19,544 matches
-
singur "i" inițial (nu "Iisus").” Eugen Munteanu, lingvist și biblist, susține că ambele forme sunt corecte. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, consideră că ambele forme sunt corecte, dar dă prioritate (preferință normativă) formei "Isus". Există și părerea conform căreia varianta "Isus" ar translitera cuvântul ebraic pentru „măgar” și de aceea ar trebui evitată. Această idee este, însă, greșită. Credincioșii tradiționali ruși erau la un moment dat de părere că grafia "Iisus
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
al predicilor variază de asemenea. Predica e de obicei precedată de sau cuprinsă între perioade închinare muzicală condusă de un dirijor, cor sau trupă. Stilurile muzicale variază între imnuri și muzică creștină contemporană, multe biserici alegând o cale de mijloc. Preferința pentru un stil muzical e adesea în corelație cu vârsta medie a membrilor, congregațiile mai în vârstă preferând imnuri tradiționale acompaniate de pian sau orgă și muzica corală. Congregațiile mai tinere preferă muzica contemporană cu instrumente moderne și fără cor
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
mai mare avantaj al poveștii de fundal era justificarea lăsată pe mâna adevăraților autori, precum Chaucer sau Boccaccio. Povestirile romantice permiteau un limbaj înalt și se bazau pe o părere acceptată despre ceea ce merită a fi numit stil elevat. Totuși, preferințele față de învățăturile morale și poezie s-au schimbat și povestirile romantice s-au demodat rapid. Poveștile despre înșelăciuni și pozne, despre aventurile clandestine și despre intrigile ingenioase, în care erau ridiculizate anumite profesii respectate sau cetățeni ai unui alt oraș
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
de 3.9 % din totalul utilizatorilor de internet . Safari se bazează pe navigarea prin file, printr-o interfață asemănătoare cu cea folosită de Mozilla Firefox. Browserul folosește tema grafică ""brushed metal"" dezvoltată de Apple, are un plan de administrare a preferințelor, este complet integrat în tehnologia multimedia QuickTime și are și un sistem de blocare a ferestrelor pop-up. Interfața standard a browserului Safari conține un câmp de căutare (pentru Google ș.a.) și servicii software de completare automată și corectare a câmpurilor
Safari (browser) () [Corola-website/Science/299787_a_301116]
-
în loc are dungile roșii. Mânecile pornesc din guler și se termină cu "fodori împodoghiți cu cipcă", iar gura iei este așezată lateral. Ornamentația cămășii este plasată este plasată în două câmpuri principale: la guler și pe mâneci. Cromatica este sobră, preferința pentru culorile negru și roșu fiind evidentă. În ansamblu, ia din zona Ocna-Miercurea se impune printr-o se impune printr-o eleganță sobră, sporită de liniile clare ale ornamentației. Pieptarul, lucrat în piele albă este deschis în față, de tip
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
maus cu trei butoane prin apăsarea simultană a celor două butoane. Clicurile de mijloc sunt folosite des sub forma unui buton de rezervă în caz că o funcție nu este alocată ușor. Există mausuri construite cu cinci sau mai multe butoane. În funcție de preferințele utilizatorului, butoanele în plus pot permite navigarea înainte și înapoi într-un browser web sau navigarea prin istoria browser-ului. Aceste funcții s-ar putea totuși să nu fie suportate de toate programele. Butoanele suplimentare sunt în general mai folositoare în
Maus () [Corola-website/Science/299841_a_301170]
-
public" ("Binele public") din Dijon. În afară de critică (literară, artistică sau dramatică), Zola publică în presă sute de povestiri precum și toate romanele sale (sub formă de roman-foileton). Practică un jurnalism polemic, în care nu ezită să-și devoaleze ura, dar și preferințele sau pozițiile sale estetice și politice. Își cântărește perfect intervențiile jurnalistice, utilizând presa ca pe un instrument de promovare a operei sale literare. Pentru primele sale lucrări, Zola trimite personal recenzii prefabricate criticilor literari ai Parisului, obținând în schimb numeroase
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
inspirație naturalistă apropiați ai lui Daudet și ai fraților Goncourt, au lansat un atac împotriva scriitorului și a noului său roman, "Pământul" ("La Terre"), aflat în curs de apariție în presă. I se reproșează violent insuficiența documentării, lipsa seriozității și preferința pentru vulgar, "„supiditatea lecțiilor despre ereditate”", "„superficialitatea observațiilor”", "„discursul decadent”", și se afrimă că "„maestrul a coborât la fundul gunoiului”". Zola decide să nu răspundă, dar presa se transformă în întregime într-un apărător al scriitorului. Relațiile între Zola, Goncourt
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
