19,103 matches
-
î.Hr., are ca bază un pătrat, trasat perfect, cu laturile orientate pe direcția punctelor cardinale magnetice. Cea mai veche hartă păstrată până în prezent este realizată pe pergament și datează din vremea faraonului Seti I (1304 î.Hr. - 1290 î.Hr.). Pe această hartă sunt reprezentate două șiruri de munți între care se află două drumuri, de-a lungul unei văi, care duc spre mare și pozițiile unor exploatări miniere. În jurul secolului al VI-lea î.Hr. grecii au preluat moștenirea popoarelor vechi. „Centrul științific
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
de la Pământ la Lună, precum și diametrul celei din urmă. A introdus notiunile de longitudine și latitudine prin împărțirea meridianelor și paralelelor în grade. Tot el a pus bazele proiecțiilor cartografice pentru reprezentarea suprafeței terestre în plan. Hiparh a creat prima hartă precisă a stelelor realizată într-un sistem unghiular de coordonate, cunoscut acum ca sistemul de ascensiune dreaptă. Poseidonios (circa 135 î.Hr. - circa 51 î.Hr.) a fost un filozof stoic grec, politician, astronom, geograf și istoric, ultimul nume citat de Strabon
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
stăpânirii romane a Egiptului, ale cărui teorii au dominat știința până în secolul al XVI-lea. A realizat proiecția cartografică conică dreaptă, care în mare parte este valabilă și astăzi, pentru a putea reprezenta Pământul în forma sa sferică pe o hartă. De o importanță istorică deosebită este lucrarea sa "„Geographia”", în care Ptolemeu folosește o rețea asemănătoare paralelelor și meridianelor, care a servit multe secole în orientarea pe hărți. Lucrarea sa, însoțită de 27 de hărți care consituie primul atlas geografic
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
astăzi, pentru a putea reprezenta Pământul în forma sa sferică pe o hartă. De o importanță istorică deosebită este lucrarea sa "„Geographia”", în care Ptolemeu folosește o rețea asemănătoare paralelelor și meridianelor, care a servit multe secole în orientarea pe hărți. Lucrarea sa, însoțită de 27 de hărți care consituie primul atlas geografic cunoscut, reprezintă o introducere la realizarea hărților și se referă la reprezentarea Pământului în forma sa sferică. Globul pământesc este împărțit în 360° cu Meridianul Zero care trece
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
forma sa sferică pe o hartă. De o importanță istorică deosebită este lucrarea sa "„Geographia”", în care Ptolemeu folosește o rețea asemănătoare paralelelor și meridianelor, care a servit multe secole în orientarea pe hărți. Lucrarea sa, însoțită de 27 de hărți care consituie primul atlas geografic cunoscut, reprezintă o introducere la realizarea hărților și se referă la reprezentarea Pământului în forma sa sferică. Globul pământesc este împărțit în 360° cu Meridianul Zero care trece prin insula Ferro. Astfel au fost stabilite
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
lucrarea sa "„Geographia”", în care Ptolemeu folosește o rețea asemănătoare paralelelor și meridianelor, care a servit multe secole în orientarea pe hărți. Lucrarea sa, însoțită de 27 de hărți care consituie primul atlas geografic cunoscut, reprezintă o introducere la realizarea hărților și se referă la reprezentarea Pământului în forma sa sferică. Globul pământesc este împărțit în 360° cu Meridianul Zero care trece prin insula Ferro. Astfel au fost stabilite coordonatele celor mai importante orașe și localități. Tot lui Ptolemeu i se
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
unele denumiri geografice, de exemplu Alouion pentru Marea Britanie. Ptolemeu, aplicând metoda enunțată de Hiparh, a întocmit o listă cu aproximativ 8 000 de locuri de pe glob cunoscute la vremea aceea, precizând latitudinea și longitudinea la care se găseau ele.Nouă hartă a lumii pe care a prezentat-o Ptolemeu nu a putut fi schimbată timp de circa 14 secole. Ea însă nu reprezintă nici o îmbunătățire substanțială față de harta veche de 300 de ani a lui Eratostene. Cosmologia sa geocentrică a fost
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
la vremea aceea, precizând latitudinea și longitudinea la care se găseau ele.Nouă hartă a lumii pe care a prezentat-o Ptolemeu nu a putut fi schimbată timp de circa 14 secole. Ea însă nu reprezintă nici o îmbunătățire substanțială față de harta veche de 300 de ani a lui Eratostene. Cosmologia sa geocentrică a fost utilizată până în secolul al XVII-lea. Pământul era centrul universului, în jurul căruia se roteau Luna, planetele Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn și Soarele. Ptolemeu nu a
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
