21,807 matches
-
literar 156. Simbonimul are comportamentul unui simbol literar și ca principală caracteristică, unicitatea, fapt care-l face dependent de context; semantica simbonimului se desprinde din "semantica generală a textului"157, iar cercetarea lui trebuie să beneficieze de datele semanticii, stilisticii, poeticii, semioticii, psihologiei, sociologiei, antropologiei. Trecând în revistă studii dedicate numelui propriu, autoarea inventariază contribuții ca: încercarea unei analize stilistice prin remarcarea valorii mitologice, istorice sau culturale a unor nume livrești, precum și investigațiile referitoare la numele personajelor din basme (Al. Cristureanu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în onomastică), explicarea diferitelor variante antroponimice de desemnare ale unui personaj (Alexandra Medrea-Danciu, Odysseus-index și simbol la Nikos Kazantzakis), numele ca organizator al structurii textului (Veronica Hicea-Mocanu, Prometheus, nume și sens în drama lui Eschil), onomasemul ca figură a textului poetic (Rodica Marian, Numele propriu în "Luceafărul" lui Mihai Eminescu), funcția numelui de a plasa textul în spațiul "severei gratuități a "jocului secund"" (Augustin Pop, Numele proprii în poezia lui Ion Barbu), numele cu funcție euristică, modelatoare (Marica Pietreanu, Probleme de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numelor proprii, importanța "personajului ca nume"), Grivel (personajul ca "nume înzestrat cu calități" sau "calități legate prin nume"), Derrida (denominația și "ilizibilitatea" numelui propriu)162. Remotivarea simbolică a numelui propriu prin inserția în text este punctul unde autoarea întâlnește "resemiotizarea poetică a textului, datorită instituirii unui referent al numelui propriu în spațiul textului, prin noi convenții impuse intradiscursiv" (s.a), despre care vorbesc Carmen Vlad și Emma Tămâian. Această motivație de natură estetică, fonetică, etimologică, simbolică, uneori chiar grafică a numelui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
literară"168. Odată inclus în text, el dobândește semnificații contextuale, se remotivează simbolic, eliberându-se de opacitatea sa naturală și devine un "semn lingvistic identificator motivat" în relația pe care o stabilește cu textul. Înțelegându-le ca purtătoare de simbol poetic, numele se caracterizează prin unicitate și dependență de text. Pentru Mariana Istrate, numele propriu selectat este o axă "pe care se construiește personajul ficțional, recunoscându-se rolul său în geneza personajului și în articularea sensului textual"169. Deși sistemul onomastic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
articularea sensului textual"169. Deși sistemul onomastic al operei literare se nutrește din sistemul onomastic cotidian, el nu este o simplă copie a acestuia, datorită remotivării simbolice care se produce: "numele propriu, de regulă, structurează textul narativ"170. Studiul de poetică a onomasticii realizat de Mihai Ignat analizează romanul românesc de de la începuturile sale și până în epoca postbelică. Analizând rolul numelor proprii în "dimensionarea estetică a operei narative", lucrarea lui Mihai Ignat este, așa cum se mărturisește, una de studiu sistematic al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
altor autori", așadar cu funcție intertextuală, vine în continuarea dihotomiei pe care o face Ioana Pârvulescu cu privire la numele personajelor feminine (dar cu aplicabilitate la toate tipurile de nume), "nume bogat literar/ nume nou, fără greutate literară"182. Trasarea jaloanelor unei poetici a numelui propriu, o onoma-poetică pornește de la următoarele premise și are în vedere analizele făcute romanelor românești: rolul fundamental al contextului în procesul de semnificare a antroponimului, relevanța numelui în funcție de semantismul/ etimologia sa, expresivitatea sonoră, frecvența, relația cu întregul sistem
