18,930 matches
-
că are de-a face cu poliția austro-ungară sau cu "Ohrana" țaristă 14. Secesiunea, date fiind sutele de mii de locuitori evrei, a adus din nou în prim-plan chestiunea evreiască. În învălmășeala creată de termenul scurt stabilit de ultimatumul rușilor și de retragerea haotică a românilor s-au întîmplat multe care n-ar fi trebuit să se întîmple. În euforia creată de plecarea românilor, populația evreiască și slavă, amintindu-și de cele două decenii de abuzuri, a tratat retragerea precipitată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
desfășurată într-o atmosferă aproape palpabilă. Ungurii au mobilizat 400.000 de soldați la granița cu România. URSS-ul a început să facă declarații cum că ei considerau drept "nesatisfăcător" acordul încheiat în iunie, concesiile teritoriale ale românilor fiind "insuficiente". Rușii rîvneau la întreaga Moldovă. Ungurii și românii au încercat în august să rezolve diferendele dintre ei prin negocieri, dar nu s-a ajuns la nici un rezultat. Germanii erau extrem de îngrijorați de posibila implicare a rușilor, ceea ce le periclita sursa de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
teritoriale ale românilor fiind "insuficiente". Rușii rîvneau la întreaga Moldovă. Ungurii și românii au încercat în august să rezolve diferendele dintre ei prin negocieri, dar nu s-a ajuns la nici un rezultat. Germanii erau extrem de îngrijorați de posibila implicare a rușilor, ceea ce le periclita sursa de petrol. Hitler i-a avertizat pe unguri printr-o notă în care naziștii le explicau că nu pot conta pe sprijin german împotriva României, adăugînd că "se poate vedea începutul (faza inițială) a unui astfel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu făceau parte din Consiliu, ca de pildă, Horia și Decebal (frații lui Codreanu), împotriva prezenței cărora Iorga a protestat imediat, dar fără succes. Cel de al doilea Consiliu de Coroană a fost dominat (ca și primul) de teama intrării rușilor în Moldova. Din această cauză, după o remarcă amară la adresa Dictatului de la Viena (care va fi "un triumf pentru grofii unguri" și pentru alți moșieri feudali unguri), Iorga a optat pentru acceptare. El a scris mai tîrziu: "aveam de ales
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
apăra încă pe rege în editorialele lui: Carol era "un bun rege" și "iubit de poporul român". El susținea că regele Carol "trudește pentru binele țării (sic!)". Așa încît împrejurările fuseseră cele care îl făcuseră nepopular 22. Pe parcursul lunii septembrie, rușii au provocat incidente de graniță amenințătoare în zona lor prioritară, Delta Dunării. La rîndul lor, ungurii au dat clar de înțeles că nu consideră Dictatul de la Viena drept ultimul cuvînt în privința Transilvaniei. Antonescu trebuia să asigure existența statului român și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
78 Op. cit., vol. II, p. 272 79 Op. cit., vol. II, p. 284; vezi și Supt trei regi, p. 242 80 Ibidem; Dimitrie Munteanu-Râmnic se afla cu familia sa la Iași și l-a văzut pe colonelul Rascoviceanu calmîndu-i pe soldații ruși răzvrătiți 81 O viață de om..., vol. II, pp. 272-273 82 Op. cit., vol. II, pp. 273-274 83 Op. cit., vol. II, pp. 275-276 84 Iorga credea că soldații ruși răzvrătiți (și Rashal, liderul studenților) erau bolșevici și influențați de bolșevici. Este
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la Iași și l-a văzut pe colonelul Rascoviceanu calmîndu-i pe soldații ruși răzvrătiți 81 O viață de om..., vol. II, pp. 272-273 82 Op. cit., vol. II, pp. 273-274 83 Op. cit., vol. II, pp. 275-276 84 Iorga credea că soldații ruși răzvrătiți (și Rashal, liderul studenților) erau bolșevici și influențați de bolșevici. Este puțin probabil ca bolșevicii să fi inițiat activități pe scară largă înainte de sfîrșitul lui martie 1917, înainte de venirea verii. Diferite acțiuni inclusiv crime din martie 1917 erau mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de unguri și să deplîngă absența Bulgariei 131 "Neamul românesc", 12 și 22 iunie 1934 132 Memorii, vol. VII, p. 41 133 Ambasadorul francez în România din timpul Războiului, St. Aulaire, își amintea cum Brătianu refuzase toate garanțiile acordate de ruși României aliată acum insistînd categoric în schimb asupra acordării de garanții inechivoce din partea francezilor și a englezilor 134 "Neamul românesc", 8 martie, 6 iulie, 19 și 23 octombrie și 19 noiembrie 1935 și 15 mai, 25 septembrie, 6 octombrie și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
