19,809 matches
-
sud (se apreciază o prezență de circa 100 de episcopi în sud). În Spania, la sinodul de la Elvira (310) au participat 47 de episcopi, în bună parte din zona de sud a țării. În alte locuri erau, chiar și fără episcop, comunități creștine cu un prezbiter. 2. Situația religioasă greco-romană la întâlnirea cu creștinismul În contrast cu unitatea politică și culturală imperială de la începutul epocii creștine, lumea religioasă din țările aflate jurul bazinului mediteranean ne oferă un tablou complex și foarte variat. Roma
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păstreze anumite raporturi cu păgânii, riscând să ajungă la compromisuri. De aici a început și o decădere morală și spirituală a societății creștine pe care Ciprian (210-258), în De lapsi (Despre cei căzuți), 5-6, nu va ezita să o denunțe. Episcopul cartaginez ne spune că laicizarea ecleziastică ar fi oferit până și pretextul unor reacții persecutoare din partea împăraților Decius (249-251) și Valerian (253-260), în fața cărora mulți dintre creștinii vlăguiți spiritual nu vor ști cum să reacționeze și vor apostazia în masă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
s-ar putea găsi în vreo reacție accentuată din partea creștinilor împotriva statului, în materie etico-religioasă. Faptul este confirmat de scrierile apologeților, care prezentau adesea o viziune pesimistă a lumii creștine aflată într-un contrast explicit cu lumea păgânilor. Dacă sfântul episcop Irineu din Lyon (Irenaeus Lugdunum, 130-202) spunea că puterea seculară era permisă de Dumnezeu din cauza căderii omului, pentru a frâna neamurile din calea nedreptăților lor, ulterior se punea în discuție serviciul adus Imperiului de către creștini ca funcționari în administrația publică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prezența creștinilor la curtea imperială, a fost cauzat de puterea arogată de magistrații provinciilor adesea influențați de discordiile poporului. Într-o situație asemănătoare se aflau și vârfurile înalte ale ierarhiei imperiale incapabile să depășească presiunile populare anticreștine. Din acest motiv, episcopul din Sardes, Meliton (+190), se plângea în anul 172 împăratului Marcus Aurelius că nu știe cui să atribuie noile edicte, lui sau altcuiva. Adevăratele cauze ale măsurilor anticreștine din această perioadă au fost determinate de nesiguranța limesului, la care s-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Iulian, religia creștină perfectă și simplă. Dacă în scrierile polemiștilor anticreștini acuzația de superstiție era un loc comun, termenul este aplicat acum intervențiilor religioase ale lui Iulian, în timp ce religia creștină este evaluată pozitiv, așa cum rezultă din critica imediat următoare adusă episcopilor, care ruinau legăturile poștale ale imperiului prin continua lor călătorie, pentru a putea participa la sinoade. Mențiunea termenului absolut nu intenționează precizarea vreunei exclusivități, în înțelesul sensului, și nici al unui creștinism văzut ca religie absolută, fiind supus unor îmbunătățiri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o viață virtuoasă. Prin acesta ne prezintă un criteriu de evaluare a creștinilor; vorbește cu venerație despre martirii creștini, care au înfruntat chinuri îngrozitoare, murind pentru credința lor, criticând comportamentul și controversele clerului roman. Tot el considera, foarte instructiv, că episcopului Romei, ca episcop al orașului etern, i se cuvine cea mai înaltă autoritate; arată o cunoaștere a oficiilor ecleziastice, evidențiind informația despre primatul episcopului roman, care se dezvolta tot mai mult în acel timp, atât cât îi este necesar unui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Prin acesta ne prezintă un criteriu de evaluare a creștinilor; vorbește cu venerație despre martirii creștini, care au înfruntat chinuri îngrozitoare, murind pentru credința lor, criticând comportamentul și controversele clerului roman. Tot el considera, foarte instructiv, că episcopului Romei, ca episcop al orașului etern, i se cuvine cea mai înaltă autoritate; arată o cunoaștere a oficiilor ecleziastice, evidențiind informația despre primatul episcopului roman, care se dezvolta tot mai mult în acel timp, atât cât îi este necesar unui istoric necreștin să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
murind pentru credința lor, criticând comportamentul și controversele clerului roman. Tot el considera, foarte instructiv, că episcopului Romei, ca episcop al orașului etern, i se cuvine cea mai înaltă autoritate; arată o cunoaștere a oficiilor ecleziastice, evidențiind informația despre primatul episcopului roman, care se dezvolta tot mai mult în acel timp, atât cât îi este necesar unui istoric necreștin să evoce în această idee a Romei eterne. Autorul nu ignoră creștinismul și nici nu-l combate; ia în considerație măreția reală
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
