19,586 matches
-
Taină din Ierusalim (, , ). Euharistia, act celebrat de preoți la altar, repetă Cina cea de Taină din preziua condamnării și crucificării lui Isus, reamintind sacrificiul suprem al lui Isus spre mântuirea lumii. Catolicii și Ortodocșii susțin că, în timpul oficierii sacramentului Euharistiei, pâinea și vinul se prefac în Însuși Trupul și Sângele lui Isus, chiar dacă forma exterioară a vinului și a pâinii nu se schimbă. Unii Reformați cred că sângele și trupul lui Isus sunt numai simbolic reprezentate. Alți Reformați practică Euharistia numai
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
crucificării lui Isus, reamintind sacrificiul suprem al lui Isus spre mântuirea lumii. Catolicii și Ortodocșii susțin că, în timpul oficierii sacramentului Euharistiei, pâinea și vinul se prefac în Însuși Trupul și Sângele lui Isus, chiar dacă forma exterioară a vinului și a pâinii nu se schimbă. Unii Reformați cred că sângele și trupul lui Isus sunt numai simbolic reprezentate. Alți Reformați practică Euharistia numai spre memorarea Cinei celei de Taină și a jertfei lui Isus. Denumirea cea mai veche e frângerea pâinii și
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
a pâinii nu se schimbă. Unii Reformați cred că sângele și trupul lui Isus sunt numai simbolic reprezentate. Alți Reformați practică Euharistia numai spre memorarea Cinei celei de Taină și a jertfei lui Isus. Denumirea cea mai veche e frângerea pâinii și se pare că ar fi fost unica folosită în primele două veacuri. În Noul Testament există trei texte ce folosesc această expresie: Luca , Fapte și Fapte , dar cel din urmă e cel mai semnificativ: În al doilea și al treilea
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
la Cina cea de Taină se utilizează din ce în ce mai puțin . Cuvântul cuminecare (din latină "communicari") își are originea în scrierile apostolului Pavel, însă desemnează cu precădere actul “tainei”, decât slujba în sine, deși nu în mod exclusiv. Pentru euharistie se folosește pâine de grâu și vin de struguri. Potrivit evangheliilor sinoptice (Matei, Marcu și Luca), Iisus la Cina cea de Taină a sărbătorit paștele evreiești în ziua potrivită, deci cu pâine nedospită. După evanghelia după Ioan, însă, cina cea de taină a
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
în sine, deși nu în mod exclusiv. Pentru euharistie se folosește pâine de grâu și vin de struguri. Potrivit evangheliilor sinoptice (Matei, Marcu și Luca), Iisus la Cina cea de Taină a sărbătorit paștele evreiești în ziua potrivită, deci cu pâine nedospită. După evanghelia după Ioan, însă, cina cea de taină a avut loc înainte de paștele evreiesc, deci, probabil, ar fi folosit pâine dospită. Totuși, acest lucru nu a constituit o problemă pentru creștinii din primele secole. În general, toate riturile
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
Marcu și Luca), Iisus la Cina cea de Taină a sărbătorit paștele evreiești în ziua potrivită, deci cu pâine nedospită. După evanghelia după Ioan, însă, cina cea de taină a avut loc înainte de paștele evreiesc, deci, probabil, ar fi folosit pâine dospită. Totuși, acest lucru nu a constituit o problemă pentru creștinii din primele secole. În general, toate riturile foloseau pâine dospită și care conține și sare. Copții folosesc pâine dospită, dar nesărată. Totuși, de la bun început, ritul armean folosea pâine
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
După evanghelia după Ioan, însă, cina cea de taină a avut loc înainte de paștele evreiesc, deci, probabil, ar fi folosit pâine dospită. Totuși, acest lucru nu a constituit o problemă pentru creștinii din primele secole. În general, toate riturile foloseau pâine dospită și care conține și sare. Copții folosesc pâine dospită, dar nesărată. Totuși, de la bun început, ritul armean folosea pâine nedospită și necoaptă în cuptor, pe motiv că la liturghie materia euharistiei trebuie să fie vie, netrecută prin foc. Acest
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
a avut loc înainte de paștele evreiesc, deci, probabil, ar fi folosit pâine dospită. Totuși, acest lucru nu a constituit o problemă pentru creștinii din primele secole. În general, toate riturile foloseau pâine dospită și care conține și sare. Copții folosesc pâine dospită, dar nesărată. Totuși, de la bun început, ritul armean folosea pâine nedospită și necoaptă în cuptor, pe motiv că la liturghie materia euharistiei trebuie să fie vie, netrecută prin foc. Acest obicei se păstrează și într-o legendă despre sfântul
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