urmă. Chiar și germanii Își revăd istoria primită de-a gata - cu consecințe paradoxale. Acum, pentru prima oară după zeci de ani, atenția se Îndreaptă asupra suferinței și victimelor germane, fie că au fost provocate de piloții britanici, de soldații ruși sau de cehii care au ordonat expulzări. Evreii, se sugerează din nou timid În anumite cercuri respectabile, nu au fost singurele victime... Rămâne de văzut dacă astfel de discuții sunt un lucru bun sau rău. Este toată această rememorare publică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
soldați sovietici, dintre care trei sferturi În primele șapte luni de la declanșarea ofensivei antisovietice, În iunie 1941. Dintre ei, 3,3 milioane au murit de foame, frig și maltratare În lagărele germane: Între 1941 și 1945 au murit mai mulți ruși În prizonierat decât În tot primul război mondial. Dintre cei 750.000 de soldați sovietici capturați la căderea Kievului În septembrie 1941, numai 22.000 au apucat Înfrângerea Germaniei. La rândul lor, sovieticii au luat 3,5 milioane de prizonieri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
astfel scena În memoriile sale: „Dezastrul care s-a abătut asupra acestei regiuni odată cu invazia sovietică nu are termen de comparație În Europa modernă. În anumite zone, judecând după dovezile existente, soldații sovietici nu au cruțat bărbat, femeie sau copil... Rușii... au căsăpit populația autohtonă ca pe vremea hoardelor asiatice”. Victime au căzut mai ales adulții de sex masculin (care mai rămăseseră) și femeile de orice vârstă. În primele trei săptămâni de la intrarea Armatei Roșii În Viena, clinicile și medicii vienezi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asiatice”. Victime au căzut mai ales adulții de sex masculin (care mai rămăseseră) și femeile de orice vârstă. În primele trei săptămâni de la intrarea Armatei Roșii În Viena, clinicile și medicii vienezi au Înregistrat 87.000 de violuri comise de ruși. și mai multe femei au fost violate În Berlin pe durata marșului sovietic, majoritatea Între 2 și 7 mai, cu o săptămână Înaintea capitulării germane. Ambele cifre sunt, cu siguranță, subestimări și nu includ nenumăratele atacuri asupra femeilor din satele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În sufletul oamenilor. Când Armata Roșie a ajuns, În sfârșit, În Europa Centrală, soldaților epuizați li s-a arătat o altă lume. Contrastul dintre Rusia și Vest fusese dintotdeauna puternic - țarul Alexandru I regreta odinioară că i-a lăsat pe ruși să vadă cum trăiesc occidentalii - și se accentuase pe durata războiului. În timp ce soldații germani semănau distrugerea și moartea În Est, Germania rămăsese prosperă - În asemenea măsură Încât populația civilă nu a resimțit costul conflictului decât spre sfârșit. Germania din timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
potrivește, din păcate, perfect) În Ungaria, România, Slovacia și Iugoslavia, Însă cel mai mult au avut de suferit femeile din Germania. În zona germană ocupată de sovietici s-au născut În 1945-1946 Între 150.000 și 200.000 de „bebeluși ruși”, cifră care nu ia În calcul avorturile secrete, soldate cu moartea fătului nedorit și, adesea, a mamei. Pruncii aduși pe lume se adăugau numărului tot mai mare de copii orfani și fără adăpost: ruinele umane ale războiului. La sfârșitul anului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe lângă milioanele de soldați ai Wehrmachtului deținuți de Aliați și soldații aliați proaspăt eliberați din lagărele germane de prizonieri, erau mulți străini care luptaseră Împotriva Aliaților, alături de nemți sau sub comanda lor: armata antisovietică a generalului Andrei Vlasov (compusă din ruși, ucraineni ș.a.), voluntarii din Waffen SS (proveniți din Norvegia, Olanda, Belgia și Franța), personalul auxiliar din armata germană și angajații lagărelor de concentrare (recrutați din Letonia, Ucraina, Croația ș.a.). Toți aveau motive temeinice să fugă de represaliile sovietice. Mai erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
baltică și vestul Uniunii Sovietice erau condamnate - și o știau prea bine. În orice caz, nu li s-a dat de ales. Încă din 1942, britanicii agreaseră propunerea cehilor de a strămuta după război populația germană din regiunea sudetă, iar rușii și americanii li s-au alăturat În anul următor. Pe 19 mai 1945, președintele cehoslovac Edvard Beneš decreta: „Am hotărât să eliminăm o dată pentru totdeauna problema germană din republica noastră”5. Proprietatea nemților (ca și a ungurilor sau a altor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu numai printr-un război mondial, ci și printr-o serie de războaie civile mai mici. Între 1934 și 1949, Europa a fost scena unei serii nemaivăzute de conflicte sângeroase, În interiorul granițelor statale. În multe cazuri, ocupația străină a germanilor, rușilor sau italienilor care a urmat a facilitat și a legitimat urmărirea obiectivelor politice și a antagonismelor de dinainte de război, cu mijloace noi și violente. Ocupanții nu erau neutri, desigur. În general, ei s-au alăturat unei facțiuni din statul ocupat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Clement Attlee despre Stalin În numai cinci ani, am dobândit un formidabil complex de inferioritate. Jean-Paul Sartre (1945) „Nimeni pe lumea asta nu poate să Înțeleagă ce simt europenii față de germani până nu vorbește cu belgienii, cu francezii sau cu rușii. Pentru ei, singurul neamț bun e neamțul mort.” Autorul acestor cuvinte, consemnate În 1945 Într-un jurnal, era Saul K. Padover, psihologul din armata americană cu care ne-am Întâlnit În capitolul III. Orice relatare a scindării Europei după război