înger din cer v-ar vesti o altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! (Gal 1, 6-8). Creștinii care se răsculau și acționau voit împotriva deciziilor Apostolilor și a mai marilor poporului (preoți și episcopi), ori fără părerea și știrea lor, erau pedepsiți și anatemizați. Refuzul prestării serviciului militar, din motive de conștiință sau mai puțin, în epoca Apostolilor, nu a fost legitimată și nici consimțită de învățăturile Bisericii. Dacă în Noul Testament nu s-a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ești agricultor, dar cunoaște-l pe Dumnezeu în timp ce cultivi pământul; navighează, tu care iubești navigația, însă invocă Navigatorul ceresc; cunoașterea lui Dumnezeu te-a cuprins în timp ce erai soldat, ascultă Generalul care îți poruncește ceea ce este drept. De aici aflăm că episcopii impuneau credincioșilor ascultarea față de legile civile chiar și în privința serviciului militar, pentru că unii soldați, după ce primeau botezul, renunțau la armată (acuzațiile lui Celsus aveau un fundament de realitate!). Pentru alexandrin, creștinul trebuie să fie totdeauna fidel superiorilor legitimi, chiar și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
serviciului militar. Raportul dintre obediența creștină și cea militară, ilustrată de autor, corespunde modului de subordonare existent în comunitățile esenienilor, potrivit structurilor militare, ca în cazul vieții monahale din secolul IV. Aceiași idee este împărtășită și de Ignațiu din Antiohia, episcop martir (+107), scriind episcopului Policarp (+155) (cf. Apoc 2, 8-11), episcopilor, preoților și diaconilor diferitelor comunități creștine, care le cere să fie statornici și robuști în virtute, asemenea armelor pe care le au soldații: Căutați să plăceți Celui în a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
obediența creștină și cea militară, ilustrată de autor, corespunde modului de subordonare existent în comunitățile esenienilor, potrivit structurilor militare, ca în cazul vieții monahale din secolul IV. Aceiași idee este împărtășită și de Ignațiu din Antiohia, episcop martir (+107), scriind episcopului Policarp (+155) (cf. Apoc 2, 8-11), episcopilor, preoților și diaconilor diferitelor comunități creștine, care le cere să fie statornici și robuști în virtute, asemenea armelor pe care le au soldații: Căutați să plăceți Celui în a cărui oaste sunteți (2Tim
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
autor, corespunde modului de subordonare existent în comunitățile esenienilor, potrivit structurilor militare, ca în cazul vieții monahale din secolul IV. Aceiași idee este împărtășită și de Ignațiu din Antiohia, episcop martir (+107), scriind episcopului Policarp (+155) (cf. Apoc 2, 8-11), episcopilor, preoților și diaconilor diferitelor comunități creștine, care le cere să fie statornici și robuști în virtute, asemenea armelor pe care le au soldații: Căutați să plăceți Celui în a cărui oaste sunteți (2Tim 2, 4), de la care primiți și plata
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
militar, autorul ne conduce spre centrul chestiunii constituit din iubirea dușmanilor și a păcii. Ideea esențială a mesajului evanghelic este capabilă să influențeze colaborarea leală a creștinilor față de stat, pe baza respectului reciproc. O gândire asemănătoare întâlnim și la Irineu, episcopul de Lyon (130-202): Cristos este cel care aduce împăciuire între oamenii și-i face pe pașnici la nivel individual și social, având puterea producerii uitării și a dezgustului față de „arta“ războiului. Atitudinea sa devine o caracteristică esențială și determinantă a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care trebuiau să prevină situațiile neplăcute. Simultan, își făcea simțită solidaritatea față de fiecare creștin, aflat în starea de soldat ca militar în momentul convertirii ori un simplu recrut. 2.2.6. Ciprian din Cartagina Admirator profund al lui Tertulian, Ciprian, episcop de Cartagina (250-258), aparține lumii africane a cărei Biserică va mai avea încă pentru multă vreme un rol de călăuză spirituală pentru Occidentul creștin. Spre deosebire de cel dintâi, Ciprian se evidențiază printr-un stil literar diferit care aduce în lumină echilibrul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
războiului este prezentată ca o crimă legalizată: uciderea individuală este echivalată celei colective; serviciul militar este caracterizat negativ, deoarece taberele militare sunt dominate de o mentalitate specifică unei violențe sângeroase; neînțelegând ideea fraternității specifice creștinilor, lumea transpiră mutuo sanguine. Pentru episcopul cartaginez, contradicția eticii păgâne se manifestă prin absurditatea de a voi să distingă o morală publică de cea privată. Această incoerență, descrisă deja de Seneca (4 a.Chr. - 65 p.Chr.), este reluată acum într-un alt context. Dacă în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în sintonie cu Creatorul său și din reflex își urăște fratele, imaginea Domnului, răstoarnă semnificația lucrurilor create; fierul ce trebuia folosit pentru cultivarea pământului contribuie acum la săvârșirea crimelor. Așadar, sentimentul de ură provoacă omuciderea individuală și cea colectivă, iar episcopul, pentru a evidenția și mai mult negativitatea acestui lucru, spune că aceasta nu poate fi spălată nici prin botezul sângelui. Problema războiului și a violenței în gândirea episcopului din Cartagina trece de la aspectul particular vizibil în care războiul este condamnat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