moartea sa, geografia, matematica și geodezia, ca științe, au fost multă vreme date uitării. Cu toate acestea, "Geographia" a devenit o culegere scrisă pe parcursul a secole, care conținea sub forme diferite știința geografică a perioadei respective. De aceea, proiecțiile penru hărți se numeau, după secole, de exemplu "Ptolemeu din Bologna 1477" sau "Ptolemeu din Ulm 1482" sau "Ptolemeu din Basel 1540". În domeniul măsurătorilor romanii au preluat foarte puține de la greci. Romanii ca stat administrativ foarte sever au dezvoltat un sistem
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
În domeniul măsurătorilor romanii au preluat foarte puține de la greci. Romanii ca stat administrativ foarte sever au dezvoltat un sistem cuprinzător pentru măsurarea terenurilor. Dar ei au pus accentul mai mult pe latura practică a domeniului, decât pe latura teoretică. Hărțile romane nu erau desenate după măsurători geometrice, în vreun sistem de proiecție cartografică, ci după exigentele intereselor militare si administrative. Cu toate acestea, romanii au fost cei care au avut cea mai cuprinzătoare știință topografică, pentru că imensul Imperiu Roman nu
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
și măsurătorile, permiteau construcția formidabilă a drumurilor, podurilor și tunelurilor, cât și a orașelor sau a sistemelor de canalizare. Cel mai reprezentativ produs al acelor timpuri care a ajuns până în zilele noastre sub formă de copie este Tabula Peutingeriana. Această hartă de 6,75 × 0,34m este realizată pe pergament și prezintă lumea cunoscută de romani dinspre Insulele Britanice (la vest), până la fluviul Gange (la est). Pe hartă sunt evidențiate șoselele Imperiului Roman, fiind marcate și distanțele dintre orașe (în mile
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
a ajuns până în zilele noastre sub formă de copie este Tabula Peutingeriana. Această hartă de 6,75 × 0,34m este realizată pe pergament și prezintă lumea cunoscută de romani dinspre Insulele Britanice (la vest), până la fluviul Gange (la est). Pe hartă sunt evidențiate șoselele Imperiului Roman, fiind marcate și distanțele dintre orașe (în mile romane). Romanii cei practici au geometrizat și au standardizat planul orașului în așa măsură încât oamenii din întregul Imperiu Roman au implementat același sistem în aproape orice
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
the Pole" (1970), Hapgood a propus ipoteza că axa Pământului s-a deplasat de mai multe ori în cursul epocilor geologice. În "Maps of the Ancient Șea Kings" el a sprijinit sugestia realizată de Arlington Mallery că o parte din Hartă lui Piri Reis a fost o descriere a zonei antarctice cunoscute că Queen Maud Land. El s-a folosit de această pentru a afirma că o schimbare a axei polilor cu 15 grade a avut loc în jurul anului 9.600
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
fi aflat pe coasta. El a conchis că "Antarctica a fost cartografiata când aceste teritorii nu erau acoperite de gheață", având ca vedere că o perioadă caldă din Antarctica a coincis cu ultima eră glaciară în emisfera nordică, si ca hartă lui Piri Reis și alte hărți s-au bazat pe hărțile "vechi" derivate din hărți originale din eră glaciară. Cercetările ulterioare cu privire la paleoclimatologie și straturile de gheață din Antarctica au discreditat complet interpretările lui Hapgood că o perioadă caldă în
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
conchis că "Antarctica a fost cartografiata când aceste teritorii nu erau acoperite de gheață", având ca vedere că o perioadă caldă din Antarctica a coincis cu ultima eră glaciară în emisfera nordică, si ca hartă lui Piri Reis și alte hărți s-au bazat pe hărțile "vechi" derivate din hărți originale din eră glaciară. Cercetările ulterioare cu privire la paleoclimatologie și straturile de gheață din Antarctica au discreditat complet interpretările lui Hapgood că o perioadă caldă în Antarctica a coincis cu ultima perioadă
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
cartografiata când aceste teritorii nu erau acoperite de gheață", având ca vedere că o perioadă caldă din Antarctica a coincis cu ultima eră glaciară în emisfera nordică, si ca hartă lui Piri Reis și alte hărți s-au bazat pe hărțile "vechi" derivate din hărți originale din eră glaciară. Cercetările ulterioare cu privire la paleoclimatologie și straturile de gheață din Antarctica au discreditat complet interpretările lui Hapgood că o perioadă caldă în Antarctica a coincis cu ultima perioadă glaciară din emisfera nordică și
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
nu erau acoperite de gheață", având ca vedere că o perioadă caldă din Antarctica a coincis cu ultima eră glaciară în emisfera nordică, si ca hartă lui Piri Reis și alte hărți s-au bazat pe hărțile "vechi" derivate din hărți originale din eră glaciară. Cercetările ulterioare cu privire la paleoclimatologie și straturile de gheață din Antarctica au discreditat complet interpretările lui Hapgood că o perioadă caldă în Antarctica a coincis cu ultima perioadă glaciară din emisfera nordică și că orice parte a
