19,897 matches
-
Osvaldo César Ardiles (n. 3 august 1952 în Bell Ville, Provincia Cordoba), cunoscut în Marea Britanie ca Ossie Ardiles, este un fost fotbalist și antrenor care a jucat la Campionatul Mondial de Fotbal 1978 pentru Argentina. Fiind un mijlocaș competitiv și tehnic, Ardiles a devenit foarte popular în Anglia, împreună cu Glenn Hoddle
Osvaldo Ardiles () [Corola-website/Science/322624_a_323953]
-
de răspândire a mesajelor revoluționare împotriva regimului. 15 martie: Un alt apel către populație de a se ralia împotriva regimului. Au loc proteste în Damasc, care se soldează cu nou arestări din partea regimului. 18 martie: Sunt uciși trei protestatari în provincia Daraa. Protestele continuă în această provincie unde situația degenerează, fiind incendiate de către manifestanți, sediul partidului Baath, curtea judecătorească și o companie de telefonie mobilă. 23 martie: Numită și „Miercurea Sângeroasă” deoarece forțele regimului deschid focul asupra civililor în provincia Daraa
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
regimului. 15 martie: Un alt apel către populație de a se ralia împotriva regimului. Au loc proteste în Damasc, care se soldează cu nou arestări din partea regimului. 18 martie: Sunt uciși trei protestatari în provincia Daraa. Protestele continuă în această provincie unde situația degenerează, fiind incendiate de către manifestanți, sediul partidului Baath, curtea judecătorească și o companie de telefonie mobilă. 23 martie: Numită și „Miercurea Sângeroasă” deoarece forțele regimului deschid focul asupra civililor în provincia Daraa. 29 martie: Bashar al-Assad ordonă uciderea
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
în provincia Daraa. Protestele continuă în această provincie unde situația degenerează, fiind incendiate de către manifestanți, sediul partidului Baath, curtea judecătorească și o companie de telefonie mobilă. 23 martie: Numită și „Miercurea Sângeroasă” deoarece forțele regimului deschid focul asupra civililor în provincia Daraa. 29 martie: Bashar al-Assad ordonă uciderea a 12 persoane și eliberarea a 260 de deținuti politici din provinvia Latakia. 30 martie: Preșendintele Bashar al-Assad se adresează populației propunând o serie de reforme precum revizuirea legii privind ridicarea stării de
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
siriană organizează prima conferință de la începutul revoluției. Aceasta are loc în Turcia și a fost numită „Conferința Siriană pentru Schimbare din Antalia”. Sunt răniți mortal șapte revoluționari în timpul protestelor, iar armata siriană organizează asaltul împotriva orașelor ar-Rastan și Talbisa din apropierea provinciei Homs. 3-4 iunie: Zeci de mii de sirieni protestează în Hama eveniment care este cunoscut sub numele de „Vinerea Copiilor Libertății”, în care sunt ucise aproximativ 70 de persoane de către forțele militare ale regimului. Armata regimului asediază orașul Gisr ash-Shughur
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
3-4 iunie: Zeci de mii de sirieni protestează în Hama eveniment care este cunoscut sub numele de „Vinerea Copiilor Libertății”, în care sunt ucise aproximativ 70 de persoane de către forțele militare ale regimului. Armata regimului asediază orașul Gisr ash-Shughur din provincia Idlib, iar numărul revoluționarilor răniți mortal în această altercație atinge 40. Înmulțirea atacurilor îi determină pe civili să se refugieze în Turcia. 9 iunie: Colonelul Hussein Harmoush . (fost soldat în armata siriană) dezertează și anunță crearea unui batalion format din
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
30 iunie: Se intensifică luptele dintre armata regimului și brigadele revoluționare. Reprezentanții forțelor de opoziție siriană lucrează pentru constituirea și organizarea unui organism care să conducă lupta împotriva regimului. 3-4 iulie 2011: Sunt organizate marșuri de susținere a regimului în provinciile Latakia, Deir al-Zour, al-Hasakah, Alep, Tartus, Baniyas. Armata regimului desfășoară operațiuni militare în Hama care se soldează cu uciderea a zeci de revoluționari sirieni, arestarea sau refugierea a sute dintre aceștia. 7-11 iulie: Organizația Amnesty Internațional cere trimiterea dosarului Siriei
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
strâng în orașele Deir al-Zour și Hama, iar în Homs au loc explozii la Facultatea Militară cauzate de separare dintre forțele armatei. Revolte civile în Homs dublate de o campanie asiduă de reprimare a acestora. Președintele îl înlocuiește pe guvernatorul provinciei Deir al-Zour. 29 iulie: Se întemeiază Armata Siriană Liberă (FSA) din rândurile militarilor care au dezertat din forțelor armate ale regimului. 31 iulie: Noaptea dinaintea lunii Ramadan cunoaște o serie de campanii militare în urma cărora se înregistrează cel mai mare
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
ambasadorului american Robert Ford. Se înregistrează 27 de morți în urma unui atac aerian în orașul ar-Rastan. 1-2 octombrie: Altercații între armata regimului și forțele militare ale opoziției în Deir al-Zour și Hama, iar Armata Liberă anunță crearea Consiliului Militar în provincia Homs. America îl cheamă pe ambasadorul sirian la Washinton. Consiliul Național Sirian anunță unirea tuturor facțiunilor din opoziție, iar formațiunea nou-creată va fi reprezentantul revoluției siriene pe plan intern dar și extern. 10 octombrie: Guvernul interimar din Libia recunoaște Consiliul
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