pâine dospită. Totuși, acest lucru nu a constituit o problemă pentru creștinii din primele secole. În general, toate riturile foloseau pâine dospită și care conține și sare. Copții folosesc pâine dospită, dar nesărată. Totuși, de la bun început, ritul armean folosea pâine nedospită și necoaptă în cuptor, pe motiv că la liturghie materia euharistiei trebuie să fie vie, netrecută prin foc. Acest obicei se păstrează și într-o legendă despre sfântul Grigore Luminătorul. Totuși, folosirea pâinii nedospite a fost preluată de la armeni
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
de la bun început, ritul armean folosea pâine nedospită și necoaptă în cuptor, pe motiv că la liturghie materia euharistiei trebuie să fie vie, netrecută prin foc. Acest obicei se păstrează și într-o legendă despre sfântul Grigore Luminătorul. Totuși, folosirea pâinii nedospite a fost preluată de la armeni, în secolul al VI-lea, de către ritul maronit, apoi s-a răspândit, între secolele al VIII-lea și al XII-lea, și în Occident. În secolul al XI-lea se pune problema felului de
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
nedospite a fost preluată de la armeni, în secolul al VI-lea, de către ritul maronit, apoi s-a răspândit, între secolele al VIII-lea și al XII-lea, și în Occident. În secolul al XI-lea se pune problema felului de pâine ce trebuie folosită la cuminecare. Aceasta dă naștere la renumita controversă dintre bizantini și latini, ce constituie unul din punctele florentine. În urma lucrărilor lui Anselm de Canterbury, Biserica Catolică, la Conciliul de la Florența, decide că ambele feluri de pâine sunt
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
de pâine ce trebuie folosită la cuminecare. Aceasta dă naștere la renumita controversă dintre bizantini și latini, ce constituie unul din punctele florentine. În urma lucrărilor lui Anselm de Canterbury, Biserica Catolică, la Conciliul de la Florența, decide că ambele feluri de pâine sunt valabile, dar că fiecare rit trebuie să folosească obiceiul local. Biserica Anglicană a hotărât, în secolul al XVI-lea, revenirea la practica de la început, de a folosi pâine dospită. Totuși, în urma lucrărilor lui John Henry Newman, anglo-catolicii folosesc pâine
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
Biserica Catolică, la Conciliul de la Florența, decide că ambele feluri de pâine sunt valabile, dar că fiecare rit trebuie să folosească obiceiul local. Biserica Anglicană a hotărât, în secolul al XVI-lea, revenirea la practica de la început, de a folosi pâine dospită. Totuși, în urma lucrărilor lui John Henry Newman, anglo-catolicii folosesc pâine azimă. Biserica reformată folosește, de asemenea, pâine nedospită. În ziua de astăzi, la nivel ecumenic, se admite următoarea ipoteză: Iisus ar fi sărbătorit Paștele evreiesc cu adevărat, deci cu
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
pâine sunt valabile, dar că fiecare rit trebuie să folosească obiceiul local. Biserica Anglicană a hotărât, în secolul al XVI-lea, revenirea la practica de la început, de a folosi pâine dospită. Totuși, în urma lucrărilor lui John Henry Newman, anglo-catolicii folosesc pâine azimă. Biserica reformată folosește, de asemenea, pâine nedospită. În ziua de astăzi, la nivel ecumenic, se admite următoarea ipoteză: Iisus ar fi sărbătorit Paștele evreiesc cu adevărat, deci cu pâine nedospită, însă în mod anticipat, cu o zi înainte de data
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
trebuie să folosească obiceiul local. Biserica Anglicană a hotărât, în secolul al XVI-lea, revenirea la practica de la început, de a folosi pâine dospită. Totuși, în urma lucrărilor lui John Henry Newman, anglo-catolicii folosesc pâine azimă. Biserica reformată folosește, de asemenea, pâine nedospită. În ziua de astăzi, la nivel ecumenic, se admite următoarea ipoteză: Iisus ar fi sărbătorit Paștele evreiesc cu adevărat, deci cu pâine nedospită, însă în mod anticipat, cu o zi înainte de data Paștelor. Drept aceea, felul pâinii nu mai
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
dospită. Totuși, în urma lucrărilor lui John Henry Newman, anglo-catolicii folosesc pâine azimă. Biserica reformată folosește, de asemenea, pâine nedospită. În ziua de astăzi, la nivel ecumenic, se admite următoarea ipoteză: Iisus ar fi sărbătorit Paștele evreiesc cu adevărat, deci cu pâine nedospită, însă în mod anticipat, cu o zi înainte de data Paștelor. Drept aceea, felul pâinii nu mai pune problema din punct de vedere teologic. În mod normal, riturile bizantin, latin, ambrosian, mozarab, galic, asirian și anglican modern pun și puțină
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
de asemenea, pâine nedospită. În ziua de astăzi, la nivel ecumenic, se admite următoarea ipoteză: Iisus ar fi sărbătorit Paștele evreiesc cu adevărat, deci cu pâine nedospită, însă în mod anticipat, cu o zi înainte de data Paștelor. Drept aceea, felul pâinii nu mai pune problema din punct de vedere teologic. În mod normal, riturile bizantin, latin, ambrosian, mozarab, galic, asirian și anglican modern pun și puțină apă în vin. Restul riturilor folosesc vin neamestecat. Câteva picături de apă în vin simbolizează