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
o perioadă caldă în Antarctica a coincis cu ultima perioadă glaciară din emisfera nordică și că orice parte a ei a fost lipsită de gheață înainte de anul 9.600 î.e.n. (aprox. acum 11600 ani). Hapgood a examinat, de asemenea, o hartă din 1531 a matematicianului și cartografului francez Oronce Finé (alias "Oronteus Finaeus"). În "Maps of the Ancient Șea Kings", el a reprodus scrisori pe care afirma că le-ar fi primit de la șeful unei unități cartografice al U.S. Air Force staționate
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
Ancient Șea Kings", el a reprodus scrisori pe care afirma că le-ar fi primit de la șeful unei unități cartografice al U.S. Air Force staționate la Westover AFB în 1961. Autorii acestor scrisori susțin că, la cererea lui Hapgood, au studiat hărțile lui Piri Reis și Oronce Finé în afara orelor de program, concluzionând că ambele au fost compilate din hartă originală a Antarctidei din momentul când aceasta nu era acoperită de gheață, sprijinind ipotezele lui Hapgood. Hapgood a ajuns la concluzia că
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
unități cartografice al U.S. Air Force staționate la Westover AFB în 1961. Autorii acestor scrisori susțin că, la cererea lui Hapgood, au studiat hărțile lui Piri Reis și Oronce Finé în afara orelor de program, concluzionând că ambele au fost compilate din hartă originală a Antarctidei din momentul când aceasta nu era acoperită de gheață, sprijinind ipotezele lui Hapgood. Hapgood a ajuns la concluzia că hartă lui Piri Reis și hartă lui Oronteus Finaeus evidențiază cunoștințe cartografice avansate și trebuie să fie rezultatul
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
lui Piri Reis și Oronce Finé în afara orelor de program, concluzionând că ambele au fost compilate din hartă originală a Antarctidei din momentul când aceasta nu era acoperită de gheață, sprijinind ipotezele lui Hapgood. Hapgood a ajuns la concluzia că hartă lui Piri Reis și hartă lui Oronteus Finaeus evidențiază cunoștințe cartografice avansate și trebuie să fie rezultatul unor civilizații antice necunoscute care au dezvoltat cunoașterea științifică avansată, înaintea altor civilizații cum ar fi cea grecească. Potrivit istoricilor Paul Hoye și
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
Finé în afara orelor de program, concluzionând că ambele au fost compilate din hartă originală a Antarctidei din momentul când aceasta nu era acoperită de gheață, sprijinind ipotezele lui Hapgood. Hapgood a ajuns la concluzia că hartă lui Piri Reis și hartă lui Oronteus Finaeus evidențiază cunoștințe cartografice avansate și trebuie să fie rezultatul unor civilizații antice necunoscute care au dezvoltat cunoașterea științifică avansată, înaintea altor civilizații cum ar fi cea grecească. Potrivit istoricilor Paul Hoye și Paul Lunde, în timp ce activitatea lui
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
avut parte de laude entuziaste pentru meticulozitatea să, ipotezele sale revoluționare au fost primite cu scepticism și au fost ignorate de majoritatea cercetătorilor. În cartea "The Piri Reis Map of 1513" Gregory C. McIntosh examinează ipotezele lui Hapgood despre ambele hărți și susține că "ele eșuează în a demonstra sau chiar a susține cu putere că hartă lui Piri Reis și hartă lui Fine descriu conturul actual al Antarctideithey fall short of proving or even strongly suggesting that the Piri Reis
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
și au fost ignorate de majoritatea cercetătorilor. În cartea "The Piri Reis Map of 1513" Gregory C. McIntosh examinează ipotezele lui Hapgood despre ambele hărți și susține că "ele eșuează în a demonstra sau chiar a susține cu putere că hartă lui Piri Reis și hartă lui Fine descriu conturul actual al Antarctideithey fall short of proving or even strongly suggesting that the Piri Reis map and the Fine map depict the actual outline of Antarctica." Interpretări neortodoxe ale lui Hapgood
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
majoritatea cercetătorilor. În cartea "The Piri Reis Map of 1513" Gregory C. McIntosh examinează ipotezele lui Hapgood despre ambele hărți și susține că "ele eșuează în a demonstra sau chiar a susține cu putere că hartă lui Piri Reis și hartă lui Fine descriu conturul actual al Antarctideithey fall short of proving or even strongly suggesting that the Piri Reis map and the Fine map depict the actual outline of Antarctica." Interpretări neortodoxe ale lui Hapgood, cum ar fi “inversarea polilor
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]