manifestanților. Nabil al-Araby refuză cererea puterilor europene de a ceda dosarul crizei siriene Consiliului de Securitate, iar Turcia impune o taxă suplimentară pentru toate produsele importate din Siria. 10-19 decembrie: Confruntări armate între Armata Siriană Liberaă și forțele regimului în provincia Daraa. Franța acuză regimul de atacul împotriva patrulei franceze atașată forțelor ONU din Liban. Potrivit raportului ONU au fost ucise până în acest moment 5000 de persoane dintre care 300 copii. Organizația Human Rights Watch cere judecarea a 74 de responsabili
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
dintre care 300 copii. Organizația Human Rights Watch cere judecarea a 74 de responsabili ai regimului sirian. Consiliul Național (organism al opoziției) organizează prima conferință în capila Tunisiei cu participarea a 200 de persoane. Au loc proteste de amploare în provinciile al-Qamishli, as-Suwayda, ar-Raqqa și Alep. 20-31 decembrie: Armata Siriană Liberă pierde 202 soldați în două zile, iar Consiliul Național Sirian solicită intervenția Ligii Arabe și a Consiliului de Securitate. În jur de 40 de persoane își pierd viața în explozia
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
securitate. Regimul acuză gruparea al-Qaeda de aceste atacuri. Comandantul Armatei Siriene Libere, colonelul Riad al-Asaad declară că numărul celor care au dezertat din rândurile armatei regimului a ajuns la 40000. O delegație de observatori arabi se întâlnesc cu civili din provincia Homs, unde continuă exploziile. Delegația somează regimul să coboare tunurile de pe acoperișurile cladirilor din Daraa, amenințând că va aplica sancțiuni mai drastice în caz contrar. Comitetul de organizare și Consiliul Național Sirian convin asupra unificării forțelor de opoziție. Anul 2012
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
șase atacuri două dintre acestea au avut loc la două moschei din Damasc și Baniyas după rugăciunea de vineri. 2-6 mai: Organizația Human Rights Watch acuză regimul de uciderea a 95 de persoane în atacurile din cele două săptămâni asupra provinciei Idlib. Opoziția formează un parlament de 120 membrii, organism care va dirija activitatea politică a revoluției. Se formează de asemenea, armata pentru eliberarea națională. 12-18 mai: Al-Qaeda este acuzată de cele două explozii care au loc la Damasc lângă sediul
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
este acuzată de cele două explozii care au loc la Damasc lângă sediul palestinian de securitate, cauzând moartea a 55 de persoane și rănirea altor 372. Au loc altercații între Armata Siriană Liberă și regim în zona Khan Shaykhan din provincia Idlib. Purtătorul de cuvânt al lui Kofi Annan declară că există suspiciuni privind existența unei a treia părți implicate în exploziile din Damasc, care nu aparține nici opoziției, nici regimului. 20-31 mai: Șeful Statutul Major al Armatei Siriene Libere anunță
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
în timp ce ministrul sirian de interne dezminte orice legătură a sa cu asasinatele. Srgei Lavrov avertizează asupra pericolului din ce în ce mai ridicat al propagării conflictului dincolo de granița cu Libanul. Are loc masacrarea a 113 persoane dintre care 32 de copii în Houla din provincia Homs în urma atacurilor cu tunuri și arme albe. Regimul neagă implicarea sa în organizarea atacurilor, în timp ce comunitatea internațională condamnă masacrul. Masacrul este urmat de expulzarea a 13 diplomați sirieni din Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii, Turcia și Japonia. Susan Rice declară
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
și fără împuternicirea Națiunilor Unite. Un grup de revoluționari sirieni anunță sechestrarea a 11 libanezi printre care se află cinci membri ai grupării Hezbollah. 6-15 iunie: Armata regimului și milițiile alawite (shabihah) sunt acuzate de masacrul din satul al-Qubeir din provincia Hama, în care sunt ucise 140 de persoane printre care copii și femei. O echipă de observatori internaționali merg la al-Qubeir pentru investigații, însă sunt forțați să abandoneze cercetările din cauza escaladării violențelor. Cea mai mare companie rusească care furnizează echipament
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
de trimiterea unor luptători în Siria care au sprijinit trupele regimului în înăbușirea revoltelor și protestelor. Mai multe brigade și batalioane din Siria se numesc într-o formațiune numită Frontul Eliberării Siriene. Se realizează unificarea consiliilor militare revoluționare din diferite provincii. Octombrie: Turcia recunoaște că a lansat foc asupra unor ținte din Siria ca răspuns la trimiterea unor bombe pe teritoriul său care au rănit mortal cinci civili. Armata Liberă face prizonieri 256 de responsabili ai regimului sirian în urma altercațiilor din
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
său, proclamat împărat de către soldații săi. Carinus a mers contra lui și l-a învins, la începutul anului 285, în apropiere de Verona. Apoi a mers contra lui "Dioclețian". Carinus a întâlnit trupele lui Domițian nu departe de Viminacium, capitala provinciei Moesia Superior, lângă "râul Margus", în proximitatea orașului cu același nume, astăzi Požarevac. Potrivit istoricului roman Aurelius Victor, ostil lui Carinus, împăratul a repurtat victoria, însă a fost asasinat de unul dintre ofițerii săi, căruia împăratul îi sedusese soția. Istoricul
Bătălia de la Margus () [Corola-website/Science/322744_a_324073]
-
l-a menținut în funcția sa pe Prefectul Pretoriului lui Carinus, Consulul Aurelius Aristobulus. Această menținere ar putea să recompenseze o trădare, întrucât nu doar că "Aristobulus" și-a păstrat "consulatul" și "Prefectura Pretoriului", dar a devenit și Proconsul al Provinciei Africa și Prefect al Orașului.