între regele englez și o prințesă franceză. Această rușine s-a transformat amărăciune în momentul în care membrii familiei Woodville au ajuns favoriți la curte în dauna celor din familia Neville. Alți factori au făcut să crească dezamăgirea lui Warwick: preferința lui Edward pentru o alianță cu Burgundia (în dauna Franței), ca și faptul că Edward s-a opus ca frații lui, George, duce de Clarence și Richard, duce de Gloucester, să se căsătorească cu fiicele lui Warwick, Isabel Neville și
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
de a-și ajuta familia. Totuși alții, în special sociologii, au disputat fapul că modelul ignoră o întrebare extrem de importantă, și anume aceea a originilor gusturilor și parametrilor funcției de utilitate în cazul influențelor sociale, ecucație și altele. Exogenitatea gusturilor (preferințelor) în cadrul modelului "Homo oeconomicus" este distincția majoră față de modelul "Homo sociologicus," în cadrul căruia gusturile sunt considerate a fi determinate parțial sau chiar total de mediul social. Alți critici, care au învățat din tradiția psihoanalitică definită pe larg, critică modelul "Homo
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
Homo oeconomicus", pentru a obține un model mult mai precis. Problema care face ca modelul "Homo oeconomicus" să devină mai sofisticat este aceea că acesta devine câteodată adevărat în mod tautologic, adică devine adevărat prin definiție. Dacă cineva are o preferință pentru varietate, de exemplu, devine dificil, dacă nu imposibil de făcut o distincție între raționalitate și iraționalitate. În acest caz, este posibil ca modelul "Homo oeconomicus" să nu aducă un plus de informație nouă la modul nostru de înțelegere a
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
modul nostru de înțelegere a economiei. Comparațiile dintre economie și sociologie au avut ca rezultat un termen corespunzător "Homo sociologicus", pentru a parodia imaginea naturii umane reflectată în unele modele sociologice care au încercat să înfățișeze forțele sociale care determină preferințele individuale și valorile sociale. (Sursa alternativă sau adițională a acestora ar fi biologia.) Hirsch, Michaels, și Friedman (1990, p. 44) afirmă că "Homo sociologicus" este în sens larg o "tabula rasa" pe care societățile și culturile își scriu valorile și
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
Momente și Schițe", cât și în opera să dramatică ("De-ale Carnavalului", "O noapte furtunoasa", "O scrisoare pierdută"). Satiră literară modernă își are originea în UȘĂ. Marile orașe tehnicizate și codexul moral al noii clase de mijloc formează tema de preferință a unei critici sarcastice din românele lui Sinclair Lewis ("Babbitt", 1922). Evelyne Waugh are ca țintă modul de viață al celor "zece mii" din pătură superioară a societății americane ("Decline and Fall" - "Declin și Prăbușire", 1928, "A Handfull of Dust" - "Un
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
însingurare pentru Dostoievski. Mulți din colegii săi, nemți sau polonezi ca origine, erau interesați de o carieră militară și nu îi împărășeau interesele pentru literatură. Mai mult, lui Dostoievski îi displăceau știința, matematica și ingineria militară, deși avea o oarecare preferință pentru desen și arhitectură. Konstantin Trutovski, prietenul său de atunci, își amintește cu umor de lipsa de prestanță militară a scriitorului: « Mergea împleticit, dar în același timp cu mișcări smucite. Mundirul îi stătea stingheritor, la fel și ranița, chivăra sau
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Orientarea sexuală se referă la sexul persoanelor care sunt în centrul dorințelor, fanteziilor și simțurilor erotice sau amoroase ale unui om, sexul față de care o persoană este "orientată". Termenii alternativi "preferință sexuală" și "înclinație sexuală" au înțelesuri similare în majoritatea contextelor discursive. Orientarea sexuală a unei persoane se prefigurează în copilărie, devenind cel mai adesea clar conturată la pubertate și adolescență. În general, o persoană poate fi identificată ca heterosexuală (atracție
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
opus la atracția exclusivă față de același sex. Studiile moderne arată că majoritatea persoanelor din lume se consideră heterosexuale - adică, sunt plasate pe scara orientării sexuale între bisexualitate totală și heterosexualitate totală. Trebuie menționat, totuși, că foarte puțini din aceștia au preferințe sau dorințe sexuale-amoroase exclusiv pentru persoanele de sexul opus. Numărul celor care sunt plasați între bisexualitate totală și homosexualitate totală - deci, au atracție principală față de indivizi de același sex - este între 2,8% și 9% din bărbați și 1-5% dintre
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
sau gândindu-se la astfel de interacțiuni. Freud susținea în scrierile sale că toți oamenii se nasc bisexuali până când societatea îi forțează să facă o alegere. Deseori persoanele bisexuale mai sunt numite și pansexuale - adică cele care nu prezintă nicio preferință în fața sexului partenerului - însă aceasta este și diferența între un bisexual și un pansexual. Chiar dacă un bisexual nu are preferințe de sex, genul nu îi este indiferent, spre deosebire de pansexuali, care simt atracție sexuală față de orice fel de persoană (și transgen