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vorbi de propriul idiom onomastic al fiecărui scriitor (marii scriitori au conștiința rolului jucat de onomastică și îi acordă o atenție specială)183. Raportând poetica onomasticii la intenționalitatea autorului sau a operei, Mihai Ignat impune o nouă distincție, între o poetică explicită a numelui propriu, situată la nivelul declarațiilor de intenție ale autorilor (interviuri, articole, studii, note de jurnal) și o poetică implicită, reprezentată de totalitatea caracteristicilor onomasticii așa cum reies din contextul operei; una reprezintă intenționalitatea auctorială, cealaltă, intenționalitatea operei 184
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
specială)183. Raportând poetica onomasticii la intenționalitatea autorului sau a operei, Mihai Ignat impune o nouă distincție, între o poetică explicită a numelui propriu, situată la nivelul declarațiilor de intenție ale autorilor (interviuri, articole, studii, note de jurnal) și o poetică implicită, reprezentată de totalitatea caracteristicilor onomasticii așa cum reies din contextul operei; una reprezintă intenționalitatea auctorială, cealaltă, intenționalitatea operei 184. Poetica onomasticii presupune trăsături ca unicitatea (absolută sau contextuală), adecvarea (numele adecvat personajului și contextului onomastic sau al operei), frecvența (ocurența
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
explicită a numelui propriu, situată la nivelul declarațiilor de intenție ale autorilor (interviuri, articole, studii, note de jurnal) și o poetică implicită, reprezentată de totalitatea caracteristicilor onomasticii așa cum reies din contextul operei; una reprezintă intenționalitatea auctorială, cealaltă, intenționalitatea operei 184. Poetica onomasticii presupune trăsături ca unicitatea (absolută sau contextuală), adecvarea (numele adecvat personajului și contextului onomastic sau al operei), frecvența (ocurența unității sau numărul de unități designatoare în text; absența nominală) și expresivitatea sonoră (valoarea acustică a numelui; "inexpresivitatea" sonoră). Cea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sonoră). Cea de a cincea trăsătură, semnificația, rămâne sub semnul întrebării, deoarece este mai greu perceptibilă decât expresivitatea sonoră. Capitolul 3 Atracția coincidenței contrariilor "[...] problema coincidentia oppositorum mă va fascina până la sfârșitul vieții". (Mircea Eliade, Jurnal) Mulți cred că imaginația poetică, creativitatea literară nu se împacă cu cercetările științifice "obiective". (Clișeul este moștenit din epoca pozitivistă, dar încă nu și-a pierdut prestigiul.) Foarte puțini știu că "adevărații" oameni de știință gândesc tocmai contrariul. Va trebui să mai treacă zece-cincisprezece ani
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
delăsare progresivă a eroului 521: "Am înțeles de la început, dar m-am prefăcut că nu înțeleg. Și a intervenit, ca de obicei, la început un lapsus, apoi altul, apoi amnezia"522. I. P. Culianu vedea în analiza acestei nuvele revelarea artei poetice a lui Eliade și a elementelor de "camuflaj" ale mistagogiei sale literare, fiind concepută ca o "ilustrare a câtorva posibilități de a propovădui mesajul "orfic", de a scruta impactul lui asupra lumii, ca și contactul mesagerului cu structurile societății umane
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
teme pentru alte realizări artistice. Pentru a crea în stilul Mioriței și nu pentru a o pastișa "trebuie să treci dincolo de formele poeziei populare, să cauți și să te adăpi de la izvorul din care s-a născut Miorița"538, tehnică poetică pe care o reușește Dan Botta în Cantilenă. În acest sens, Eliade reproduce în nuvelă - dar și în romanul Întoarcerea din rai - un fragment din această capodoperă, rescriere ermetizată a baladei populare, prin trecerea dincolo de forma ei, la izvorul care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