crimelor. Așadar, sentimentul de ură provoacă omuciderea individuală și cea colectivă, iar episcopul, pentru a evidenția și mai mult negativitatea acestui lucru, spune că aceasta nu poate fi spălată nici prin botezul sângelui. Problema războiului și a violenței în gândirea episcopului din Cartagina trece de la aspectul particular vizibil în care războiul este condamnat intrinsec (Ad Donatum, 6), la cel văzut negativ fără a-l exclude pe cel care asistând la violență rămâne fascinat de acel climat (Ad Donatum, 7). Situația se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în fața necesității de conservare umană au devenit, după moartea lui Dioclețian (311), instrumentul dreptății divine și binele suprem pentru apărarea creștinătății, căpătând, în învățăturile lui Ambroziu, Augustin, Maxim din Torino, Leon I etc. o subordonare evenimențială. 3.2.1. Ambroziu, episcop de Milano Sfântul Ambroziu (339-397), episcop de Milano, susținea accepțiunea războiului drept și a serviciului militar pe baza conceptului creștin de dreptate, care nu admitea ca cel puternic să-l asuprească pe cel slab. El interzicea prestarea serviciului militar doar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
devenit, după moartea lui Dioclețian (311), instrumentul dreptății divine și binele suprem pentru apărarea creștinătății, căpătând, în învățăturile lui Ambroziu, Augustin, Maxim din Torino, Leon I etc. o subordonare evenimențială. 3.2.1. Ambroziu, episcop de Milano Sfântul Ambroziu (339-397), episcop de Milano, susținea accepțiunea războiului drept și a serviciului militar pe baza conceptului creștin de dreptate, care nu admitea ca cel puternic să-l asuprească pe cel slab. El interzicea prestarea serviciului militar doar celor consacrați Domnului, întrucât, așa cum se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe cel slab. El interzicea prestarea serviciului militar doar celor consacrați Domnului, întrucât, așa cum se țineau departe de onorurile pământești, tot astfel trebuiau să fie și de cele militare, contrare stării religioase. Consimțământul și aprobarea vieții militare relevate de elogiul episcopului milanez, este însoțit de admirația acesteia, pe care o considera, din unele aspecte, vrednică de a fi imitată de creștini. Dacă pentru legile umane soldații, însemnați cu numele împăratului, erau excluși din orice activitate a forului și a comerțului, cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu se află în a aduce o injurie, ci în a o îndepărta. Într-adevăr, cine nu îndepărtează, dacă poate, ofensa propriilor cetățeni, cade în același păcat cu cel care o comite. Îndemnându-și credincioșii să fie ascultători față de proprii episcopi în viața morală și pentru a-i convinge de binefacerile ce se obțin din această obediență, aducea exemplul edificator al soldaților care se îndreaptă spre câmpurile militare, sub conducerea înțeleaptă a comandanților lor, spunând că: Un soldat, care face o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
decât să lupte și astfel să încalce sabatul. Așadar, s-au oferit morții cu seninătate. Însă, macabeii, reflectând că, astfel putea pieri tot poporul, au răzbunat moartea inocentă a fraților lor chiar și sâmbăta. 3.2.2. Vasile cel Mare, episcop de Capadocia Sfântul episcop Vasile cel Mare (329-379) în îndemnul său la viața ascetică, la renunțarea la bunurile pământești și la spiritul de penitență, face apel la disciplina militară care obligă soldații să se adapteze unei vieți de privațiuni, necesară
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
astfel să încalce sabatul. Așadar, s-au oferit morții cu seninătate. Însă, macabeii, reflectând că, astfel putea pieri tot poporul, au răzbunat moartea inocentă a fraților lor chiar și sâmbăta. 3.2.2. Vasile cel Mare, episcop de Capadocia Sfântul episcop Vasile cel Mare (329-379) în îndemnul său la viața ascetică, la renunțarea la bunurile pământești și la spiritul de penitență, face apel la disciplina militară care obligă soldații să se adapteze unei vieți de privațiuni, necesară celui care vrea să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să împlinească lucruri mărețe este: primirea unui principat, numirea de prieten al împăratului, de a obține o prefectură pe lângă cei supuși și de a mijloci, atunci când poate, pentru prietenii săi care sunt în afara acestor situații. 3.2.3. Ioan Crisostom, episcop de Constantinopol Sfântul episcop Ioan Crisostomul (354-407), pentru a demonstra cât este de trebuincios creștinului să fie foarte prudent și să nu spună adevărul, atunci când nu este necesar, și să folosească chiar și înșelăciunea, folosește exemplul comandantului care biruie în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]