Bătălia de la Margus () [Corola-website/Science/322744_a_324073]
-
rechemarea generalilor, a restaurat constituția cu concursul tuturor politicienilor bulgari (19 septembrie 1883). Revoluția de la Plovdiv (18 septembrie 1885), care a dus la unirea Rumeliei orientale cu Bulgaria, a avut loc cu acordul lui Alexandru care și-a asumat guvernarea provinciei. Acest act a fost primit cu ostilitate de Rusia. Țarul Alexandru al III-lea i-a ordonat ministrului rus de externe, Nikolai Karlovici Giers, să protesteze oficial împotriva încălcării de către Bulgaria a tratatului de la Berlin. În anul următor, Prințul a
Alexandru, Prinț al Bulgariei () [Corola-website/Science/322753_a_324082]
-
poate fi considerată, astfel, un succes al diplomației române. Tratatul de pace s-a încheiat la 19 februarie/3 martie 1886. După lungi negocieri cu sultanul Abdul Hamid al II-lea acesta l-a numit pe Prințul Bulgariei guvernator-general al provinciei pentru cinci ani (5 aprilie 1886). Acest aranjament i-a scăzut mult din popularitatea în rândul bulgarilor în timp ce nemulțumirile au început să crească în rândul ofițerilor care se considerau nedreptățiți în distribuirea recompenselor după încheierea campaniei. S-a format un
Alexandru, Prinț al Bulgariei () [Corola-website/Science/322753_a_324082]
-
Primul Război Mondial („Aliații occidentali”) și a fost semnat între aceștia și guvernul Imperiului Otoman în august 1920. Tratatul nu a fost ratificat niciodată de Parlamentul Otoman și nu a fost semnat de reprezentanții SUA. Granițele propuse pentru Armenia cuprindeau provinciile otomane Erzurum, Bitlis și Van, care avuseseră o populație armeană semnificativă până la deportarea armenilor de către guvernul Junilor Turci. Această regiune a fost extinsă spre nord, până în partea de vest a Provinciei Trabzon, pentru a-i oferi tânărului stat armean un
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
semnat de reprezentanții SUA. Granițele propuse pentru Armenia cuprindeau provinciile otomane Erzurum, Bitlis și Van, care avuseseră o populație armeană semnificativă până la deportarea armenilor de către guvernul Junilor Turci. Această regiune a fost extinsă spre nord, până în partea de vest a Provinciei Trabzon, pentru a-i oferi tânărului stat armean un port important la Marea Neagră - Trabzon. Victoriile revoluționarilor turci în cadrul Războiul de Independență al Turciei i-au forțat pe Aliați să reia negocierile pentru semnarea unui nou tratat. Părțile implicate în conflict
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
cel de la Alexandropol (1920), Tratatul de la Moscova și cel de la Kars (1921). În timpul Conferinței de la Londra, David Lloyd George i-a încurajat pe americani să accepte un mandat pentru Anatolia și, în mod particular, folosindu-se de diaspora armenească, pentru provinciile revendicate de Administrația Armeniei Apusene. Wilson i-a trimis pe membrii Comisiei King-Crane și pe generalul James Harbord în regiune, ca să se documenteze asupra pretențiilor ridicate de naționaliștii armeni și să determine dacă aceste sunt compatibile cu „Cele paisprezece puncte
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
de poziția dominantă pe care o avea în cadrul mișcării naționale armene, a pretins ca această regiune să fie desprinsă din Imperiul Otoman, afirmând că armenii sunt capabili să construiască o națiune. Armenii dețineau controlul de facto asupra unei regiuni din jurul Provinciei Van a Imperiului Otoman pentru aproape 3 ani (1915 - 1918). Armenii au afirmat că este natural să anexeze această regiune la nou înființata Republicii Democrate Armene (1918-1920), apărută după colapsul Imperiului Rus. Un alt argument al armenilor era că ei
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]