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cea mai mare parte din Cehoslovacia. Trupele sovietice trecuseră prin Prusia și ajunseseră În Saxonia. În vest, unde americanii și britanicii duceau practic două războaie separate În nord-vestul și, respectiv, sud-vestul Germaniei, Eisenhower ar fi putut intra În Berlin Înaintea rușilor, dar nu a fost Încurajat În acest sens de la Washington. Lui Churchill Îi surâdea un asalt vestic al Berlinului, dar Roosevelt lua În calcul atât temerile generalilor săi privind posibilele pierderi omenești (o cincime din pierderile umane ale armatei americane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
delimitate. George Kennan era de această părere. „De ce - scria el la 26 ianuarie 1945 - n-am putea face un compromis convenabil și fără echivoc cu URSS? Să Împărțim clar Europa În sfere de influență - noi nu ne băgăm În sfera rușilor și nici ei În a noastră, iar În zona de acțiune care ne rămâne, oricât de mică, am putea măcar șîncercaț să refacem existența, după război, pe o bază stabilă și demnă.” șase săptămâni mai târziu, ambasadorul american la Moscova
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
americanilor (și a unora dintre britanici) să-și imagineze că aceste propuneri vor fi agreate de factorii de decizie din URSS sau din Franța; În orice caz, impedimentul a fost evitat printr-un expedient foarte simplu: nici francezii și nici rușii nu au fost consultați la trasarea acestor planuri. Cu toate acestea, ei credeau cu adevărat că beneficiile reciproce obținute prin dezvoltarea comerțului internațional și stabilitate financiară vor depăși În cele din urmă barierele naționale și neîncrederea politică. Iar când Uniunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parteneriatului cu Stalin. Lucrețiu Pătrășcanu, unul dintre liderii comuniștilor români (și mai târziu victimă a unei Înscenări judiciare În propria țară), remarca În timpul negocierilor de pace de la Paris din vara anului 1946 că „americanii sunt Într-o ureche. Le dau rușilor chiar mai mult decât cer și se așteaptă să primească”4. Dar politica americană nu era complet inocentă. În 1945 și mult timp după aceea, Statele Unite voiau sincer să scape din Europa cât mai rapid posibil și, prin urmare, vizau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de ocupație În Germania, armata Statelor Unite va face parte din această forță”. Nu era chiar un angajament sonor pentru apărarea europeană, dar, provocat probabil de o scrisoare din iunie a lui Truman („M-am săturat să le cânt În strună rușilor”), reflecta frustrarea crescândă a americanilor față de dificila Uniune Sovietică. Germanii nu erau singurii Îngrijorați: englezii erau și ei neliniștiți de dorința explicită a americanilor de a scăpa de povara europeană. La Washington, nu toată lumea simpatiza Marea Britanie. La 12 aprilie 1946
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai bine să domine Rusia Europa de Est decât Germania Europa de Vest”. Strang scria lucrurile astea În 1943. În 1945, când amploarea dominației sovietice a devenit limpede, liderii britanici erau mai puțin optimiști decât omologii lor americani. După lovitura de stat aranjată de ruși la București În februarie 1945 și, ulterior, amestecul grosolan al Uniunii Sovietice În România și Bulgaria, era evident că prețul local al hegemoniei sovietice avea să fie ridicat. Dar britanicii erau oricum sceptici În privința progresului regiunii: ministrul de Externe Ernest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceea ne lipsea o bază materială sau spirituală. Europa - sau ce mai rămăsese din ea - nu era În stare să reziste de una singură Rusiei. O putere mondială nu putea fi oprită decât de altă putere mondială... fără barajul american, rușii puteau mătura Europa. Poate că n-ar fi făcut-o, dar nu era o posibilitate pe care s-o ignori”. Dar se putea conta pe americani? Diplomații britanici nu uitaseră Legea de neutralitate din 1937. și, desigur, Înțelegeau perfect ambivalența
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]