blestemat de ursitoare să vadă, să-și imagineze (limbajul său creator implică imaginea, așa cum limbajul creator al lui Antim folosește o artă fără imagini, muzica 600), să creeze, Ieronim închipuiește "o altă lume, cu altfel de oameni, o lume mai poetică, și deci mai adevărată"601, imaginează scene posibile și nu evenimente. În adolescență trăiește drama mutilării imaginației, a alterării darurilor cu care l-au copleșit ursitoarele, și gândul sinuciderii, până când "am încercat să uit tot ce mă învățaseră ei (...). Am
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu este decât un mesager, "un înainte-mergător" care nu cunoaște decât ecuația ultimă, nu soluția "care ne-ar fi putut apăra de consecințele descoperirii ecuației ultime". Fiind înzestrat cu geniu matematic, dar nu și cu "adevărata imaginație creatoare, cu geniu poetic"909, nu a putut găsi soluția. ("Problema a fost greșit pusă de la început : m-au considerat Celălalt. Celălalt, care va trebui să vină, și cât de curând, ca să nu ne reîntoarcem, într-o fracțiune de secundă, la condiția reptilelor, din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca istoric al religiilor", distincție pe care o face I.P. Culianu 4, raportul nu este unul de dependență, ele nu derivă unul din celălalt. Eliade afirma în Jurnal că scriitorul nu trebuie să se "inspire" din mit, ci să creeze poetic "într-o asemenea perspectivă în care semnificația și frumusețea miturilor polineziene, bunăoară, să se reveleze cititorului cu aceeași forță cu care Rilke i-a revelat înțelesul mitului lui Orfeu"5. Acest argument din Jurnal îl împrumută și unuia dintre personajele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Astfel, numele propriu, motivat ca geneză și arbitrar pe măsura întăririi funcției de individualizare (Ecaterinei Mihăilă) se remotivează în context, își (re)dobândește sensul în context (Onufrie Vințeler, Augustin Pop, Ștefan Badea, Mariana Istrate, Mihai Ignat), are loc o resemiotizare poetică (Carmen Vlad, Emma Tămâian). Numele propriu dobândește statut de semn poetic și structurează textul narativ (Mariana Istrate), este adecvat personajului, pe de o parte, și contextului, pe de alta - fie aceluia onomastic, fie aceluia al operei (M. Ignat). Contextul este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
funcției de individualizare (Ecaterinei Mihăilă) se remotivează în context, își (re)dobândește sensul în context (Onufrie Vințeler, Augustin Pop, Ștefan Badea, Mariana Istrate, Mihai Ignat), are loc o resemiotizare poetică (Carmen Vlad, Emma Tămâian). Numele propriu dobândește statut de semn poetic și structurează textul narativ (Mariana Istrate), este adecvat personajului, pe de o parte, și contextului, pe de alta - fie aceluia onomastic, fie aceluia al operei (M. Ignat). Contextul este termen-cheie și în studiile de semantică interpretativă care pledează pentru cratilism
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
generale a motivării din literatură, cu aceleași funcții ca și motivarea generală a povestirii (Yves Baudelle); motivarea poate afecta porțiunea aferentă sensului contextual (Louis Hébert). Numele figurează în lanțurile referențiale, își dezvoltă semnificația în desfășurarea acțiunii (Francis Corblin), au funcție poetică și diegetică (Marie-Thérèse Mathet) și pot fi clasificate pornind de la ideea onomasticii ca mijloc de interpretarea a textului (Jean Ntakirutimana). În universul ficțional eliadesc, un univers al non-arbitrarului lingvistic în care numele este model al ființei, onomaturgul fixează numele potrivite
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
categorii, Editura Marineasa, Timișoara, 2006. (lucrare disponibilă la adresa http://www.bjt.ro/ bv/ScritoriBanateni/BOLDUREANU IoanViorel/Boldureanu.Cultura.pdf, accesat la 10.01.2009). Borbély, Ștefan, Proza fantastică a lui Eliade, Mircea. complexul gnostic, Biblioteca Apostrof, 2003. Borcilă, Mircea, "Semiotică și poetică. Perspective de reintegrare", în Limbă și literatură, vol. III-IV, 1991. Braga, Corin, 10 studii de arhetipologie, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2007. Cârâc, Ioan S, Teoria și practica semnului, Institutul European, Iași, 2003. Călinescu, Matei, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
III, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978. Pleșu, Andrei, "Limba păsărilor. Note pe marginea unui dialog platonician", în Secolul XX, 325-326-327, nr. 1-2-3/1988. Pușcariu, Sextil, Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. I. Lateinisches Element, Carl Winter's Universitätsbuchhandlung, Heidelberg, 1905. Poetică și stilistică. Orientări moderne, Editura Univers, București, 1972. Pop, Augustin, "Obiectivele onomasticii literare", în Studii de onomastică, IV, Cluj Napoca, 1990. Protopopescu, Al., "Mircea Eliade- interiorul fantastic", în Romanul psihologic românesc, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Ruști, Doina, Dicționar de simboluri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pp. 67 și 77. 14 Nicolae Balotă, "Un hermeneut al secolului XX", în Euphorion, Editura Cartea Românească, București, 1999, p. 498. 15 Mariana Istrate, Numele propriu în textul narativ, Napoca Star, Cluj-Napoca, 2000, p. 10. 16 Mircea Borcilă, "Semiotică și poetică. Perspective de reintegrare", în Limbă și literatură, vol. III-IV, 1991, p. 236. 1 Șerban Cioculescu, "Întoarcerea din rai", în "Dosarul" Mircea Eliade, vol. III (1928-1944), Elogii și acuze, cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca, Curtea Veche, București
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
148 Ibidem, p. 114. 149 Ibidem, p. 118. 150 Ibidem, p. 122. 151 Ibidem, p. 127. 152 Paul Miclău, cap. "Motivarea", în Semiotica lingvistică, Editura Facla, Timișoara, 1977. 153 Carmen Vlad, Emma Tămâian, "Numele proprii în dimensiunea sintactică a textului poetic", în Cercetări de lingvistică, XXXV, 1990, nr. 2, p. 153. 154 Ibidem, p. 153. 155 Ibidem, p. 159. 156 Mariana Istrate, op. cit., pp. 10-11. 157 Ibidem, p. 15. 158 Ibidem, p. 19. 159 Ibidem, p. 23. 160 Ibidem, p. 161
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
filosofii blagiene pe fundamentul "paradoxiei" o aflăm enunțată de către Ioana Lipovanu 3 sau Alexandru Petrescu 4. Există chiar o extindere a acestei idei, bazată însă pe o interpretare mai laxă a antinomicului, aparținând lui Zenovie Cârlugea, care, pornind dinspre opera poetică, privește întreaga creație blagiană "din perspectiva unui principiu lăuntric, coerent, dinamic și ordonator, în regimul antinomiilor imaginare"5. O sugestie cu o deschidere mai amplă decât aceasta face Liviu Petrescu, atunci când afirmă că fapta culturală a lui Blaga, în întregul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rezultă din chiar ființa și existența sa specifică, suntem constrânși să acceptăm și teza despre rostul ontologic al metaforei, ca moment complementar al unor stări congenital precare. Metafora nu poate fi deci numai obiectul de cercetare și de analiză al "poeticei" sau "stilisticei", ce figurează în programele școlare; importanța ei se proiectează imensă pe zările meditației. Metafora este a doua emisferă prin care se rotunjește destinul uman, ea este o dimensiune specială a acestui destin..."218. Structura metaforei se definește pe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aici, ci și natura profund antinomică a acesteia. Într-un sens invers față de Occident, în India " metafora a fost implicată de la început în sfera religioasă, filosofică și epistemologică pentru ca de-abia ulterior să devină centrul preocupărilor de retorică și stilistică poetică și implicit de estetică"219. Ceea ce este specific interpretării indiene este înțelegerea metaforei ca "singurul mijloc de trecere de la individual la universal, de la sensibil la inteligibil"220, de la multiplu (discontinuitate) la unitate, altfel spus, mijlocul ce operează "trecerea dintre două
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]