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
latin a pus o nouă problemă: credincioșii nu mai aveau dreptul de a se cumineca din potir, acesta fiind rezervat doar clerului. După conciliul Vatican II, se permite din nou împărtășirea sub ambele elemente, dar nu e o obligație. Dacă pâinea liturgică nu mai pune probleme la nivel interconfesional, o problemă acută la nivel ecumenic e lipsa de obligativitate de cuminecare a credincioșilor din potir în Biserica romană. Până la începutul secolului al IV-lea, euharistia avea loc în casele din orașe
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
la liturghiile din zilele de luni, sau chiar și mai des, să fie pomeniți în cadrul liturghiei credincioșii răposați. Logica e următoarea. În afara liturghiei, ne rugăm Domnului, care e prezent cu duhul, dar la liturghie el e prezent și fizic, datorită pâinii și vinului euharistic. De aceea trebuie a se folosi de acest prilej pentru a-i încredința Domnului pe cei vii și răposați. Astfel, începând cu această perioadă, momentul prefacerii, care pentru creștini înseamnă rugăciunea în cadrul căreia pâinea și vinul ar
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
și fizic, datorită pâinii și vinului euharistic. De aceea trebuie a se folosi de acest prilej pentru a-i încredința Domnului pe cei vii și răposați. Astfel, începând cu această perioadă, momentul prefacerii, care pentru creștini înseamnă rugăciunea în cadrul căreia pâinea și vinul ar deveni trupul și sângele lui Iisus, e simțit ca fiind partea cea mai importantă din liturghie. Datorită creșterii numărului de penitenți, în secolul al IX-lea, credincioșii ajung să nu se mai cuminece, ci vin la liturghie
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
mai e percepută ca un "act" (aspect dinamic), ci ca un "obiect" (aspect static), ca și cum s-ar face confuzie între botez și apa botezului. Evul Mediu va provoca mari controverse cu privire la euharistie. Martin Luther folosește noțiunea de "impanațiune": Christos în pâine, cu pâinea și sub pâine. Pentru a riposta, Biserica Catolică va folosi noțiunea de transsubstanțiere: substanța pâinii și a vinului devine substanța trupului și sângelui lui Christos. Biserica Anglicană ia termenul de transsubstanțiere în sens chimic și o consideră superstiție
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
percepută ca un "act" (aspect dinamic), ci ca un "obiect" (aspect static), ca și cum s-ar face confuzie între botez și apa botezului. Evul Mediu va provoca mari controverse cu privire la euharistie. Martin Luther folosește noțiunea de "impanațiune": Christos în pâine, cu pâinea și sub pâine. Pentru a riposta, Biserica Catolică va folosi noțiunea de transsubstanțiere: substanța pâinii și a vinului devine substanța trupului și sângelui lui Christos. Biserica Anglicană ia termenul de transsubstanțiere în sens chimic și o consideră superstiție, dar continuă
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
act" (aspect dinamic), ci ca un "obiect" (aspect static), ca și cum s-ar face confuzie între botez și apa botezului. Evul Mediu va provoca mari controverse cu privire la euharistie. Martin Luther folosește noțiunea de "impanațiune": Christos în pâine, cu pâinea și sub pâine. Pentru a riposta, Biserica Catolică va folosi noțiunea de transsubstanțiere: substanța pâinii și a vinului devine substanța trupului și sângelui lui Christos. Biserica Anglicană ia termenul de transsubstanțiere în sens chimic și o consideră superstiție, dar continuă să creadă în
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
face confuzie între botez și apa botezului. Evul Mediu va provoca mari controverse cu privire la euharistie. Martin Luther folosește noțiunea de "impanațiune": Christos în pâine, cu pâinea și sub pâine. Pentru a riposta, Biserica Catolică va folosi noțiunea de transsubstanțiere: substanța pâinii și a vinului devine substanța trupului și sângelui lui Christos. Biserica Anglicană ia termenul de transsubstanțiere în sens chimic și o consideră superstiție, dar continuă să creadă în prezența reală - fizică - a lui Iisus în elementele euharistice. La conciliul de la
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
cinei celei de taină, precum și toate anaforele vechi folosesc fiecare câte patru verbe, care nu sunt altceva decât cele patru momente importante ale liturghiei euharistice. Luăm pe rând cele patru narări biblice: 1. Pe când mâncau ei, Iisus a luat o pâine; și după ce a binecuvîntat, a frânt-o, și a dat-o ucenicilor, zicând: «Luați, mâncați; acesta este trupul meu.» (); 2. Iisus a luat o pâine; și, după ce a binecuvîntat, a frânt-o, și le-a dat, zicând: ,Luați, mâncați, acesta
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]