sale. Virtuțile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]