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
îi forțează să facă o alegere. Deseori persoanele bisexuale mai sunt numite și pansexuale - adică cele care nu prezintă nicio preferință în fața sexului partenerului - însă aceasta este și diferența între un bisexual și un pansexual. Chiar dacă un bisexual nu are preferințe de sex, genul nu îi este indiferent, spre deosebire de pansexuali, care simt atracție sexuală față de orice fel de persoană (și transgen ori intersex, de exemplu). Asexualitatea este un termen folosit pentru a descrie persoanele foarte puțin interesate de sex. Această orientare
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
lui Kinsey a fost ulterior preluată și dezvoltată de cercetători precum Fritz Klein (1932-2006). Acesta din urmă a susținut că în cazul fiecărei persoane există șapte variabile care compun orientarea sexuală: atracție sexuală (A), comportament sexual (B), fantezii sexuale (C), preferințe emoționale (D), preferințe sociale (E), stil de viață homosexual/heterosexual (F) și modul în care se identifică individul (G). Fiecăreia dintre aceste componente îi corespund trei zone temporale: trecut, prezent și viitor. În funcție de răspunsurile oferite la întrebări legate de cele
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
fost ulterior preluată și dezvoltată de cercetători precum Fritz Klein (1932-2006). Acesta din urmă a susținut că în cazul fiecărei persoane există șapte variabile care compun orientarea sexuală: atracție sexuală (A), comportament sexual (B), fantezii sexuale (C), preferințe emoționale (D), preferințe sociale (E), stil de viață homosexual/heterosexual (F) și modul în care se identifică individul (G). Fiecăreia dintre aceste componente îi corespund trei zone temporale: trecut, prezent și viitor. În funcție de răspunsurile oferite la întrebări legate de cele 7 categorii (de la
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
egodistonică se referă la dorința cuiva de a-și schimba orientarea din cauza unor presiuni psihologice precum stigmatizarea de către societate, mustrarea de către părinți și prieteni sau neacceptarea de sine. Individul încearcă să se trateze, ca să revină la orientarea presupus-normală. Repulsia față de preferințele sexuale pentru un anumit sex poate provoca dificultăți în întreținerea unei relații sexuale cu un partener.
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
anaforă, a diaconului se face la sfârșitul anaforei. Hirotesia ipodiaconului se face între chemarea Sfântului Duh și binecuvântarea trinitară de la începutul euharistiei. Alte hirotesii se fac independent de euharistie. În ritul bizantin maslul se face cu mai mulți preoți, de preferință șapte, iar uleiul se binecuvintează de șapte ori, chiar dacă sunt preoți mai puțini. Uleiul poate fi de orice plante. După rubricile vechi, uleiul trebuie să ardă într-o candelă în timpul maslului, și să nu se conserve după aceea, ci să
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
Salieri care încearcă să frâneze cariera lui Mozart. Trebuie spus însă că, deși născut italian, Salieri a trăit în Viena imperială de la vârsta de 16 ani și a fost privit ca un compozitor german. În 1772 împărăteasa Maria Tereza comenta preferințele sale pentru compozitorii italieni în defavoarea celor germani ca Gassmann, Salieri sau Gluck. Salieri însuși se vedea ca un compozitor german, după cum par să o demonstreze unele dintre scrisorile, cantatele, operele și cântecele sale scrise în limba germană. Biograful Alexander Wheelock
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
nu este altceva decât un mod particular de a structura și percepe o realitate, care, așa cum ea, în sine însăși, rămâne inaccesibilă. S-a născut la Wrington, Anglia; studiază mai întâi la Londra, apoi trece la Oxford, manifestând o deosebită preferință pentru studiile exacte, medicină și filosofie. În anul 1665 este secretar de legație la Cleve, pe lângă Sir Walter Van, dar pentru scurtă vreme, două luni. Întors de la Cleve în Anglia, cunoaște un an mai târziu pe Lordul Anthony Ashley, care
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
alegere comunicată Sfântului Scaun. După data de 22 decembrie 1989, mitropolitul Alexandru Todea și-a continuat activitatea, în condiții de libertate. La 12 martie 1990, Sfântul Scaun l-a dezlegat de titlul de episcop de Cesaropolis și, ținând cont de preferințele conferinței episcopatului din 14 martie 1986, l-a numit Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș și l-a confirmat ca Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică). La 28 mai 1991, papa Ioan Paul al II-lea a anunțat
Alexandru Todea () [Corola-website/Science/298820_a_300149]